Tags: ninjalau

Postul din 3 mai 2013

De dragoste, două concluzii:

– ce-mi doresc cel mai mult este să găsesc o parteneră care se scoată din mine îndrăgostitul ĂLA, eu fiind cel mai îndrăgostit de mine cel îndrăgostit. asta caut. relaţionarea profundă cu partenera este mai mult decât secundară, ba neimportantă aş spune. ceea ce evident nu e chiar bine, dar cam aşa e. foarte multă vreme a trecut ca să-mi pot da seama de asta. mierea e la mine, nu la ea. perverso-sentimental ca un hermafrodit :)
– mi-e frică de relaţii stabile ca de dracu’, încă. când le aleg, le aleg ca să ştiu din start că nu ţin – cum am facut cam până acum, mai ales la cei 20j de ani tineri. când apar partenere compatibile pe termen lung mă (cam) întorc cu spatele şi o rup la fugă. însă nu de sufocare mi-e frică, nu atât de mult, ca atunci când eram puşti, ci de altele: monotonie, blazare, rutină; maturizare, responsabilitate şamd.

Postul din 30 aprilie 2013

Coborâtul podului de la tunel din parc, pe bicicleta închiriată, doar cu o mâna – pe frâna bună, iar în cealaltă două îngheţate mari la cornet, alunecând spre A. ce stătea lungită în iarbă pe izopren. Cu gura până la urechi, cu “fă-mi o poză, fă-mi o poză” ca adolescenţii. Brain novelty, brain in love. Cred că e maximul de cât am putut trage: 35 de ani. Partea asta n-a fost rea deloc, din contră.

Postul din 28 aprilie 2013

o bere la Horia

Cea mai frumoasă zi de anul ăsta, pân’ aproape de Florii, fu o duminică petrecută total aiurea şi pe genul hai-s’o-ardem prin baruri cu Diana. Trezit pe la 13-14 după o seară probabil lungită degeaba am-uitat-unde, ajuns la Irish pt “cafea” şi acolo luat un Guinness, şi încă unul de am stat vreo doua ore. Pe urmă schimbat în London, şi încă o bere… şi uite aşa până la miezul nopţii, din bar în bar. Şi-a fost minunat! Atunci mi s-a părut că pierdeam timpul şi că fugeam de “nu vreau să ajung acasă” – which I did, dar retrospectiv mi s-a părut splendid. Ca o zi superbă doar pentru mine pe care nu o mai avusem demult şi cu o companie placută care funcţionează pe plus. Zi care n-a ţinut musai de proprietăţile anxiolitice ale alcoolui ci de leisure-time…

Asta până vineri. De un road-trip la Izvoarele care m-a uns pe suflet. Acum asta e cea mai frumoasă zi, încheiată rotund şi la final. Şi cu nişte arcuri peste timp de 1 an, cu îngropat nişte morţi şi realizat lucruri, şi nişte chestii personale atât de puternice prin similitudine, alea-alea… de îmi dau seamă că încă mai am multe de învăţat. Se pare că asta nu se opreşte decât dacă vrei. Şi ca laţele dintre “ce vrei” şi “ce se întâmplă” sunt. Deci în esenţă se reduce la… ce vrei? Ca-n ciclurile imberbe ale revoluţiei permanente – una din puţinele lecţii comuniste bune.

bucketlist-uri şi oameni mişto

De făcut:

  1. să mă duc “să bag la pokere” într-un loc destul de sordid, eventual şi costumat ca atare – trening, geacă de fâş şi fes
  2. ✓ să trăiesc un triunghi amoros aşa cum poate doar în literatură am citit, şi nu ‘lies&fuckaround’ prin care am mai trecut
  3. ✓ să beau o cafea de 1 RON de la dozator în CityMall şi să o frec cât pot dintr-o zi întreagă pe acolo aşa cum văd că fac pensionarii, eventual cu o căciulă de blană de astrahan şi fular – sau ceva asemănător
  4. făcut Revelionul pe pod la Agigea, ‘colo 15 minute de miezul nopţii, spart o sticlă de şampanie şi întors acasă
  5. ✓ să re-călăresc un val mare – de peste 2 m – la ocean

Bifate:

