Entry for April 30, 2007

Valuri de hula azi dupa-amiaza dupa 2 in Mamaia, suprinzator de placute. Doua serii chiar mari-mari, 1.30 m si… iar pe unul din ele taiat intr-o diagonala la 45 de grade super-frumos. Viuuum! Ah, m-a uns pe suflet! Sweet quality time. Ma simt atat de bine in apa, iar cand am norocul de valuri e fericire curata. Se pare ca ar putea deveni o traditie valurile suprinzatoare de 1 mai ca si mersul la lac la Tasaul dupa Chituc (Periboina anul asta).

M-am obisnuit cu gluga dar nu-mi place ca nu mai aud nimic, poate ar fi cazul sa-i fac niste aerisiri la urechi… plus: se incalzeste teribil de trebuie udata periodic. Mi-au deschis apetitul valurile astea, vreau din acelea de septembrie de simti ca duduie sub tine si te cam ia cu frica cand te gandesti ca poti face o greseala si poti cadea.

Diseara… Vama? Crush? Boschetareala? Somn? Party? Iar? Nu-ti ajunge? M-am deconectat total de la munca, ceea ce nu-i rau deloc. Va veni (iar) o perioada foarte aglomerata. (mama: “Mihaita nu stii cand vine si nu stii cand pleaca. Ii zic, ia vezi e acolo? Ca nici nu stii. Vine si pleaca, nici nu-l auzi. E-n casa dar de fapt nu e-n casa.” Nu asta vroiam? Ba da. Dar n-am fost dintotdeauna asa? Ba da…)

Blogul este o capcana

Blogul este o capcana. Ca si jurnalul. Daca vrei sa scrii, scrii literatura. Pur si simplu. Sau… pur si greu. Asa cum iti vine si cum ti-e dat. Poti sa-ti antrenezi muschii prin lectura, prin filme, cenacluri si alte papadii. In principiu e cam o singura regula: daca nu traiesti nu poti sa scrii si daca scrii nu poti sa traiesti. Oximorom de-o vaga splendoare. Dar nu prin blog. Blogul e un jurnal dat cu rimel de 2.0 – ceea ce este un lucru bun. Si cand spun blog nu cred ca ma refer la mine, ca nu este cazul, eu as fi doar un consumator, un comentator carcotas si deseori accidental. Am acasa pe dulap in “lada cu amintiri” mai multe caiete, jurnale sub diferite forme, multi ani, mult mine, pline de de toate inclusiv pornografii sentimentale de un deliciu fin. Si ce daca… Evident au rolul lor, bine-determinat, acolo in lada cu amintiri si au fost tovarasi de joaca si convietuire in momente grele. Dar nu are treaba cu scrisul. Scrisul ala pentru tine. Bine… exagerez, e foarte bun de yo-yo (asa cum si o rubrica intr-un cotidian sau chiar saptamanal poate fi). Dar pentru tine este o capcana. La fel cum este si blogul. ‘Ca-te-ar tata sa te pape de capcana frumoasa ce esti tu!:)

Paste Fericit!

In loc de inseamnarea de maine despre inca o baie in mare, in loc de scurta pomenire de berea din seara asta, de plaja de azi (putrezire placuta la orizontala in nisipul usor fezandat de frigul iernii prea blande), de chiulul de ieri, de pescarusii calzi de noaptea asta, de munca de maine, de senzatiile de Cta de acum, de Bulgaria Balcic, de Family Guy si credite si ag. imobiliare, de, de de … de “Paste Fericit”, de lipsa de, si de. E:

http://hana.iarbaverde.ro/2006/11/05/ceea-ce-cred-ca-deci-in-carevasazica-si/…

Entry for March 20, 2007

Este foarte ciudat. Acum doi ani de zile aici imi venea sa ma spanzur de grinda, mi se parea atat de plictisitor si banal si septic si prea safe, nu se intampla nimic… Ce bine e acum! E liniste si pace, este departe de oras, de zgomotului lui. Si poti sa faci oricand o noapte alba “downtown” daca ai chef. Daca… M-am schimbat.

Entry for March 03, 2007

O baie nesperata cu P surprinzator de revigoranta. N-aveam nici un chef, mi-am luat harsanalele asa doar de-o fi… Insa cum a iesit si soarele, cum de am vazut si apa am inceput sa salivez… am intrat si eu! La mal era caldicica (in domeniul recelui, normal) dar in larg… brrr! cre’ca avea vreo 8-10 grade C. Si cred ca am nimerit nefericit intr-un filon neincalzit.

