Tags: capitalism

O experienţă la McDonald’s

Într-o zi aveam 25 de minute de pierdut în Romană şi îmi era foame. Hai să intru la McD că n-am mai servit ceva acolo demult, cât de rău poate să fie? M-am aşezat la o coadă mică şi după ce clientul din faţa mea a încheiat o d-ră zâmbind m-a întrebat ce vreau. “Un ham, vă rog. Sau un Big Mac mai bine, să fie mai mare.” “Nu vrei să încercaţi ceva nou?” şi mi-a povestit rapid despre un alt un produs. “Ba da”, “Imediat” şi s-a şi întors cu un hamburger învelit în hârtii personalizate şi l-a pus elegant pe o tavă. Am plătit şi fiind destul de aglomerat am căutat un loc în care să mă aşez. O altă domnişoară ce părea responsabilă pentru curăţenie văzându-mă rătăcit îmi spuse “Veniţi aici, avem o masă special pentru dvs.”. M-a distrat şi m-a mirat suprasolicitarea preţiozităţii, dar am trecut peste asta şi mi-a indicat să stau la una din mesele goale pe care scria `Rezervat`. Ok, foarte bine! Surpriza însă a continuat căci cel mai important hamburgherul era foarte bun – chiar minunat, şi spun asta când în ultimul timp din cauza unui popular serial TV servesc acest timp de înfulăciune mai des deşi înainte îl evitam cu obstinaţie cu prejudecata că ar fi nesănătos.

Termin şi îmi duc frumos înapoi tava, golind-o la cutia de colectare. Am rămas un pic pe gânduri… această experienţă mişto nu se putea opri aici merita un feedback pozitiv, aşa că m-am întors la coada iniţială şi i-am spus: “Ştiţi… hamburgherul acela pe care mi l-aţi recomandat…” , m-am adresat dar părea că nu înţelegea despre ce este vorba şi dădea uşor să se încrunte a reclamaţie. Oare mă recunoştea? Mă realiniez rapid. “Mi-aţi recomandat un produs nou mai devreme. Ei bine… a fost excelent!” Şi faţa i s-a destins într-un zâmbet larg şi mi-a mulţumit înapoi închizând ochii strâns.

Am plecat. Uite aşa am servit un burger bun la McDonald’s, ceea ce… vă doresc şi dumneavoastră!

Postul din 28 februarie 2016

– fu un an mişto. da’ totuşi tre’ să schimb ceva din studenţia asta perpetuă, ca variaţie gen.
– în ctrl de departe cel mai mişto sunt gagicile – îmbrăcate, pieptănate, fistichii etc. (aproape ca perversul din Toamna patriarhului de metrou).
– tot din Control, Positive Tension /via BP la plecare cu uşa spre terasă care se închidea-deschidea intermitent şi sentimentul ăla puternic de “sunt în locul care trebuie” :), dar nu m-am întors – m-am dus să mă culc. că-mi luasem porţia săptămâna aia (într-o joi cu nişte pui de rusoaice).
– zâmbetul ăla de la Centrul Ceh care ştiu că nu mi se adresa, şi prietena ei care venea în spatele meu şi se reflecta în geamul de la intrare. nu ţin minte să-mi fi “zâmbit” cineva vreodată la fel. tinereţea AIA!
– Caramitru la Tv într-un interviu slinoşel că de fapt ei după Revoluţie aşteptau: Noul Om, Noua Societate, cei mai sfinţi şi mai drepţi şi mai… inexact, dar de o naivitate #geez.

Postul din 31 ianuarie 2016

R.Ş.M.

(-)
– contractele de publicitate
taxa de linişte!
– contracte cu bani publici preferenţiale (asta face toată lumea) – gen POMA & gunoi
– ratat parteneriat cu ministere de la Buc
– muile care le-a dat pe power (nu se pune)
– alea care le-a luat (nu se pune)
– puiul dat către pensionari
– baroni la propriu – n-a avut concurenţă directă
– şuntarea aia lui GSM
– festivalul berii
– Telegraf + alcool + ㎡
– scos liniile de tramvai cu 10% la PECO
– asfaltările
– ‘taxa’ de înfiinţare începând cu 10% din orice
– bariera în Mamaia – o greşeală PUBLICĂ
– nelasat ăia mari care erau o ameninţare (nu acelaşi lucru se poate spune despre Nicuşor)
– futut cu bună ştiinţă cultura
– futut intelectualimea indirect. valori. (desfiinţat & aţâţat, subfinanţare teatre)

(+)
– peninsula după 10 ani
– ruină Intercontinental -> out.
– festival/carnaval Mamaia
– Formula 1
– încercarea de preluare port (== bani Senat s-ar fi dus la clica de aici)
– cluburile de pensionari
– (Metro + Bila – nu se pune că e de datoria…)

Costumele, gagicile & kitesurfingul istoric vorbind sunt virgule.

