Tags: naivitate

Postul din 10 august 2021 – Planuri

Din martie sunt în Constanța și asta se va lungi până pe #Septembrie plus.

Și anul trecut am stat la mare din aprilie până în noiembrie, deci se cam ridică problema: pentru ce să mai plătesc la București? – sau să o reduc la propriu precum pitstop de aeroport, și nu musai pe coordonatele acela.

E dulce foc la Cța, și cu plăji furate de la munci – ceva bazine, pac-pac-pac și întors inpoi. Scade din burtă. Cum vin aici și stau cu lunile cum redevin coconul părinților mei. Nu-i de bine, nu-i de rău, e. Și ei.

Tre’ călătorit un pic – pe partea hartistiqă, iar aici sufletul tânjește după o barcă în insulele Grecești sau după o Romă potrivită. Ptiu-ptiu! una din ele să iasă și anul acesta și-a scos pârleala. Trebuie de închis PFA-ul – și cu spețele sale.

Deci puțină organizare. Poate ar fi bine de băgat niște bani în dinți/gingii, de acum – de nu s-o topi rapid oricum și atunci jaba chin.

Peste toate astea lecturile din Neghinitza rusească și orele de rusă cu Dasha țin apa. Dar si acolo mai trebuie tăiate din subscripții – ce nu folosesc sau ce am ajuns sa nu folosesc; și investit mai mult timp și energie. Aș ajunge pănâ la sfârșit de an la un nivel de lectura fluentă dacă mă țin săptămânal de asta. Plauzibil.

Ar trebui dublat savingul lunar sa ajunga la 1k EUR.
Ar…

Postul din 19 ianuarie 2021

Meh, am avut pretenții prea mari față de prea-însoritul ianuarie de anul trecut – din Roma. Cumva gătasem muncă – fu invers, dar eram pe sorel și bine-facere. Credeam că dacă am să vin la Brașov o să bubuie ceva de bine. Nici rău n-a fost. Cel mai mișto fu că am redactat împreună cu Popescu o monografie de-a unuia din bunicii săi. He – de cum vin poveștile, vininile și motivațiile peste generații. Ar fi una la Săcele care m-ar aștepta s-o digitalizez – sper să fie încă acolo.

Sistemul de referință contează, și ce se anunță înainte pe 2021 nu sună grozav. Poate o strategie de bârlog n-ar fi rea, fi ea la Capitală, fie la mare. Deși nov-decembrie ce-a fost? Cu cheltuială (*) mare.

Postul din 16 august 2019

Sunt de câteva săptămâni aici. Work & work & hotel & berez – cam ăsta e meniul. Au rămas niște sticle pline de la ultimul get-around de după munci și-a picat măgăreața pe mine să scap de ele. Le-am dat unui cerșetor care vorbea română. (De fapt majoritatea cerșetorilor de aici vorbesc română, și da – prejudecata că mai toți sunt țigani este validă.) Mi-a vorbit frumos, mi-a mulțumit de dar – nu, că nu mai bea așa ca altă dată, dar știe pe cineva care bea de stinge așa că o să i le facă lui cadou. Mi-a pus niște întrebări de bun simț și mi-a urat un weekend plăcut. M-a spart! Un minut juma’ de conexiune cât n-am avut în ultima lună și jumătate. Orșova – staționează.

Postul din 10 iunie 2019

  • Cum l-am confundat pe Leq – nerecunoscându-l pentru câteva secunde – cu un nene de vârstă mijlocie, grizonant, pufos și bonom care se băga în jocul dintre un copil și un cățel.
  • Instagramele Andrei la 12 ani și jumătate, cu o sexualitate deja definită, care se bat cap-în-cap cu pozele și filmele de mers de-a bușilea și în Țara piticilor din memoria mea afectivă.

Vremea trece, vremea vine.

Postul din 5 mai 2019

Biluța s-a mișcat o țârică pe axa NV-NY mai la Vest, dar cu chinuri & dubii. Partea mișto e că am avut ajutor de la toată lumea în jurul meu, fieșce m-a ajutat cum a putut – chestie pentru care sunt recunoscător. Nu știu căt am și spus-o – dar sunt. Că ține apa, că nu; că ține de mine, că nu – rămâne de văzut. Două:

  • nice to be supported
  • I do deliver
  • “I’m a pessimst, for any solution I see a problem.”
  • and I “suffer” from Benjamin Button syndrom, like. Că peterpanismul o expirat.

Dezavantaj: rusa. N-a mai fost timp, si creierul latin e altul.
Avantaj: loc de creștere. Însă cu asteríscul sănătații pe notele de subsol.

