Tags: capitalism

Concediu Roma – ianuarie 2020

Roma 2020
Roma 2020

Roma

DAY 1
– în Italia îți trebuie ochelari de soare, clar :)
– sunt în Roma, este ianuarie și este un soare de sfârșit #Septembrie de să te lingi pe dește :)
– multe Dustere
– haos mișto pe străzi, ca Buc. dar nu așa aglomerat, și ei se mișcă
– nu e praf, aer curat
– și nu prea am văzut lume de pușcărie/Ferentari. mai puțini de prin Nigeria (Maroc, mi se șoptește în cască), sunt – și cu mizerie, dar nu apăsat.
– civilizație de tip enclavă
– și întâlnești un melanj “arhitectonic”: și Grecia, și Spania, și Italia, și Cuba, și Madrid și Paris, și insule.
– aici sunt o bucatzică de carne pentru donne 45+

DAY 2
– Ninja, Golan, Skandal – aka Ion Antonio
– în piață a alergat înapoi după tine că ai uitat laptele, deși își lua cafeaua chiar atunci :O
– surprinzător de puțină lume la furat
Colloseum – pâine și circ, claros
– Roma – cel mai fost-bogat oraș al lumii
– fântâni la liber chiar și în oraș; cișmele

DAY 3
– puțini negrii / arabi – Roma vs. Bxl
– sunt curios câte kile în plus o să am după săptămâna asta plină de bunătăți & vinaș. le: didn’t

DAY 4
– o lucrare de renovare de peste drum de unde stau îmi aduce aminte de dulcele sunet al bormasinii, capitalismul emergent din zona natală :)

DAY 5
pennichella – siesta cam între 14:30+ / 17:30+
– puțini supraponderali
– dar este mizerie; și asta pentru că nu o mai strânge nimeni
– îmi place că au stații de autobuz dese, și că poți să mergi per piedos peste tot
– f pestriță lumea la teatru “de cartier” în Roma ceea.ce.e.f.mișto. și media de vârstă nu se oprește lejer la 60, ci merge până la 80 de ani. am văzut un Shakespeare ușor adaptat către o „Divina Commedia”

DAY 6
– În Vatican, de departe – după La Pietà, cea mai mișto este sculptura preferată a lui Michelangelo după ce-a orbit (? bleary eyes), un tors.
– mda, când intră soarele-n nori e mai frig :)

DAY 7
– prima țară în care culoarea-mi ca de pepsi mă ajută, de parcă-s localnic
– male 50j+ înseamnă pantalon doc, pantof și poate chiar cămășă. în Italia aia bună.
– în Roma până și boschetarii au/poartă ochelari de soare
– toată viața am crezut că explozibilul ăla din noi era de sorginte italiană. ei bine nu, mai degrabă este slav, via Moscova – ori nu am nimerit unde tre’. le: sau țigăneală.
– Bar Tosso – p’o colină, best coffe în Rome so far. espresso, 1 EUR.

REST
– cozile de stat în picioare la espresso în mall
– e frumos la Italia, e frumos fuoc. dar după o săptămâna îmi vine să zic: “ia hai terminați cu prosteala, vorbim și noi română și ne comportăm normal?”. pe urmă îmi aduc aminte cine e musafirul și tac.

LECȚII
1. ăia cu barul – strâns masă + lăsat bacșiș. “don’t overdo it”.
2. ăla невежественный din aeroport – go with the flow; ca ei în trafic

M-aș muta din România în momentul în care am să găsesc ceva să bată triunghiul: CTRL – Grădina Eden – Elvira Popescu – unteatru. Până acum nu am găsit :)

Postul din 16 ianuarie 2020

Cea mai mișto statuie din toată Roma este una ciuntită, normal – în muzeul Vaticanului, un tors gay care îi plăcea lui Michelangelo, după ce-l lăsese privirea și o bagă la pipăit. Da’ a fost mișto înainte ca ghidul să deschidă gură. Însă după La Pietà, aia capodoperă. Restul sunt virgule + grădina de trandafiri de pe una din coline, gen 19toamnă – dar de-o aristrocrație și-o bunăstare greu de intuit. Doamne, și cât de mișto o putut să fie teatru de cartier la capitala romanes. Ptiu-ptiu!

