Kul

Test post, mutat pe /blog.

1 Mai Muncitoresc muncitoresc :) dat pt sine, gen. ceea.ce.e.de.bine

Back2
echo "<p>Caught exception: ", $e->getCode(), "</p>\n";

..în rest: rușii-n ofensivă-n. Nepracticând: am început să uit limba. Că araba fu-mi cam ca_o diversiune`ish`.

Ce ar fi de reținut din #sarakie? Frica de a-ți îndeplini sau căuta potențialul din cauza lipsurilor și limitărilor materiale care se alipesc de psihic ca picătura chinezească până devine beton armat greu de pătruns.

Totuși cum ar fi de deznodat? De ‘deschis ochii’. Cu (h)aur, cu #bogăție, cu câștiguri la Loto? Sau… cu “post & rugăciune“?

Acesta este un post scris pe fugă, cu următoarele de nedezvolvat ulterior:
– scriu asta din Varșovia; unde-mi caut de muncă
– am închis chiria pe V. Eftimiu – în ideea de a mă arunca înainte cu cât mai puține crăci sub picioare, de a ieși bine din zona de confort
– am plecat – în sfârșit – din CTS, dar asta chiar e de devoltat (în mod privat sau nu), cum am avut un conflict cu C.N. de la două sticle de vin, lol. Simplu nu știu să explic și încă diger ce s-a întâmplat. Dar e-n spate, sper.
– mi-am făcut cont de TikTok, dar tot nu înțeleg ce/cum se întâmplă acolo. de instalat WeChat cică nu se poate, îți tre’ aprobare de la statul chinezesc, pe ăla nu l-am mai încercat.
– am plecat în vacanță în Grecia unde trebuia să mă dau cu barca și am ajuns să explorez o insulă (Kos), care-i aproape de turci, de o tri-cultură (grecească, turcească, arabă și catolic-italiană – mda, sunt 4) și mi-am dat seama cât de nepregătit sunt pentru o eventuală Africa și cât de puțin de globetrotter am în mine
– apoi în Roma – după ce am fost tras în țeapă mai peste tot – și m-am izbit real de aparatul de stat neprietenos http://bit.ly/46ZNKWs – și am reușit să fiu alungat de un fel de ceartă conjugală înapoi la drum
– apoi am plecat cu intenție spre Reykjavik, dar din Budapesta pierdui cumva legătura și în loc de Satu-Mare sau Cluj am ales Varșovia ca destinație
– unde deocamdată sunt turist, cu bani împrumutați. toate îmi par mișto, ăștia merg la fel de rpd pe stradă ca și mine, și ce spun aia fac.

Am trecut de la Aj. la Sahs. – dar nici draci n-am bănuit cât de complicat & complex poate fi. Ar putea lua și 1-2 ani de zile să treci prin toate etapele de albire (mda, asta-i capitol din “Furia Albă și Dragonul Digital”, serial pe Internetzi gen – hehe), deși la ars etape – ca român (pur-ish, cum o zic și DNA sample results venite de pe net) – sunt campion. Mai la “stay in the lane” ar fi mișto să fiu un pic mai consecvent.

M-am înscris la Yoga. Am vrut să mă duc la începători și am ajuns din întâmplare la avansați. Până acum am făcut față, și mi-a sublimat din a doua ședință ceea.ce.însemna.că.e.de.bine .

Am reintrat pe regim alimentar cu intermitent fasting. As expected – работеть, dar acum să mă și țină, și pe mine nu prea mă ține. Vdm. Din categoria categoriilor m-am dus și la Human Design și la terapie cu masaj Cranio-Sacral. Da – înregistrate în paradigma vestică ca șarlatănisme-ish, sau very Cold Reading sau alea-alea… nu știu, la mine – iar – merg, și nu prea-mi pasă de ce și oricum am ajuns în prea multe zone voodoo ca să ignor ‘whatever works’-ul când funcționează.

În rest de bine. Am intrat într-un proiect la muncă, și după cum bine știu încă din Aprilie – e posibil ca în Octombrie, spre final, viața mea să se schimbe mult, pe genul cumpănă sau schimbare de macaz. ‘Om trăi și ‘om vedea. Sau: ooooommmm. Lol, neah mai degrabă: ohm (Ω). Așa e mai bine.

În București – pe centrales – găsești multe locuri cu dulcegării de calitate. Însă dacă vrei să mănânci la prânz ceva mâncare sănătoasă, găsești mai puține restaurante. Mâncare bună, scumpă-ish – dar tot în categoria colesteroale, glucide & gașca – da, sunt. Afară – gen Europa occidentală – găsești mâncare “organică” relativ repede, dar e undeva de x3 mai scumpă decât cea normală. În piața veritas.

Si că de ce murim la 60j de ani de cardiovasculare … Q.E.D.++

Și m-am dat și pe mare un pic cu barca-parca pe Ionică, prin Lefkade. Fu fain – ar mai fi intrat un pic mai mult, ca popa. Da’ popa nu era acasă, și nici la biserică. Fiecare era pe treaba lui. N-am luat nici o notiță, am savurat momentele – nici nu mai știu pe ce insule am fost, și nici n-a contat; că era-mi cu repetir.

Next on Dallas: cum se trece de la Ajna la Sahasrara? Căci pârgii “mecanice” nu-s. “Urmează-ți destinul!”, gen – lol. Niște back to ABC of yoga n-ar strica, că prea îmi dă cu XYZ.

Munca stagnează. E improbabil ca asta să nu se întoarcă într-un overload care să dea (iar) ochii peste cap. Că așa e-n tenis.

Nu cred că mă mut la vara nicăierilea, pen’că.

În rest – care – de bine.

La un moment dat la una din terapii medica-mi spuse: “Dar de ce te plângi? Ai făcut toată viața ce-ai vrut – și din ce-mi povestești… chiar TOT ce-ai vrut – și ai fost tot timpul pe deciziile tale, nu?”

Ah, da. Chiar.

“Dacă dai ai, dacă n-ai n-ai.“