  1. mers la interviuri doar pentru distracţie: de secretară, reporter şi designer. #studenţie
  2. sex pe biroul şefului cu uşa neîncuiată la cameră. oh, tu #adrenalină
  3. vorbit 1 zi întreagă în engleză, pretinzându-ne turişti în oraşul natal, cu consoarta #POV
  4. “5 minute de tăcere” la Phoenix cu prietenii de #plictiseală
  5. făcut Revelionul într-un oraş necunoscut, pe scena unui teatru, cu alţi necunoscuţi, pui de artişti #popescianism

 

Curgând la vale pe Cişmelei

De obicei seara când vin din oraş nu parchez imediat în faţa blocului ci urc uşor spre Brotac şi las maşina să curgă la vale pe Cişmelei, făcând un ocol lent la Cireşica în jurul Phoenixului şi înapoi spre casă urcând turat dealul unde la poale era cândva Ozana. A devenit un obicei. E un lucru care mă face să-mi aduc aminte de când mă simţeam viu, bolnav de gelozie, căutând acu’ câţva ani silueta unui Citroën bleu, siluetă care chiar dacă găsită ori ba nu avea să-mi releve nimic important despre nimic. Dar mă simţeam viu. Ulterior, după ce mi-am dat seama că “pelegrinarile” mele nocture nu-s decât pretexte de dor-de-ducă, şi că încleştările unei minţi prea preocupată de gândurile sale nu-s decât simple motive, mi-au devenit atât de dragi şi s-au umplut de un egoism simpatic încât mi le permit precum deliciu să le reproduc seară de seară înainte de a urca în bloc, ca un fel de “guilty pleasure” foarte personal.

Şi stau şi mă întreb ce ANUME mă făcea să mă simt atât de viu atunci, deşi eram beteag în obsesia mea parazitară, şi dacă viul ăla era important şi cât de important e pentru mine, din lucrurile alea care-s importante. Şi e! Culmea, e. Aşa că mai trag o tură de Tomis Nord, ‘lunecând la vale încet pe Cişmelei ca într-o poezie urbană şi robinsciană. Până la urmă m-a ajutat tehnologia să aflu “ce şi când” şi nu “cum”, şi până la urmă mi-a cedat şi erotic ajungând să regret momentul cu toţi rărunchii de-o greşeală de nerepetat, ca ulterior… astea să pălească zdravăn înspre “nimic important” şi să rămână glisatul la vale pe Cişmelei. Unul din puţinele momente când mă simt atât de viu în oraşul ăsta şi de care încerc să-mi aduc înainte de a parca spre casă.

Mi-aş dori că toate zilele să simt acest viu ca acum… la vale, pe str. Cişmelei, seara, Constanţa, ianuarie, 2013.

Postul din 27 noiembrie 2012

Din ultimile luni de prea multă muncă şi alte rateuri personale singurul lucru pe care mi-l reproşez este că n-am mai citit. Şi mă simt mult mai sărac şi mai îndobitocit din cauza asta. Iar ieşitul are şi el farmecul său (farmec!) atâta timp cât nu devine ca o rutină de întors pagini în care rar mai dai de un colţ îndoit sau rupt sau de vreo poza mai frumoasă asupra căreia stărui câteva secunde, ca să te chinui apoi să-ţi dai seama după ce închizi cartea cu “Dar despre ce a fost vorba?!”. Când imaginaţia nu reuşeşte restul păleşte zdravăn.

în loc de kg de reviste glossy

ele (9 luni de sarcină şi ~1 an de alăptat):  a) calitatea genelor oferite de tătic – este ascunsă în spatele unor indicatori precum înălţimea, simetrica corporală, simetria facială, mirosul emanat de corp, ş.a.m.d. şi b) implicarea parentală în îngrijirea copilului […] presupune existenţa unor resurse pe care bărbatul le poate oferi în prezent sau în viitorul apropiat – care pot fi atât în forma directă (spălat, plimbat, jucat, etc) cât şi indirectă (de exemplu banii necesari pentru o calitate superioară a vieţii). Indicatori sunt statusul social şi calităţile personale asociate cu posibilitatea de a fi un bun părinte. Pe lângă aceste indicii mai este important şi c) angajamentul pe termen lung asupra relaţiei.

ei (dat din fund şi un pumn de spermă): cea mai fertilă femeie pe care o poate găsi. Indicatorii sunt a) vârsta şi b) “frumuseţea” (waist-to-hip ratio, body mass index, leg-to-body ratio, ş.a.m.d.).