În altă ordine de idei: “Stați liniștiți la locurili voastre!”,

faptul că a intrat Moise Guran în politică (de fapt că și-a asumat o poziție) este … irelevant.
Pentru că:
1. nu, nu a fost un bun strateg – ci un bun comentator. toată viață lui a fost mercenar.
2. și că e jurnalist și că… și ce?
3. e de aplaudat implicarea, ca la oricine. că înseamnă un sacrificiu.
4. consultant de consultant este altceva.

Tipup-tipup.

Postul din 30 noiembrie 2019

Sunt de aproximativ patru luni aici și nu am cunoscut nici un om nou interesant.
Ar fi la muncă cineva, dar munca e muncă.

Oricum pare că acest capitol BXL s-ar închide, pentru că e iar prea mult. Cu păreri de rău pentru un oraș pe care n-am ajuns să-l cunosc, dar “pe care” a ajuns să-mi displacă. Măcar acum știu că mutarea în 2010 ar fi fost … ce ar fi fost. Mă rog, mai puține regrete. Și cu teatru – ce bluf, și, oh Doamne!, ce producții bune avem acasă :> Dacă aș cheltui aici fără ctrl cum faceam în București, cre’că aș fi în stare să sparg câte 1k EUR per săptămână. Lux!

Sigur că vor fi lucruri care le voi duce doru’, că așa-i mintea perversă-n amintiri.

Andra face săptămâna viitoare 13 ani. Le-am predat amândorora adresele de Gmail pe care le-am rezervat acum mai bine de 10 ani. Uite că ajuns să le și folosească. Fac și io umbră pământului cu folos un peac :)

Postul din 16 august 2019

Sunt de câteva săptămâni aici. Work & work & hotel & berez – cam ăsta e meniul. Au rămas niște sticle pline de la ultimul get-around de după munci și-a picat măgăreața pe mine să scap de ele. Le-am dat unui cerșetor care vorbea română. (De fapt majoritatea cerșetorilor de aici vorbesc română, și da – prejudecata că mai toți sunt țigani este validă.) Mi-a vorbit frumos, mi-a mulțumit de dar – nu, că nu mai bea așa ca altă dată, dar știe pe cineva care bea de stinge așa că o să i le facă lui cadou. Mi-a pus niște întrebări de bun simț și mi-a urat un weekend plăcut. M-a spart! Un minut juma’ de conexiune cât n-am avut în ultima lună și jumătate. Orșova – staționează.

Postul din 18 mai 2019

“Toată viața mea” … am sa dau la toți sa bea, la dușmanii mei, la ceva ai mei… un pahar de la…

… am urât muzică grecească și machidonească precum muzică de party. Mi-au intrat pe sub suflet noroaie de comun și de prost gust, de pe care am încercat să scap cu încăpățânare. #Buzău. Și o perioada am făcut ceva, pe oraș, pe dezvoltare, pentru asta. Și mi-a ieșit parțial-noros, dar o ieșit. E cel puțin ciudat să văd puștime 10 ani mai târziu, gen – dansând pe așa ceva la Apollo 111 – care-i cumva noul CTRL în oraș, că Ctrl s-a transformat într-un fel de Club A. Zău, e ciudat să știu că cererile alea de dedicații de ‘cel mai prost gust’ sunt acum sunt hip. ‘Ți-ai drq cu bălăriile voastre cu tot! :D mmvdrdc

Mă rog.
Mă bate gândul de la toamnă dacă Belgica nu e cu mare vărsare de sânge & nervi, și daca sunt destul de mult timp pe aici, să bag iar ceva. Am și găsit o locație mișto, centrală și s-ar putea pupa. Ptiu-ptiu ptiu-ptiu-ptiu. Mda, mă mănâncă. Și gașca încă e destul de tânără, de abia au facut 30 – și nici eu atât de bătrân, de-abia făcui 40.

