Concediu Lefkada – octombrie 2017

– ca prembul – ARTA, ce orăşel frumos
– miros de lemn de traversă, colţ Lefkada, pietruit, insule
– SIVOTA BAY
– private islands, private beaches
– verzăciune pe dealuri
– Kefalonia – SAMI
– Kefalonia – ZAKYNTHOS
– meditaraneanos
– baie la Shipwreck; recuperări de Tylenovo, da’ mai bun. şi cu plajă, şi cu “turism ca la urs”
– next: POROS (le: ce drq am făcut in Poros? uitai…)
– baie în larg: Le Grand Bleu
– ITHACA
– poze outside barcă
– puţinel, da’ bun sailing
– ATOKOS golf – avec dah cadoux-uri duioase
– cu muzică mexicană, şi party pe plajă seara cu ţuică şi foc de tabără
– insula Meganisi, oraş VATHI, la Karnagio. nice pitstop.

Cred că m-aş plictisi de aşa ceva după 7-9 luni, în fiecare an. Uşor problematic de abia după primele trei.

P.S. Revenind în ţară descopăr din nou micimea autohtonă – cât de complexaţi, anxioşi şi isterici suntem, hrănindu-ne cu maro, fără o igiena mentală adecvată, profitând des de ocazii pentru a ne etala propriile probleme, trecând cu uşurinţă prin varii bias-uri cognitive ca să.

#Septembrie este cea mai mișto lună a verii

Am început să chiulesc de la mare, mă trage capitalismul de haine înapoi în groapa timpului. Am dat sărit peste băi şi vara asta, chiar şi pe timp de #Septembrie – urmează însă o barcă pe Ionică aşa că am scuzele de rigoare. Şi totuşi… iubirea, n-am reuşit să fac chiulesc de tot. Mi-am luat două WHO şi am tras de ele cât am putut. M-am şi tuns – regulamentar pentru valuri de 2m+, de fapt mă plictisisem să tot dau mâna prin păr pentru aranjat freze imberbe. Am reuşit în prima zi să ajung, pe prânz – 1 oră, o oră micuţă, amărâtă, dar … ce oră! :) A doua zi am avut şedinţe de la 11 până la patru jumătate, când am ajuns nu mai era nimic, era lighean.

Mi-a fost frică, nici nu aveam placa, am stat la prima linie de valuri, kiddo-ing, dar după îndelunga absenţă, oh! ce bine era şi aşa. Cu sufletul rânjind până la urechi şi despicând valurile cu coatele şi cu burta. Iar soarele de Constanţa, soarele de pe străduţele de la Casa Căsătoriilor, mvai… de-o fericire plângăcioasă, cu sughiţuri, de cât de bine era. Şi malul ăla rupt de arbuşti şi poteci de pământ pe care se scurgea aur către plaje. De ce #Septembrie nu este declarată luna naţională de concedii, nu ştiu? … Şi nici nu voi. Mi-am dat seama că umbra mării mă poartă şi prin Capitală, că atunci când ştiu că e bine cu soarele-n retină pe Victoriei mă prefac că marea nu-i departe, ci doar la câteva străzi distanţă, că miroase sărat şi că bate un vânt de arde uşor pielea. Aşa… ca în Lisabona, dar nu chiar ;) Ştiu că mă prefac, dar dacă marea nu e la câteva staţii de tramvai distanţă parcă nu prea pare rost. Ok, de fapt e la câteva ore de mers cu maşina – dar, aşa-acum-aici – este suficient de bine.

Oh, ce bine a putut să fie acasă. Acasă – acesta noţiune-mi ce se preplimbă pe multe coordonate, şi în care apa este ubicuă. “[…] și-n simțiri”!

Legătura între “a-ți dori” și “a se întâmpla”

De la 2013 putere:

1. Atenţie: când te concentrezi pe ceea ce-ți dorești nu ai timp de ceea ce nu-ți dorești.
2. Caută: caută și vei găsi. Corolar: încearcă de minim 13 ori. Și “Nu” e un răspuns.
3. +/- Efort (poz/neg): pozitivul deschide oportunități (în câmpul tău de “căutare”), negativul – alerta/fight-or-flight – îl restrânge, îl concentrează.
4. Mintea pe cale, nu pe rezultat. “Enjoy ya journey”.

Pe scurt: “la muncă, nu la întins mâna”.

Postul din 23 august 2017

– profesional | da, Java
– bani | da
– premii, reusite | nu

– dezvoltare personala | rusa
– dragoste | nu
– (a)casa | nu, din contra
– places | da, some nice Europas
– mare | nu prea, si pica – umar
– scris | da! 3-4 shortstories, & continues

– planuri vrute/atinse | hmm
– purtat/planuit | planuit

– spiritual | uat? teatru…
– social (prieteni) | nu prea

– timp | vium-vium
– intensitate| dum-dum

Postul din 12 august 2017

.ro (dar care arată mai degrabă a espanioles)

1. Carnea tânără care zgârie retina ca un papercut, la metrou pe scara rulantă. Voleibaliste în pantaloni scurţi, șosete trei-sferturi derulate regulamentar, cu rucsace minuscule în spate, peste 1.80, cu ponytail şi cu degetele protejate de plasturi şi cu coate pline de belituri şi jelituri. Semi-erotic.
2. Am văzut la MNAC un film despre depresie cu tineri. Cum vorbeau ei cât de singuri erau şi cum i-a ajutat terapia, și visuals. Interesant dar… mvaaai, ce short ar ieşi cu nişte pensionari puşi în faţa camerei, cu frustările lor comuniste şi crâncen-actuale singurătățuri – cu poveşti în delir şi cotidian pe şart, cu filozofeli scurtisime, dar adânci, înghesuite în câteva propoziții simple. Ce frumos! Cc @ C. Musai să văd Domestic (2012).