Postul din 13 decembrie 2015

Aproape de fiecare dată când mă duc la Starbucks să scriu la prânz simt că mi se prelungeşte viaţa. Cât reuşesc să scriu 30-40 de minute incontinuu simt că trec şi câte 2-3 ore, de rar mi s-a mai întâmplat ca ceva să-mi facă aşa multă plăcere indiferent de. Mă duc prea des in CTRL – şi de trei ori pe săptămână uneori – dar e locul în care se întâmplă cele mai aproape-mi muzici. La Godot nu mă simt vinovat, şi nu m-aş simţi nici dacă aş merge zilnic, doar că… dacă mă duc prea des după o perioadă nu mai reţin nimic. Dă-i cu GABA, dă-i cu GABA … :). L.

din “Vreau”:

[…] Şi pe lângă `se poate` e asemeni şi `cel mai` – aici e şi surpriza, şi că limita este corpul fizic şi timpul şi că poţi să faci din amândouă bijuterie. O.k. este o mega-exagerare şi deformează să spui că anume conştiinţa există doar în moment şi că ea nu există în afară ei. Ba există, prin mediul care o creează şi când spun asta mă refer şi la celelalte conştiinţe cu care interacţionează , la cultură, la tot pachetul. Este asemeni definită de momentele – nu foarte îndepărtate, deşi prin inducţie… – care te-au adus până aici şi prin alegerile care le-ai făcut ca să devii ce eşti. Evident combinaţie, pe combinaţie, cu mediul. Pe scurt: sunt mai multe persoane în tine, posibile eu-uri care devin, se dezvoltă uşor separat, iar conştiinţa este sumarul de succes al lor contigentat într-un sentiment de apartenenţa / eu / continuitate. TU eşti mulţi / multe dar ai impresia că eşti doar unul. Perioada de “în spate” aş marca-o undeva la 7 ani. Poate nu chiar întâmplător anii la care se începe şcoala.
    Ceea ce înseamnă că:
– eşti maleabil
– ai multe posibilităţi de dezvoltare
– eu-ul principal este mutabil, mai nou îi spunem neuroplasticitate
– e complicat, dar nu nedemontabil
– mecanismele principale de mânărit atenţia (inclusiv ‘narcoticele’) sunt unelte.

Postul din 15 noiembrie 2015

L'invitation au voyage - Charles BAUDELAIRE (1821-1867)

…te ressemble. TE REssemble. “Aimer à loisir”. #there, there! theretheretheretheretheretheretheretherethere, yes! got it:D there! mi-a ieşit şi sper să ţină cât mai mult nişte ani câţi o fi sa fie-n plus sa fie nişte ani acolo. yeah! :D

[…] “tout n’est qu’ordre et beauté,
Luxe, calme et volupté.”

here :)

Postul din 20 mai 2015

O baba întreabă pe stradă cum se deblochează un telefon cu ecranul mort şi spart; maşina de gunoi încearcă dea peste tine pe trecere; ambulanţa vine în parc ridice un boschetar rupt, căzut de după o bancă şi un altul filmează nişte frunze şi când vede fuge. O zi obişnuită către serviciu, oh tu #lovelycity.

Ar fi bine să stabilesc nişte KPI de #pânăaci, că nu mai e ca-n anul I; că dacă nu eşti zdravăn la cap… ‘jaba chin?

Postul din 10 aprilie 2015

Mdeci, Bucureştiul a început după 1 lună cu:
– mai mult de 3-4 ore de somn pe noapte
– reînceput obiceiurile alimentare proaste (mult: calorii, zahăr & alcool)
– văzut & vizitat bucureşteni nu doar cţeni (şi încă n-am apucat să-i văd pe toţi)
– realizat că am lăsat ceva (oameni) în spate. ce-a fost, evident, n-a fost rău – deloc.
– să înceapă să meargă la muncă – pe cont propriu cu-cât-mai-puţin ajutor. big picture-ish în my module. 1 lună – ieşit din vrie.
– scoasă bicla din casă
– reuşit făcut curat (adică sclivisit bine) prin >80% din ‘camera de lângă fântâni’
– cumpărat scule, nu se mai putea: şurubelniţe, moxish, bandizoler din astea.
– renunţat la ideea uşor obsesivă că aş fi abandonat-o pe A.
– detartraj profy făcut => nu mai sângerez la periaj, se pare că am măsele de minte :D şi încep să-şi arate colţii :))
– best vf. de radio – am ajuns acolo unde îmi doream când am început. now what?
– descoperit un ocol inutil de 3 min pe care-l făceam în traseul de serviciu. ce fac acum cu 3 minute în plus în viaţa mea?

Îmi lipsesc:
– spaţiile mari, cât mai verzi şi cât mai lipsite de oameni
– sacrul ăla ce aduce plusul peste dodo-metro-boulot

Postul din 29 martie 2015

“Aş! Mă minciunea. Coduri estem peste tot. Folosiţi-le, bă! Că dau acces la next level. Şi e frumos acolo. Bineînţeles :) cu inclusivul efort de adaptare. Că aşa este în tenis.

