U M B R E


                                                               de Nita Mihaita



        Umbra din fata mea se apropia de mine ca si cand ar fi vrut sa ma aca-
pareze cu totul.
        Curios! La ora asta cineva in parc ?! Hm! Da... intr-adevar curios!
Cine putea fi ?
        Umbrele copacilor se amestecau cu umbra siluetei ce venea spre mine.
Cu toate ca era luna plina nu puteam distinge ce putea fi cel ce venea spre
mine.Sa fie un vagabond ? Nu cred ca ar fi un vagabond... la ora doua noaptea
toti boschetarii dorm!
        Si totusi ceva imi spune ca mi se intampla un lucru necurat. Parca ii
simteam rasuflarea-n ceafa. Panica ma cuprindea incet dar sigur. Broboade de
transpiratie,picaturi mici mi se prelingeau pe langa tample: transpiram.
        Incetul cu incetul incepu sa mi se faca frica,spaima ma invaluia ca o
ceata. Capul imi vajaia si am inceput sa merg din ce in ce mai repede.
        Imi tot intorceam capul spre umbra ce ma urmarea - era tot acolo ca si
cum ar fi fost din totdeauna. Fara sa-mi dau seama am inceput sa alerg,din ce
in ce mai repede. Sudoarea de pe mine curgea in valuri,fara ca silueta sa se
departeze sau sa se apropie de mine. Mi-am descheiat paltonul si l-am arucat
fara sa ma uit dupa el,mi se parea ca era greu de o tona.
        Nimic nu mai conta si incepusem sa-mi pun intrebari daca acea silueta
era cumva umana sau mai stiu eu ... poate nu era reala; nu stiu - singurul lu-
cru care conta era sa scap de acea molima.
        Nu stiu cum mi-a venit ideea,dar a mers: alergand m-am bagat intr-un
tunel. La iesire umbra din spatele meu disparuse. A! E clar! M-a urmarit si in
tunel s-a oprit - alergasem vreo trei kilometri in jurul parcului si,cred si
eu,ca obosise!
        Dar dupa iesirea din tunel nu m-am oprit,ba da,m-am oprit dar la mine
acasa in pat (in trei minute am adormit - eram frant).
        Dimineata,dupa matinala ceasca cu cafea,am dat drumul radioului,asa...
din obisnuinta.
        O voce ragusita se auzi din difusor:
        -... Si iata ca fenomenele umbrelor nocturne continua sa distreze po-
pulatia,fenomen ce face deliciul noptilor de Helloween.
        Cum ?! Helloween? Noaptea! Nu,nu se poate.
        Cineva suna la usa! Oare cine putea fi la zece dimineata ... A! Este
mama mea,imi daduse un telefon ieri. Am deschis si ea,cu nerabdare si emotie,
ma saruta pe amandoi obraji zicand:
        -Ce face dragul meu iepuras ?! Iepurasul mamei! Iepurasule!

                                                   NITA MIHAITA @ 1994 aprilie