Tags: Vamă

Entry for August 27, 2006

Cateva valuri micute de control azi, noroc cu webcam-ul. Batea vantul dinspre lac, da’ erau asa putine de hula si pe mare. Asa cum se vedeau si azi-noapte de la Cucaracha. Pacat insa ca nu prea aveau forta sa ma poarte, insa 2-3 tot luai, cu putine rasuciri si mult efort. A fost fun. Si azi am gasit o explicatie logica la “cand lacul e agitat marea e calma si invers”. E absolut normal ca vorbim de directii de vant diferite, si Mamaia protejeaza pe una de alta. Nu intotdeauna, normal.

Vineri am fost in Vama cu gasca MJ. Misto. Re-editarea unei alte intalniri frumose din mai, de data asta in echipa completa, desi nu chiar compacta. Dar a fost frumos. Are ceva fermecat locul ala. Si da, sunt oameni si oameni pe lumea asta si sunt unii alaturi de care te simti foarte bine, si curge. Mi-e dor de Miki, fost si la Buc saptamana asta, iar asta de va sa vina va fi foarte aglomerata la munca. Imi iau laptoapa, sa pot sa zburd pe campii de (ne)legat.

Entry for June 24, 2006

Am fost iar in Vama. De data asta a fost frumos, a fost cum trebuie sa fie. “Vestea neasteapta de la un prieten din indepartare” din horoscop s-a dovedit a fi telefonul lui Alex: sunt in Constanta, ce facem? Si dupa o pizza buna la D’Art vestea s-a concretizat cu mersul in Vama. Soare, frate, soare! Si distrat cum trebuie. Am inotat acolo unde imi place mie, in “cel mai bun loc de pe intreg litoralul” adica bucata de mare intre epava din Vama si plaja. M-am ofticat putin pe labele astea kiddies care erau cat pe aci sa ma pasca cu un carcel, dar…

Dai capul pe spate, apa iti intre in nari si in urechi, iti intra din ce in ce mai mult, incepi sa misti torsul, se vad labele printre clabuci, si soarele cum se rasfrange in sulite prin apa, si te duci din ce in ce mai la fund. Soarele care troneaza in regatul de sub apa. Liniste. si Albastru. Albastruuu. Dupa care atingi nisipul te intorci si… si picioarele care forfeteaza apa ca doua balerine intr-o parte, si tumbele si rotatiile. Si… si mothership! ce mai. Suuuuperb.

Si soare tata soare. Cred ca as putea sa insir cuvintele astea in nestire si n-ar fi plictisitor pentru mine. Superba escapada, sa tot mai fie, si la zile si mai mari. Amuzanti pustanii francezi de 20 de ani care “agatau” poporul pe plaja la 5 dimineata ca sa-l convina sa “Salveze Vama!”, haha! ei… “And have you been here teen years ago? No. And do you like it now? Yes. Well, you gonna like it ten more years from now”. Iar lucrurile se reduc de fapt la “Do you have marijuana, ce pula mia?” si “Do you have Yahoo Messanger ID? No. […] I have MSN Messanger. -Hm, bad messanger”. Nu comunica nimeni, ne distram copios. Ah si uitasem de asta: am rasturnat din greseala un cos de gunoi plin cu sticle. Alex l-a ridicat si am pus sticlele goale inapoi. Si Pogo.

Soare, tata, soare!

Entry for May 28, 2006

Fost in Vama. Good old times. Totusi old. Cu Pax si intalnit cumva intamplator cu GV. Imbatat, discutat si aberat pe varii teme imbibate generos in alcool. Dansat. Inghetat. Nu stiu de ce folosesc exprimarea asta contrata, probabil am lenevit si e mai comod sa nu cazi in capcana figurilor de stil. Astepand ca aurolacii la soare autobuzul la 6:30; sunt lucruri care sunt placute cand le faci foarte tanar, mai tarziu se instaleaza o comoditate bonoma de care te dezveti greu.

Evident oamenii fac locurile, nu locurile oamenii. (Chiar asa o fi?). Blamez Constanta de noapte ca nu gasesc locul unde sa-mi fac de cap in stilul acela. Ca nu e muzica buna. Nah ca acu’ fu! Si ntz! lipsea ceva. Ceva din: prieteniile tineresti, inima copilareasca flamanda de senzatii (tari), goana dupa gagici, youth alea-alea. Nu ca acum n-ar fi bine. E, da-i altfel. M-am simtit mult mai bine in Mamaia. Am ajuns acasa fara cheie si m-am decis totusi sa ma duc sa ma culc pe plaja – desi mi-au deshis pana la urma – dar trebuia sa inchei rotund aventura; dormeam in nisip si imi cantau in cap, culmea! niste mixuri de un neasteptat bun simt.

Viata capitalista si oarecum maturitatea sa-i zicem te indeparteaza rusinos de mult fata de natura. Probabil cand ai copii chiar uiti de tine si “tu” cam trece intr-un plan secundar. Si mai ciudat e ca asta ar fi in legea firii. La unii, la majoritatea.

Apa super cristal. Rece, cu o usoara-usoara hula care nu cred ca s-a ridicat peste 20 cm nici dupa-amiaza cand am adormit totusi in “patul meu”. Si cerul de un negru romantic, furtunos inainte pe drum spre Vama. Pierzi momentele alea introspective care te repozitioneaza sanatos in relatia ta cu lumea. Clipele alea cu adevarat traite.