…și alte inaugurări de 8AM sâmbătă dimineața-n Griviței de 40j de ani.

170730

Înainte îmi plăcea de mine şi m-am schimbat, nu mă mai plac:

  1. grew older
  2. less wow
  3. îngrăşat

– asta se cunoaşte şi devine cerc vicios. încruntare / worries
– nu vreau să f. all gagici; ci puse la presă şi făcute elexir de tinereţe. +2,3 băieţi, de gust.

Acum 50 de ani Cța nu era-ish, dar vrem şi creem continuitate; aşa e cu omul şi cu umanitatea în general: creează (fill gaps acolo unde nu e). umwelt / qualia.

– nu am proiectat / gândit deloc ’40ish. şi era bine să fi. no biggie, but didn’t.
– I’m not the same; deşi asta cu “îmbătrânesc” este o veche marotă.
– despresia e still on; am băgat-o sub preş cu alcool. normal că nu e bine.
– oare reuşesc să scriu bine? ceva?

Family:
1. nu e despre ele, ci despre mine.
2. nu alea de 20, ci de 30+ | corp. deşi vrutu’.
3. la Cța era bine cu părinţii şi nepoatele sub acelaşi acoperiș.
3+. regret creier boost, plasticitate garantată. | încă aleg tot fără copii, şi cu A. mama, if – dar pt ea.

Postul din 29 aprilie 2017

azi un re-re-reload. da’ bun.

undeva pe 16.04 ar fi tre’uit să fie un post despre: bețiv, teatru consum, ce ține apa, no kids, humans pe minim – și ăla cu cțeni, ctrl multe concerte ratate că. da’ nu fu.

untwitts 17 aprilie – 23 aprilie 2017

  • towatch.txt contine ~500 de filme din care am vazut undeva la 80. o `cursa` fara sfarsit :)
  • “N-a venit, e babysitter – n-a avut cu cine sa lase copilul.” #pestrada #overheard
  • inca am pe stick cel mai bun playlist din lume! :)
  • optiunea provinciala: “only cash” va rog.
  • copiii dormind.

Eul ca recompensă de evoluţie

Post acetaldehidă:
1. inițial griji, care se duc destul într-o zonă aberant-exagerată
2. făcut schimbul pe bucurie, dar care de fapt consumă mai multă energie, e mai puţin hard-wired, greu sustenabilă
3. înapoi la griji
4. şi apoi ce-ar fi deloc? doar ca o fiinţă care respiră şi se odihneşte, fără gânduri. prea înfricoşător, mai bine orice – cât de rău – decât nimic.

Postul din 11 martie 2017

“I want a daughter
while I’m still young”
gen

– în Constanţa sunt toţi oamenii pe care îi iubesc
– relaţiile cu copiii, deşi mega-rewarding, sunt false. sau iubire în formă mai pură nu-i?


– nu-ţi poţi renega rădăcinile la nesfârşit. dar poţi încerca să fugi de ele. mai amâni lucruri, mai câştigi din alte părţi. etc
– frate, cât teatru & Club Control poate să încapă într-o viaţă de om?
– nu nefericit, ci nemulţumit
– am renunţat (deocamdată) la mare. semi-idioţenie, măcar de-o barcă să bag. dacă nu în primăvara asta, măcar în toamnă.
“where is the love, where is the love”
– n-am făcut mare brânză cu Brainiacs, să vedem cu rusa şi/sau creative writtting.
– pe valorile mele nu am prieteni în Bucureşti. ŞTIAI asta. lateredit: ba ai, dar nu destui. nemulţumit, deh.

Cius & spor
M

musical.ly & Snapchat vs. facebook & YouTube

Postul din 17 decembrie 2016

Mi-am dat seama că în caz de cutremur ca să iau tot ce am nevoie din casă ar fi: telefonul, portofelul, laptopul şi paşaportul. Laptopul nici măcar nu mai e al meu, dar ar asigura o continuitate până la următorul terminal. În portofel e vorba de niște IDz şi cardul de credit. Ar mai fi nişte acte care acum sunt la Constanţa, dar nimic care să nu se refacă. Hardul de backup are deja chestiile esenţiale puse la păstrare online când o dat să crape acum ceva luni.

Băi… I own and need so little. Și dacă aș fi milionar prin Loto m-aș întoarce la facultate, aș face medicina pe bune, și m-as băga ulterior probabil în niște bio-neuro-cercetare ceva – așa o dat la o bârfă de bere cu simpatie săptămânile trecute. No kids, no wife – nici măcar nu mi-am pus problema.

Și niște jurnale pe hârtie – fetișuri emoționale – chestii de adolecență întârziată și-sau perpetuă. #Deposedații @ K.Le Guin