[de aici]

Postul din 13 august 2012

Am tras un trip de Summer Well la Buc, bucuros doar pe jumătate din motive de ploaie, apoi probabil din moetif blondin, care mi-a făcut bine cu ochiul la festival – o asemănare teribilă – şi din alte motive ţunoieşti – că-l prindea atât de bine şi parcă renăscuse din “când o să mă fac mare nu vreau niciodată să fac 30 de ani” – şi din cauza unei recidive de prieteneală & alint, cred că am avut pentru prima dată gânduri serioase în ceea ce priveşte însurătoarea. Ba că mi-ar fi stat bine, ba că s-ar fi potrivit. Ştiu că în ’08 eram cu tartanul la fund de la “oare aş face alegerea bună?”, ca să-mi dau seama după uite… 3-4 ani că de fapt alegerea era cumva secundară (deşi am avem convingerea că ne-am fi rupt în vânătăi şi alte zgârieturi importante, că n-ar fi funcţionat, şi că am făcut aproape tot ce era omeneşte posibil să iasă, amândoi, şi didn’t. doar că oamenii se mai şi schimbă). aşa… secundară, că ar fi dat bine, mie adică. şi ei. că una-s planurile şi gândurile de “cum ar fi bine să fie”, “să ne mutăm la Lisabona să avem o viaţa mai bună”, “de mâine mă apuc de slăbit” şi alta e realitatea aia care se întâmplă efectiv mai ales când o pronunţi conjugată la trecut. ba… da.

Başca:
– vârsta de 25-27, sau vârsta fututului sau a promiscuităţii, vine tot de la energie şi de la abundenţa ei. ca-n discotecile de epuraşi Duracell. ca viermii tineri.
– este foarte amuzant partea asta de compensat prin mâncare (şi de efecte secundare) pe genul “să (nu) ne (mai) folosim stomacul ca un vagin”. când poate ar putea fi compensat prin chestii mai … spirituale aşa, mai puţin pe stomac. sau mai puţin “compensate”? şi ce de motive aruncate în cârca senzaţiei de foame, care e doar o senzaţie. amuzamentul ăsta ar trebui să fie valabil şi la alcool.
– şi că eu depăşesc / consum / trec peste propriile-mi melodrame prin înţelegerea (profundă) a fenomenului, prin înţelegere îndeoşt’, chiar dacă deformez prin lentila dedicaţiei concentrate, întotdeauna adaptez conform, rapid, fără remuşcări şi regrete, şi cu scuzele de riguoare când este cazul.

Am minimizat treaba cu gândurile de însurătoare. FOst chiar important/ă. Până la urmă nu-s făcut din alt aluat şi nu ar mai trebui să fie nici o surpriză. E mai puţin vorba de o împlinire teribilă şi până la cer a dragostei, cât de un contract social convenabil. Pentru că a devenit mai important. Şi suntem pentru că devenim, la fel ca Ivan/Igor.

Postul din 9 august 2012

Încheie şi închide Crina, încheie şi închide Crina, încheie şi închide Crina, încheie şi închide Crina, încheie şi închide Crina, încheie şi închide Crina, încheie şi închide Crina, încheie şi închide Crina, încheie şi închide Crina, încheie şi închide Crina, încheie şi închide Crina, încheie şi închide Crina, încheie şi închide Crina, încheie şi închide Crina, încheie şi închide Crina, încheie şi închide Crina, încheie şi închide Crina, încheie şi închide Crina, încheie şi închide Crina, încheie şi închide Crina, încheie şi închide Crina, încheie şi închide Crina, încheie şi închide Crina, încheie şi închide Crina, încheie şi închide Crina, încheie şi închide Crina, încheie şi închide Crina, încheie şi închide Crina, încheie şi închide Crina, încheie şi închide Crina, încheie şi închide Crina, încheie şi închide Crina, încheie şi închide Crina, încheie şi închide Crina, încheie şi închide Crina, încheie şi închide Crina, încheie şi închide Crina, încheie şi închide Crina, încheie şi închide Crina, încheie şi închide Crina, încheie şi închide Crina, încheie şi închide Crina, încheie şi închide Crina, încheie şi închide Crina, încheie şi închide Crina, încheie şi închide Crina, încheie şi închide Crina, încheie şi închide Crina, încheie şi închide Crina, încheie şi închide Crina, încheie şi închide Crina, încheie şi închide Crina, încheie şi închide Crina, încheie şi închide Crina, încheie şi închide Crina, încheie şi închide Crina, încheie şi închide Crina, încheie şi închide Crina, încheie şi închide Crina, încheie şi închide Crina.

