Postul din 12 august 2017

.ro (dar care arată mai degrabă a espanioles)

1. Carnea tânără care zgârie retina ca un papercut, la metrou pe scara rulantă. Voleibaliste în pantaloni scurţi, șosete trei-sferturi derulate regulamentar, cu rucsace minuscule în spate, peste 1.80, cu ponytail şi cu degetele protejate de plasturi şi cu coate pline de belituri şi jelituri. Semi-erotic.
2. Am văzut la MNAC un film despre depresie cu tineri. Cum vorbeau ei cât de singuri erau şi cum i-a ajutat terapia, și visuals. Interesant dar… mvaaai, ce short ar ieşi cu nişte pensionari puşi în faţa camerei, cu frustările lor comuniste şi crâncene actuale singurătățuri – cu poveşti în delir şi cotidian pe şart, cu filozofeli scurtisime, dar adânci, înghesuite în câteva propoziții simple. Ce frumos! Cc @ C. Musai să văd Domestic (2012).

…și alte inaugurări de 8AM sâmbătă dimineața-n Griviței de 40j de ani.

170730

Înainte îmi plăcea de mine şi m-am schimbat, nu mă mai plac:

  1. grew older
  2. less wow
  3. îngrăşat

– asta se cunoaşte şi devine cerc vicios. încruntare / worries
– nu vreau să f. all gagici; ci puse la presă şi făcute elexir de tinereţe. +2,3 băieţi, de gust.

Acum 50 de ani Cța nu era-ish, dar vrem şi creem continuitate; aşa e cu omul şi cu umanitatea în general – creează (fill gaps acolo unde nu e). umwelt / qualia.

– nu am proiectat / gândit deloc ’40ish. şi era bine să fi. no biggie, but didn’t.
– I’m not the same; deşi asta cu “îmbătrânesc” este o veche marotă
– despresia e still on; am băgat-o sub preş cu alcool. normal că nu e bine.
– oare reuşesc să scriu bine? ceva?

Family:
1. nu e despre ele, ci despre mine.
2. nu alea de 20, ci de 30+ | corp. deşi vrutu’
3. la Cța era bine cu părinţii şi nepoatele în acelaşi ap.
3+. regret creier boost, plasticitate garantată. | încă aleg tot fără copii, şi cu A. mama, if – dar pt ea.

Postul din 29 aprilie 2017

azi un re-re-reload. da’ bun.

undeva pe 16.04 ar fi tre’uit să fie un post despre: bețiv, teatru consum, ce ține apa, no kids, humans pe minim – și ăla cu cțeni, ctrl multe concerte ratate că. da’ nu fu.

untwitts 17 aprilie – 23 aprilie 2017

  • towatch.txt contine ~500 de filme din care am vazut undeva la 80. o `cursa` fara sfarsit :)
  • “N-a venit, e babysitter – n-a avut cu cine sa lase copilul.” #pestrada #overheard
  • inca am pe stick cel mai bun playlist din lume! :)
  • optiunea provinciala: “only cash” va rog.
  • copiii dormind.

Eul ca recompensă de evoluţie

Post acetaldehidă:
1. inițial griji, care se duc destul într-o zonă aberant-exagerată
2. făcut schimbul pe bucurie, dar care de fapt consumă mai multă energie, e mai puţin hard-wired, greu sustenabilă
3. înapoi la griji
4. şi apoi ce-ar fi deloc? doar ca o fiinţă care respiră şi se odihneşte, fără gânduri. prea înfricoşător, mai bine orice – cât de rău – decât nimic.

Postul din 11 martie 2017

“I want a daughter
while I’m still young”
gen

– în Constanţa sunt toţi oamenii pe care îi iubesc
– relaţiile cu copiii, deşi mega-rewarding, sunt false. sau iubire în formă mai pură nu-i?


– nu-ţi poţi renega rădăcinile la nesfârşit. dar poţi încerca să fugi de ele. mai amâni lucruri, mai câştigi din alte părţi. etc
– frate, cât teatru & Club Control poate să încapă într-o viaţă de om?
– nu nefericit, ci nemulţumit
– am renunţat (deocamdată) la mare. semi-idioţenie, măcar de-o barcă să bag. dacă nu în primăvara asta, măcar în toamnă.
“where is the love, where is the love”
– n-am făcut mare brânză cu Brainiacs, să vedem cu rusa şi/sau creative writtting.
– pe valorile mele nu am prieteni în Bucureşti. ŞTIAI asta. lateredit: ba ai, dar nu destui. nemulţumit, deh.