Postul din 5 mai 2019

Biluța s-a mișcat o țârică pe axa NV-NY mai la Vest, dar cu chinuri & dubii. Partea mișto e că am avut ajutor de la toată lumea în jurul meu, fieșce m-a ajutat cum a putut – chestie pentru care sunt recunoscător. Nu știu căt am și spus-o – dar sunt. Că ține apa, că nu; că ține de mine, că nu – rămâne de văzut. Două:

  • nice to be supported
  • I do deliver
  • “I’m a pessimst, for any solution I see a problem.”
  • and I “suffer” from Benjamin Button syndrom, like. Că peterpanismul o expirat.

Dezavantaj: rusa. N-a mai fost timp, si creierul latin e altul.
Avantaj: loc de creștere. Însă cu asteríscul sănătații pe notele de subsol.

Postul din 30 ianuarie 2019

Ultimele două luni au fost foarte mișto …

… umblat “creanga” ca țiganul fără sat pe varii coordonate (locale). Câteva zile când la unul, când la altul – recuperând, cu prieteni dragi pe care i-am cam ocolit cu voie anul trecut. Cu mulțumiri către Brașov, București, Snagov, Eforie, Dristor, Berceni, Aviatorilor, Chitila, tulcencelor șamd.

Despre orașe


- Ai ce face miercuri seara?
- Ai unde să bei bere după ora 3, sâmbăta? Nu, nu la benzinărie.
- Ai locuri de fugit în weekend la o oră distanță?
- E loc de cărucioare și biciclete?
- Există un underground? Sau măcar o boemă semi-coerentă?
- Există mai mult de trei restaurante OK?
- Există un Irish Pub și/sau cinci-șase expați?

/via fb.com/tausance

Postul din 1 noiembrie 2018

Mă mirăm că Parcul Tabacariei este așa de curat în ultima vreme.

Am fost vreo trei-patru ani la rând să-l curăț de 25 septembrie însă se umplea la loc în câteva săptămâni. Inițial am zis că măcar e o acțiune civică care face un pic de lumină, dar după care mi s-a făcut lehamite și am renunțat. Dar la cărarea de pământ spre plajă după Casa Căsătoriilor n-am renunțat… până când într-o zi mi-am propus să mă lupt cu o groapă de gunoi creată într-una din gurile de evacuare. Nu mai știu cum a fost, dar am întârziat teribil de acea zi națională de curățenie și când am ajuns pe la un 16… surpriză! Groapa aia – greu accesibilă și semi-periculoasă – era deja curățită. Altcineva о făcuse. M-am bucurat tare mult.

Azi am văzut că de fapt (periodic probabil) o trupă de studenți cu treninguri personalizate (ceva cu verde, nu mai îmi bate privirea așa departe) strângeau gunoaiele din parc. Mi-a dat cu șoricei. Uite mă, că… Mda, se pare că sfârșit de lună mă prinde în BXL, cumva o restanță pe todolistul meu, și o surpriză plăcută că după Buc următorul ciclul ar fi mai la deal pe “celebra” axă Negru Vodă – New York.

Limba de pantofi din Sport Vision imediat în mall era însă legată de un tag price ca să bipăie la ieșire. Ăștia suntem: jumi-juma amestecați.

Postul din 24 octombrie 2018

Începutul la melodia asta:

Vacanță s-a terminat. În septembrie telefonul a sunat un pic la început, după care a tăcut agresiv toată luna. De m-am speriat – însă a început să-și ia revanșa în octombrie, cu tot felul de promisiuni & posibilități pe mai multe continente. ‘Cotro… drq știe. Este posibil ca sfârșitul lui noiembrie să nu mă prindă în țară. Bucureștiul se pare că și-a încheiat un ciclu. Are să-mi pare rău după teatru, drumurile bete din Ctrl până acasă în Cișmigiu și că n-am fost destul în QP, dar nu poți să fii peste tot. Și vara după Grădina Eden. Iar până la urmă de #Septembrie am avut parte anul ăsta, nu și de munte – anul nu s-a terminat încă.

Daca ML nu e, atunci… ce E?