uuokey, that should work.

Ninjălău de Buzău

me: pai devine… dupa un timp. rodaj, rutina, sictir, scarba. iaaaaaaaar? mai rarutz, ca-i mai dragutz. ba deloc. samd
dra: rutina nu intervine cand lucrurile se desfasoara la fel o perioada mai lunga?
me: rutina intervine no matter what. parerea mea.
dra: stii ca aia urmeaza acu’, in felul ala etc. mbine. s-atunci?
me: nu tine de tehnica, tine de chimie. n-am nici o solutie. adulter? mai rar? etc
dra: cum o dai, e stramba
me: important e sa fie. si sa se faca copiii mari&sanatosi
dra: si adica sa faca parte din viata de zi cu zi
me: hai sa-i zicem, din saptamana cu saptamana. sa fim… realisti.
dra: am spalat copilu’, punem masa, facem sex, ne uitam la tv, nani, maine…
dra: ‘ai lasa-ma cu saptamana
me: nu stiu ce scrii tu acolo, dar pt mine aia e The Hell pe pamant. deci toata viata mea (“toataaaa viataaa meaa, toata viataaa mea…”). am fugit de asa ceva. mi se pare… end of… orice. ideal? tocmai ne-am trezit pe la 14 dupa party-ul monstruos de aseara. eu ma duc sa iau doo nuci de cocos, tu pui de-o salata. dar ne e lene la amandoi si mai stam in hamace pe veranda.
dra: INCEP SA TE URASC. scuze caps
me: pana la urma ni se face foame, pe la 16 asa :) mai prindem si puteri, tragem o partida de sex, din semi-plictiseala, dar si cu entuziasm, dar si nostalgie, dar si curiozitate. asa… vreo 1 ora.
me: cu gandul la blondele gemene care ar trebui sa vina la party-ul din seara asta si poate-poate ti-o trece ceva prin cap aventuros. cum ti-a trecut data trecuta cu mulatrul ala simpatic. pe urma un film. si-o baie in mare. si inainte si dupa. ma rog… cred ca deja ti-ai facut o idee.
dra: mmm… cine gateste?… cine spala vasele?… cine calcaaa?… ;)
me: tu gatesti, eu spal vase. nimeni nu calca. decat tu cand trebuie o camasa la intalnirea care aduce jdmemii de $ care ne mai tin inca x luni pe relash. si nu ca n-as putea-o calca-o si eu. dar tie iti ies mai bine si lasa ca ma revansez diseara + breakfast la pat maine dimineata. pt masaj mai negociem. ;)
dra: incep negocierile, clar
me: plus ca mai vine din cand in cand si cate o tanti pt curat&mancare, ca doar n-o sa ne pierdem viata cu asta
dra: eu discutam de negocierile pentru masaj, da? ca ala mi-a sarit in ochi
me: pai nu vine iar mulatru de data trecuta? ce maini divine avea D-zeule!
dra: doar el?
me: pai cat mai e pe aici, pe insula luna asta. sa profitam, zic!
dra: da, asta era ideea, sa vorbesti la plural
me: si eu oricum saptamana viitoare plec cateva zile la NY pt un contract
dra: cu gemenele?
me: ah nu
dra: poate n-oi ramane singura pe insula
me: poate trec si pe la Irene, dar asta-i treaba mea. tu nu pui intrebari, eu nu pun intrebari despre mulatru.
dra: doar am vrut sa stiu pe cine ma bazez
me: si D-zeule la cat de bine arata, l-as f. si eu
dra: nu cred… nu si pe el. multumeste-te ca esti de fatza
me: da da
me: oricum, dupa ce vin de la NY, dupa sarbatoarea florilor aruncate-in-sus-degeaba ma gandesc sa plec in Thailanda la o manastire. o sa-mi priasca vreo 2-3 saptamani de cucu-ness
dra: mi-ar prinde bine si mie o pauza
me: dar la concursul ala de surf din iunie vreau sa vii cu mine te rog
me: plus ne intalnim cu lume draguta acolo, si e si un festival de arta. poate iti iei cu tine niste lucrari.
dra: daca-mi promiti o noapte pe plaja
me: it’s a deal
me: —————————————-
me: mie imi suna a ideal. tie?
dra: m… plictisitor :) … glumesc
me: :)
me: inteleg, e prea departe. Portugalia de Sud sa fie
dra: :)
dra: pe malul marii sa fie. cu dormitoarele spre rasarit
me: nu stiu daca s-ar putea altfel. totusi simt ca ceva nu e in regula la tine. tu cum ti-ai dori idealul?
dra: ceva pe acolo. nici sa nu ma ignore, nici sa nu ma sufoce. am intepenit de tot cu visarea asta
me: :)
me: eu inca am ramas in hamac si apune soarele, si n-am facut nimic toata ziua. si m-as duce sa fac o baie-n mare, dar mi-e o leeeneee… si mi-e si cam foame
dra: mie mi’amortise un picior. cred ca m-ai lasat atarnand de hamac :)
me: si nu stiu ce tot vrei de la mine, ca te aud asa printre picaturi
dra: ce auzi tu nu sunt eu
me: ah… o fi vecina
dra: ti-au venit maseuzele
me: deja? trebuiau sa vina dupa 20
dra: ai timp mai mult pentru amandoua
me: da’ sa vie, usa e deschisa, ca nu exista. e bere-n frigider.
me: dar poate contramandez si stam in seara asta doar noi doi. ce zici? nu facem nimic, stam in hamac pana apune soarele de tot
dra: nu te refuz. iti mai aduc o bere?
me: nu, ajunge ca ma ametesc, mai e un sfert. stii ce as vrea de la tine?
dra: m?
me: un :*
dra: oricum ti-l dadeam pana sa ma-ntind din hamac. daca tot sunt apropiate, ma tii de mana cat privim apusu’?
me: te tin. vreau un bot din ala asa plictisit si copilaresc, cu zgomot, la misto :) ahhhhh… ce viata buna avem
dra: sa ma culc? mi-e ca visez mai urat
dra: ah, sa nu uit
dra: :* pentru iv cel naiv
me: :)
me: pe ambele cearcane?
dra: si pe pleoape