Cius & spor
M

musical.ly & Snapchat vs. facebook & YouTube

Postul din 17 decembrie 2016

Mi-am dat seama că în caz de cutremur ca să iau tot ce am nevoie din casă ar fi: telefonul, portofelul, laptopul şi paşaportul. Laptopul nici măcar nu mai e al meu, dar ar asigura o continuitate până la următorul terminal. În portofel e vorba de niște IDz şi cardul de credit. Ar mai fi nişte acte care acum sunt la Constanţa, dar nimic care să nu se refacă. Hardul de backup are deja chestiile esenţiale puse la păstrare online când o dat să crape acum ceva luni.

Băi… I own and need so little. Și dacă aș fi milionar prin Loto m-aș întoarce la facultate, aș face medicina pe bune, și m-as băga ulterior probabil în niște bio-neuro-cercetare ceva – așa o dat la o bârfă de bere cu simpatie săptămânile trecute. No kids, no wife – nici măcar nu mi-am pus problema.

Și niște jurnale pe hârtie – fetișuri emoționale – chestii de adolecență întârziată și-sau perpetuă. #Deposedații @ K.Le Guin

untwitts 24 octombrie – 6 noiembrie 2016

  • nu cred ca as putea rezista fara muzica la birou; evadare ‘valabila’
  • Nevoia de sens este teribilă.
  • new low-ish-kind-of-dont-do-it-better-avoid-it
  • dc n-aveam job&deadlines ce depresie mai trageam pe vremea asta. oricum somnu’ s-a dat binisor peste cap.
  • “Get good at wasting time in unexpected ways.”
  • cuplurile sunt animale ciudate
  • teatru & film. cam asta e-mi’n ultima vreme.
  • Nada Surf – Peaceful Ghosts (live) [2016] http://www.deezer.com//album/13966168 – miam, cu orchestra
  • mirosul de sacîz & fludor incins :)) copilărie.
  • “E ce-a ieșit”
  • ma duc Hindi Zahra. tandreturi din 2010 :)
  • azi am folosit cuptorul cu microunde; nu avea lilieci inauntru
  • dupa 10 zile de non-FB “telefonul nu mai suna” :) a devenit modalitatea curenta de keep-in-touch
  • am reusit sa ma pierd seara prin oras undeva intre piata Budapesta si parcul Carol. a fost superb! :)
  • parinte la concert cu copchil de 5-6 ani cu mana-n ghips
  • mda, ce-o sa ramana din Buc cu drag are sa fie drumul inapoi din ctrl (beat) pe stradute
  • luat belet la Ian Anderson. are 69 de ani :)
  • nu Steve Jobs a revolutionat lumea, ci IBM. S.J. a marjat.
  • tema icoana: “Mantuitorul asista la Rapirea din Serai” :>>
  • “-Trump nu-i republican…” “-Absolut, absolut.” #pestrada undeva prin .ro
  • 15.05.1998

Postul din 20 octombrie 2016

“Prima imagine care-mi vine în minte: o persoană single de 43 de ani, împovărată de probleme mintale, care locuiește într-o cutie de chibrituri pe care plătește o chirie imensă și care scrolează obsesiv pe Tinder și postează pe rețelele sociale pentru un public tot mai restrâns de prieteni disperați și la fel de singuri.” /via VICE

,pentru că la 42 de ani – se știe – se termină copilăria. Și nu înțeleg de ce sună atât de rău? Eh, nu chiar deziderat dar… Sau așa: “o persoană singuratică la 43 de ani, echilibrată – cât-de-cât, care locuiește într-un spațiu sucifient cu o chirie pe care și-o permite lejer și care scrolează cu amuzament pe Tinder și alte rețelele sociale și postează pentru un public restrâns, un cerc select de prieteni, unii la fel de singuri dar care-i merită compania.”

Mă rog. Consemnez cu această ocazie o tentativă de nou obicei: intru într-o cafenea și nu notez, nu scriu nimic, încerc să nu bubui cât durează consumația servită într-un ritm cât mai leeent – nu citesc nimic, mă uit pe pereți sau pe fereastră; nu interacționez cu nimeni – sau poate doar cu personalul locației dar pe minim, plătesc și plec.