Postul din 30 ianuarie 2019

Ultimele două luni au fost foarte mișto …

… umblat “creanga” ca țiganul fără sat pe varii coordonate (locale). Câteva zile când la unul, când la altul – recuperând, cu prieteni dragi pe care i-am cam ocolit cu voie anul trecut. Cu mulțumiri către Brașov, București, Snagov, Eforie, Dristor, Berceni, Aviatorilor, Chitila, tulcencelor șamd.

Postul din 28 mai 2018

Sunt la Constanța. Fluctuez între cele două orașe fără mult sens.
Anxietatea zilnică este la un nivel care devine din ce în ce mai greu de suportat. Râzi de ăia pățiții… râzi! Nu că aș fi râs, dar acum îi înțeleg și mai bine. Vorba unei vechi “butade”: sunt de preferat anti-depresivele pe termen lung anxioliticelor de moment. Nu iau nici unele, deși poate că sunt un caz, nu clinic, da’ de băgat în seamă. Partea cea mai urâtă este pierderea sensului, care pur și simplu nu e. Nu că ar fi prima oară când se întâmplă asta, dar e din ce în ce mai. Sperie un pic. Toate șmecheriile de adus bunăstarea mentală: efort fizic, lumină, oameni, bucurii sau sarcini simple, odihnă – merg. Până a două zi. Mă gândesc dacă o terapie mai îndrăzneață ar fi de explorat – și tot alternativă (nu sunt convins că îmbibarea creierului într-o baie de anumit redezechilibrator e cea mai bună strategie pentru cazurile în care adultul e încă funcțional). Probabil terapia psihologică ar fi o bună cârjă, oricum o dai. Nu știu dacă o să ajung sau nu să-mi înțeleg reticiența în ceea ce o privește. Pasămite e frica de eșec, ca și-n dragoste.

Dar o reinventare cu creionul pe hârtie… eh, cum ar fi?

Postul din 8 martie 2018

Mai am freo două săptămâni până la expirarea preavizului. Izbăvire? După care nu vreau să aud de nici un fel de IT freo 2-3 luni. Am să încerc să mă țin de cursuri (rusă & scenaristică și corporate writing), vreau să redevin studentul de care îmi este atâta dor. N-o să mai am bani de “extravaganțe”, sper că are să-mi țină apa. Amin!

Postul din 11 martie 2017

“I want a daughter
while I’m still young”
gen

– în Constanţa sunt toţi oamenii pe care îi iubesc
– relaţiile cu copiii, deşi mega-rewarding, sunt false. sau iubire în formă mai pură nu-i?

– nu-ţi poţi renega rădăcinile la nesfârşit. dar poţi încerca să fugi de ele. mai amâni lucruri, mai câştigi din alte părţi. etc
– frate, cât teatru & Club Control poate să încapă într-o viaţă de om?
– nu nefericit, ci nemulţumit
– am renunţat (deocamdată) la mare. semi-idioţenie, măcar de-o barcă să bag. dacă nu în primăvara asta, măcar în toamnă.
“where is the love, where is the love”
– n-am făcut mare brânză cu Brainiacs, să vedem cu rusa şi/sau creative writtting.
– pe valorile mele nu am prieteni în Bucureşti. ŞTIAI asta. lateredit: ba ai, dar nu destui. nemulţumit, deh.

Cius & spor
M

musical.ly & Snapchat vs. facebook & YouTube

Postul din 28 februarie 2016

– fu un an mişto. da’ totuşi tre’ să schimb ceva din studenţia asta perpetuă, ca variaţie gen.
– în ctrl de departe cel mai mişto sunt gagicile – îmbrăcate, pieptănate, fistichii etc. (aproape ca perversul din Toamna patriarhului de metrou).
– tot din Control, Positive Tension /via BP la plecare cu uşa spre terasă care se închidea-deschidea intermitent şi sentimentul ăla puternic de “sunt în locul care trebuie” :), dar nu m-am întors – m-am dus să mă culc. că-mi luasem porţia săptămâna aia (într-o joi cu nişte pui de rusoaice).
– zâmbetul ăla de la Centrul Ceh care ştiu că nu mi se adresa, şi prietena ei care venea în spatele meu şi se reflecta în geamul de la intrare. nu ţin minte să-mi fi “zâmbit” cineva vreodată la fel. tinereţea AIA!
– Caramitru la Tv într-un interviu slinoşel că de fapt ei după Revoluţie aşteptau: Noul Om, Noua Societate, cei mai sfinţi şi mai drepţi şi mai… inexact, dar de o naivitate #geez.