Fuste înflorate-n Pulse

Vineri seară – una din serile din acest weekend, pen’că după un 30ish nu mai poţi să măcăni din picioare câte 2-3 nopţi la rând fără ca următoarea săptămână să fie compromisă la nivel de plutire decentă pe verticală – concert în Pulse, zi MOOod – cu 100 de “o” , aceleaşi ritmuri zbenguite dar şi cu creaţii noi care parcă-parcă scot aşa uşor capul din garaj, deh! maturizare. Aşa… şi precedaţi de nişte tineret, iar c-ţean de o calitate pe scenă să nu-mi vină să cred – pe numele lor Words On Sand. (Paranteză: mare-mi e plăcerea când văd puştime cu potenţial ce ştie să închege un proiect, chit că aveau fani colegii de clasă, că erau toţi părinţii acolo… mi-au plăcut. Şi bine înfipţi pe instrumente şi un vocal ce-mi aduce aminte de Evanescence care poate şi dă foarte bine la mic.) Aşa, aşa… după concert, şi după pre-concert, şi după post-concert cu minunatul nou DJ ce le ştie bine de mă făcu să mă bâţâi chiar şi pe “Jump Around”, şi cu indie cât încape… în fine, detalii… ah, şi după publicul de club alternativ tomitan care creşte şi întinereşte şi se diversifică şi bine face şi…