Insa m-am balacit ca o rata fericita cu labe cu tot in santul de la mal de nici 30 cm. Feels so good, totusi!

Entry for February 25, 2007

Mi-am julit burta de clanta de la bucatarie trecand in mare graba pe langa si apreciind prost o distanta. Eram obisnuit cu alte dimensiuni. Iar bat spre 80 de kile (si…). Acasa-s valuri da-i frig ca de iarna. Da’ las ca trece…

M

Entry for February 11, 2007

Balaceala in mare. Cald afara ca de sfarsit de aprilie, apa la mal chiar onorabila. Mi-am testat si cagula de neopren cumparata saptamana trecuta intr-un imbold de shopping nestapinit. E misto, clar te protejeaza – nu mai e cazul de raceala, apa intra dar caldura ramane acolo. Insa… stirbeste din naturalete pentru ca de fapt aerul circula si prin urechi, expiri cu toata gura, etc. le folosesti pe toate trei… e alt mod care trebuie invatat si el.

In rest marea superba, lume pe plaja ca pe bulevard, aer sarat plin de iod… minunat. Daca nu vor fi super-calduri la vara, si e posibil sa nu fie, nu mi-ar displacea o clima a la Addis Abeba.

Entry for February 05, 2007

Constanta nu merita petrecuta cu_castile-n urechi. Nu-i nevoie, e prea frumoasa, merita savurata ca atare. In Buc e altceva: castile sunt deseori necesare – tre’ sa iti dezvolti mediul tau sanatos.

Entry for January 27, 2007

Balaceala azi in mare cu Petrosina. Care a primit un neopren 3/4 de Craciun si azi am iesit sa-l udam. Friiiiig… :) eh, nici chiar asa frig. Dar de blazon, de bon-ton, de palmares. Daca isi ia si un bodyboard spre primavara, iar gluga si labe noi imi iau sigur, eh… s-ar putea sa devina interesant. Valuri sa fie!

Entry for January 10, 2007

Mihaita: am aici deasupra niste vecini normali. au o fetita de 2 ani jumate – 3 ani. o apreciez dupa pasit si dupa cum se tipa la bunica-sa. cred ca are carlionti, nu stiu de ce. uneori miroase a mancare gatita, si ma oftic, ca n-am decat bere-n frigider. aseara au lasat-o la bunici. au ascultat muzica, just muzica, pana pe la 2. se auzeau chicoteli, prieteni, pahare. initial am crezut ca s-au mutat niste studenti. pe la 3 dansa a inceput sa suspine sexual. era un suspin din ala de “nu s-a mai intamplat de hat-hat”. tot asa, credeam ca sunt studenti, dar s-a terminat in maxim 20 de minute ceea ce a indepartat cu totul ideea de studentie. zambeam ca boul. citeam un blog si m-a pufnit rasul. m-am abtinut sa nu stric atmosfera conjugala. dansul nu s-a auzit deloc. nici macar la final. nici ea. obisnuinta. a fost doar inceputul unei vechi reintalniri. as fi vrut sa le pun muzica, ma simteam ca acasa si imi doream sa nu-i intalnesc deloc in lift. de dimineata s-a intors aia mica, cu gura si mai mare, clar nu-i convenise ca a dormit la bunica-sa. zgomotele obisnuite s-au reluat…

Entry for January 01, 2007

Nu-i bucurie mai mare pe lumea astea decat sa ai copii, si sa-i ai langa tine.

update (3 ian): Ce ciudat e cum o mana de om, o gagalice, de asa… un 30 pe 60 cm poate sa umple un ditamai apartamentul cu trei camere. Dar si ce-l umple! Eh, si asta poate fi cumva inteles, optica ochiului fiind mereu inselatoare, dar si mai ciudat este cum e in stare mana asta de om sa il goleasca! Acelasi apartament. Uite asa te invarti dintr-o camera intr-alta si te intrebi “Ah, da’ fata unde e? Ah, nu mai e… Au plecat?” si suni “Cand mai vii cu fata pe la noi? Hai nu vii?”. ‘Ca-i-as io nasu’ ala de pletoasa frumoasa. Ptiu! ptiu! di dioki.

http://andra.proxenon.ro/