Postul din 8 martie 2018

Mai am freo două săptămâni până la expirarea preavizului. Izbăvire? După care nu vreau să aud de nici un fel de IT freo 2-3 luni. Am să încerc să mă țin de cursuri (rusă & scenaristică și corporate writing), vreau să redevin studentul de care îmi este atâta dor. N-o să mai am bani de “extravaganțe”, sper că are să-mi țină apa. Amin!

Concediu Amsterdam – noiembrie 2017


DAY 1
– mare aeroport
– organizati, cam prea
– civilizati, dar roboței
– imigranții sunt calzi/umani
– nazismul a făcut un master-intership cândva aici
– nice concert, multă lume, deși H.R. neangajant; deși batzaieli pe niște melodii de suflet :)
– yet again, muierile n-au nicio treabă cu orientarea. și când au pretenții de așa ceva => double trouble
– multe canale la TV, multe limbi, inclusiv rusa
– scump; cam 10 EUR până la Otopeni dus-întors
– teletext pe TV cu flights schedule
– groaznică gâtuiala lor de limbă

DAY 2
– bune produse, chiar și alea “ieftine”. but not so in food.
– în town se “încălzește” lumea. imigranții fură salvarea lor – mult tineret în centru (=> universități, cluburi, sex&droguri – the good stuff)
– no cars pentru că nu era posibil altfel în infrastructură de oraș central, ar fi fost un ambuteiaj continuu
pot da peste tine cu bicla pe bike lain; multe surori de-ale Matildei în patria muma :>
– peak (vestic) de cultură pe organizare/ordonare
– totuși: toată lumea își securizează bicicletele
– în coffeeshop-uri plin, dar PLIN – pe zi – de rookies/virgini în ale cuielor
– cartierul evreisc, da! (numele probabil vine din istoricul arhitectural ca și în restul capitalelor europene).
– gurile umblate zic că e “de porc” să ai status-ish și să n-ai o barcă, cât de mică (taxa de dană, of course – not included)
– strange: prioritatea față de bicicliști; și checkout la ieșire din tramvai | dar te obișnuiești prin gregaritate
– cartierul rezidențial (pe lângă Python Bridge); eh, da – altăăă treabă: design, canale navigabile, cărămidă roșie nouă, dane moderne etc. Vest ne-opulent de bun-simț și de viață ff bună. și bineînțeles scump; dar nu și în barul local, din contră.
– bună muzica în barurile lor: brit old – pop, so 80iz.
– Sangeeta, brit-indian-cosmopolit-mulatră-stillchildish bright-solar ppl. Ce seară mișto! Concluzii:

  • the fun is not over
  • this (depression) is a “hangover” after 20 years of partying
  • so what? do reinvent yourself – find it; yes, it’s hard, but are no workarounds.
  • the limitation is still within
  • there is more

– în night-bus ne-a păsuit “hai ok pt 3 stații”, n-am mai plătit “extra-bilet” pe abonamentul curent. deși nu e chiar full “nazzi” after all; deși asta a făcut-o un imigrant (probabil, după cum arata).

DAY 3
– generația de 60+ (încă) (îți) zâmbea pe stradă; prin Alex am înțeles că ar fi de la criză financiară (i-a acrit). “Nothing stays the way you want it to…” gen.
– shop-uri cu 3D printere, dar nu par să aibă succes.
– iarbă în coffeeshop plătită cu cardul. intrau de la post-adolescenți, la muncitori, la domni bine, sau pensionare cu cățelul după ele.
– destul de multă română în jur; de 3-4 ori pe zi, vânzători ce te interpelau/recunoșteau direct în limba maternă: “Poftiți falafelul dvs., vă rog.”

Regret că nu am făcut o călătorie pe apă prin jurul Amsterdamului. Fuck zi land. Acolo era o cultură marinărească.

Я – поэ́т

“Я – поэ́т. Обы́чно я встаю́ в по́лдень. Я принима́ю ва́нну, за́втракаю и чита́ю, и ду́маю. Пото́м я гуля́ю в па́рке. Bе́чером я у́жинаю в рестора́не, игра́ю в билья́рд, а в по́лночь начина́ю писа́ть.”