Şi… la un moment dat intră-n club două tipese – pe care le ştiu din vedere de pe acolo, mai rockeriţe – îmbrăcate în nişte rochii cu imprimeuri înflorate gen batic mamaia 19toamnă, mulate pe corp, cu pantofi vintage, păr coc şi geantă neagră mare pe umăr, rupte din alt film, parcă dintr-un casting interbelic, clar la mişto şi cu o senzualitate din aia Betty Boop in-ya-face. Secondate de gâturile la absolut tot segmentul masculin în 35+/- ce au rămas ca la circ cu gura căscată hihi, treziţi din amorţeala inerentă a negăsirii într-o locaţie nepotrivită cu oasele lor de dinozauri, îmbrâncindu-se unii pe alţii cu îndemne de cot sau de umăr, cu zâmbete până la urechi şi veselie ca la desene animate. Băi, ce mi-a plăcut! Fix! Şi au rămas aşa cam toată noaptea, făcând coadă propunerilor domniţelor ce-i refuzau pe rând cu zâmbetul pe buze. La final au tras amândouă două geci de motor peste veşmintele alea de bunicuţe senzuale şi s-au dus.

Constanţa începe să devină din ce în ce mai interesantă – îmi spun. Asemeni consemnez încheierea unui superb Septembrie în care m-am bronzat ca un drac negru şi am călărit ceva valuri spre mândru-mi sufleşiel. Amin, să fie!

Postul din 11 septembrie 2011

to private or not to private (spice)

Pentru prima oară în ultimii doi-trei ani, din indisponibilităţi întemeiate, iau autobuzul spre plajă ce se dovedeşte o experienţă iniţiatică în sine. Pe lângă conştientizarea faptului că este un serviciu public scump (1,75 RON costul unei călătorii, asta la o paritate de 1 EUR = 4,2657 RON) pentru o populaţie mult săracă care nu ştie să-şi cultive başca valorile cât bunurile pe care le deţine la comun, îmi nimereşte în câmpul vizual o pereche tinerică-frumuşică, şi cumva printr-o ne/fericită întâmplare albul materialului lenjeriei d-rei atunci când cei doi se aşezară pe bancheta din faţă mea (alb?). Cam 22 de ani, brunetă, piţi-superior şi nu prea, manichiură x-tremă – cu steluţe – totuşi culmea! nu chiar un kitsch oribil. Din super-rapida analiză informaţională, raitingul său sexual imobiliar-artistiq – o crescut cu câteva puncte doar pen’că băiatul era chiar ok. Asemeni în involuntarul incidentului privirea-mi a stăruit pentru o milisecundă mai mult decât trebuia pe intersecţia picioarelor ei cât şi ale lui – el ce are, e scutit? – lucru care s-a lăsat cu reacţii promptisime precum încrucişarea cataligelor d-rei din prea scurtul fustei ce nu prea încerca să le acopere şi prin privirea uşor necesar încruntată a începutului de protectorat / provider al d-rului. Dar fără urmări şi fără insistenţe, aşa cum se cuvenea să fie de ambele fronturi; nu-mi stă în fire să fac asta – încerc pe cât de mult pot să eschivez impulsul natural, ceea ce îmi iese de cele mai multe ori, asemeni fără să stărui asupra faptului în sine trecându-l uşor la categoria – fapte diverse, poate “de reţinut” şi/sau “s-a întâmplat”.

Am coborât … însă nu mi-a ieşit din minte pe tot drumul pănă la plajă. Bucăţica aia de chilot nevinovat în spatele căreia se ascundea o întreagă simbolistică mi-a explodat în minte ca în desenele animate expulzând chintesenţa feminităţii, a fertilităţii şi a driverului sexual care împinge cotidianul înainte ca un motoraş Diesel de mare-mare randament. Jerbe de flori de primavară!… Axis mundi, cazanie a “corolei de minuni a lumii” pe care evident că nu voi a o distruge, ci din contră: vreau să o înţeleg, să particip la ea, s-o gust şi să o trăiesc. Şi nu mi se întâmplă zilnic asta şi nici nu băusem ceva care să conţină ori alcool ori cofeină, beat fiind poate doar de penumbra unui prea-copt portocaliu #Septembrie în care mă scăldam ca un porcuşor alintat ce sunt :)

Ori sunt eu cam nefutut ori azi, 11 septembrie 2011 – lună plină chiar pare-se (doaaah!) – a fost o zi mişto.