Eu cred că pot să rezolv problema tremorului – adică să o lungesc destul de mult, căci precum toţi ştim: nu e cu nelimitat. Let’s make the best of it!

Mihăiță Niță – Vreau (2015)

Postul din 4 martie 2015 – TECHIR

Nu, nu există destin. “There is no magic!”

Este vorba despre coincidenţe şi despre creativitatea de a construi în jurul acestora POVEŞTI care au semnificaţie şi înţeles. Coincidenţele însă ţin de o probabilitate de eveniment care sunt guvernate de legi universale, gen: gravitaţie, mieii care se nasc primăvara, oraşul mare care atrage oportunităţile şi oamenii++ în jurul sau şi alte cicluri circardine.

Că în aceiaşi zi de martie au venit la tine 6 vânzători să-ți vândă nişte mieluţi e mâna Domnului exact cât era şi pe 3 ianuarie când bătea viscolul afară. Exaltarea mea de fiinţă emoţională şi de story seeker pentru a aduce bolovanul de neuroni în control asupra propiei mişcări (atât în mediul înconjurător cât şi în societate) e altceva. Mai mulţi oameni pornesc în afaceri după ce criza trece etc. iar ţie îţi revine responsabilitatea de a profita de acestea pe curba optimă-ți. Adică să faci alegeri – care la rândul lor influenţează pe alţii, într-un macrosistem complex.

Deşi… respectivele legi… au reguli, au excepţii, au ritmicitate. Le-am putea zice eticheta “Destin” (sau alte D-uri) şi le-am putea metaforiza, chiar în poveşti. Din păcate unele deformate, probleme sunt – dar la bază stă soarele şi iarna, nu bătrânelul cu barbă. Să înţelegem, să încercăm şi să ne adaptăm lărgirii cercului şi complexităţii. Iar paranormalul e fix ce spune – para, chestiuni care încă nu ne-au ajuns în înțeles, în “normal”.

Într-un viitor articol sper să am ocazia să dezvolt cât de necesară este ORA DE RELIGIE în şcoală, şi ce şansă se ratează aici prin ocolirea ei a) directă b) fie prin dogmă singulară… când această oră ar fi bine să fie despre istoria religiilor, despre chestiile mişto din fiecare cult, să înveţe copilul să se roage în mai multe limbi, să înveţe ce putem explica şi ce nu, să înveţe şi despre hindus şi despre eschimos. Să înţeleagă şi Inchiziţia şi Imperiul Musulman – atât algebra cât şi ISIS, cumpătarea duhovnicilor dar şi rigiditatea cu plus şi cu minus ale ortodoxiei. Şi aş începe cu “Tatăl Nostru” pe fiecare cult. Şi cu crucea cu trei degete, şi cu toată mâna, şi cu covoraşul arăbesc. Di tăti. Să vadă, să înţeleagă şi aleagă singurel mai târziu, să fie informat, ne-dogmatizat. Ritualul este important, face parte din comunitate; să priceapă asta, nu să-l tocească.

Orele de biologie la lecţia de anotomie genitală cu fiecare din sexul opus ţinut pe hol sunt contra-productive.

M

Postul din 25 ianuarie 2015

– dc #duminici ar fi recitat doar în goală Gara Feteşti ar valora? cât/cum?
– să conjugăm ‘to club’: all reviews + geometrie. şi proprietate nu chirie, evident.

– give it: algoritm, memorie & ‘limbaj’ şi ai conştiinţă. dar poate ia ani de zile să ajungi acolo şi poate că necesită ‘biologic’ => emoţie / qualia / atenţie.
– memories are FLASH-backs (şi au reuşit să impresioneze şoarecii pe ON/OFF)
– eu-ul ca şi reward de existenţă. as in evoluţie, atins nivelul de ‘story’.

Postul din 11 septembrie 2014

Pe 11 septembrie 2001 cam la ora asta stăteam cu o furculiţa înfiptă în mufa antenei televizorului din bucătăria firmei la care lucram, unde ne strânsesem cu toţii gură-cască, la propriu. Fiind de la IT căzuse măgăreaţa pe mine să asigur calitatea transimisei şi mă chinuiam să văd ceva din televizorul ăla, aşa cu mâna prinsă în spatele lui, doar auzeam. Şeful cel mare spunea că după asta lumea n-o să mai fie la fel, atunci credeam că spune prostii, am înţeles mult mai târziu la ce se referea. Din anul ăsta aş vrea să nu-mi aduc aminte de nicio seară cu dejtu’ isteric apăsând pe refreșul ştirilor venite dintr-o ţară vecină şi destul de asemănătoare. Amin!

resurse

– resursele vin din interior (oraş, populaţie etc.)
– ba lumea vrea
– do fail, do încearcă x n
– do hub
– există reţeta de succes. flow it.
– adaptează-te
– peste tot e “n-avem (butelie)!”