Guernsey (2005)

Guernsey (2005)

– m’uns pe suflet filmul ăista
– bun, al drq de bun. film artistic, imagini statice, cadre lungi, fără explicaţii. bun plot.
– la fel de zgârcit în explicaţii precum “Aurora” lui C. Puiu, aduce mult ca regie cu.
– are ceva din ‘răceala’ filmului nordic în care nu se întâmplă mare lucru.
– excelentă gestică, rolul principal interpretat mişto. multă mimică minimă.
– highlight-ul filmului:

Sister1: “You can’t stay mad at me for the rest of your life.”
Sister2: “Yes, I can.”
Sister1: “No.”

– legături de familie reci, cu înşelăciuni colaterale.
– late grief

http://www.guernseydefilm.nl/

şi una excelentă de pe imdb: “Because of lacking texts the story becomes a quiz. An introvert person suggests to have depth, but sometimes it turns out he has nothing to say. This film acts like an introvert person.” Însă de spus are multe, dacă ai atenţia necesară.

şi încă una de pe avax: “nudity […] is crucial to remind us that these people are very naked underneath their cold Germanic appearance, which is so well portrayed”.

Postul din 19 iunie 2011

O nuntă şi două concluzii, şi una adiacentă:

  • ce mult ne-am îndepărtat de viaţa de la ţară. gastronomic. mâncăm numai prostii – sărate, foarte dulci şi toate procesate. până şi carnea de pe mesele noastre şi-a dobândit această “calitate” de procesată. o să crăpăm? nu, ne vom adapta.
  • la 25 de ani, undeva pe acolo, crezi că viaţă alături de the future signifiant other va fi plină de fericire, că de, de aia “te iei”, de ‘miere’. după, îţi trece, şi împlinirea vine şi din multe altele, fără să stau să intru în detalii, destule chiar din zona gri de nu cenuşii de tot. şi nu ştiu care din cele două moduri de a gândi “greşeşte” mai mult.
  • secundar: mă distrează cumplit efortul cuplurilor de a-şi face viaţa mai bună şi de a controla… relaţia – să nu zică, să nu spună, să facă, să nu, să (nu) afle, să nu se supere, să… de parcă ar fi în controlul lor ce-i ţine împreună, aint.

Îndrumând-o azi pe Andra, şi explicându-i, cum se scrie cuvântul RÎMĂ am avut parte de un rar sentiment de împlinire, pe care la Trocadero n-aş fi avut cum.

Calitatea relaţiilor pusă sub lupă

Citesc o carte exagerată şi prost concluzionată dar cu nişte metode de investigaţie extraordinare. La capitolul “Întemeiază-ţi relaţiile pe apropiere, nu pe conflict” jbang! un test de test de a cărui eficienţă (eu ăla bolnav de grafice, măsurători şi control) am rămas cu gura căscată:
 
 

Chestionarul relaţiilor:

1. De obicei, îţi place să-ţi petreci timpul singur sau cu partenerul?
2. Consideri că partenerul te critică şi nu te susţine sau de cele mai multe ori te simţi admirat şi apreciat de către acesta?
3. Ai, în mod frecvent, sentimente negative faţă de partener sau simţi în mod natural admiraţie şi afecţiune pentru el?
4. Comunici bine cu partenerul sau vă dezabrobaţi mereu şi imediat ies scântei?
5. Dacă partenerul are obiceiuri sau caracteristici care te irită, acestea par semnificative sau stărui asupra lor? Partenerul se concentrează în mod constant asupra lucrărilor pe care le faci şi pe care le consideră enervante?
6. Partenerul doreşte să se implice la fel de mult că şi tine? Este disponibil când vrei să relaţionezi? Eşti mulţumit cu o cantitate rezonabilă din timpul şi atenţia ta?
7. Dacă eşti supărat şi vrei să te confesezi cuiva, ai apela la partener? El ar apela la tine? Consider că partenerul este un adevărat sprijin şi ajutor?
8. Eşti atent şi iei în considerare nevoile partenerului? Dacă nu ai fi într-o formă bună, un prieten sau un partener mai sportiv s-ar impacienta dacă ai nevoie de opriri dese în timp ce urcaţi pe munte?
9. Vă bucuraţi pentru succesul partenerului sau există o competiţie între voi care vă face să împărtăşiţi cu greu reuşitele?
10. Relaţia este inegală, adică se bazează pe salvarea partenerului sau pe constrângerea lui permanenţă?
11. Partenerul este loial, onest şi de încredere?
12. Partenerul este abuziv din punct de vedere emoţional, fizic sau sexual? if so restul nu mai contează.

Şi plusul de întrebări amoroase:
1. Partenerul este romantic şi afectuos, iar relaţia fizică este satisfăcătoare? Îl consideri atrăgător şi viceversa?
2. Ai încredere în faptul că partenerul îţi este credincios şi că nu te expune unor boli cu transmitere sexuală?
3. Sunteţi responsabili pentru comportamentul vostru? Anumite persoane deprimate, nervoase sau iritate dau vina pe partener pentru starea lor. Unii nu poţi fi fericiţi dacă partenerul nu se află lângă ei.
4. Sunteţi capabili să vă luaţi angajamente unul faţă de celălalt care corespund cu durata şi nivelul de intimitate al relaţiei? De prea multe ori, oamenii îşi irosesc cei mai frumoşi ani aşteptând în zadar ca partenerul să se decidă să-şi ia un angajament permanent faţă de relaţia respectivă.

 
 
Extras din Dependenţa de nefericire scrisă de soţii M&W Pieper. Testul te ajută in principal să-ţi îmbunătăţeşti relaţiile curente, aproape de orice natură. Despre ceilalaţi nu aduce nimic nou, despre tine posibil că da şi-ţi oferă şi pârghiile aferente de acţionare. Poţi downloada chestionarul relaţiilor şi în format Excel testul de relaţii.xls icon Excel.
 

Postul din 27 februarie 2011

“Ben lives in a Los Angeles crash pad with a group of grubby friends who spend their days playing videogames, smoking pot and unsuccessfully planning to launch a porn website.”

de aici

despre diferite rugini

Când aveam 20j de ani consideram că muierea perfectă e undeva între 28 şi 32 de ani, şi fără să vreau şi fără să mă simt tare vinovat le consideram uşor babe sau cu început de. Există o vârstă, diferă de la gen la gen, în care patina timpului începe să se vadă. La ambele sexe, doar că la masculi după o perioadă de derapat din prospeţime capătă un copticism destul de sexos care îi revitalizează hai să zicem în jur de 40 – sau ma rog aşa cum pare de aici/acum. La ele însă… nu: it’s going’ down-down-doooown. Şi trecerea aia de la tânără la încă mai araţi bine e cruntă. Zgârieturile fiarei încep să se cunoască în jurul ochilor, apoi în colţul buzelor, în sânii care încep uşor să se lase, în gambele care se umflă, în talia care se măreşte vizibil şi în tot felul de încreţiuri nedorite ale pielii rezumate sub o grimasă ascunsă de ‘am fost’. Evident în spatele acelor mimici involuntare şi neobligatorii sunt tot persoane. Dacă nu ai o evidenţa, fie a arhivei fotografice fie a amintirii nu-i chiar uşor detectabilă – ochii (nu) rămân la fel. Actorii din serialele de comedie – cele întinse pe mai mult de cinci ani – îţi sunt în mod special cei mai evidenţi, şi surprinşi din ultimii lor 20 până spre sfârşitul lui 30 sau poate chiar începutul lui 40. E crunt! Încep aşa ca nişte copii frumoşi şi deşi rămân relativ aceiaşi timpul îi tăvăleşte şi-i măscăreşte bine. Nu-i corect dar termodinamica e un lege necesară ca roata să-şi menţină mişcarea.

(Dacă mai aud – chit că indirect şi la mâna a doua sau a treia – de tenative de suicid stupid şi degeaba înaintea termenului de expirare chiar şi a garanţiei, jur! le bat cu mâna mea cea mică.)