Tags: familie

Postul din 3 martie 2022

A început războiul în Ucraina. Și pare că va da pe din afară.

Din întâmplare am fost sâmbătă în București și fusei la un protest pro-UKR în față ambasede(lor). Am repetat pe drum încontinuu să pronunț corect & tare: Ruski karablî idi na … și cuvântul ăsta îl ratam, îmi ieșia cu “urechi” :) că nah Dasha nu mă învață prostii. Dar nu era cazul, la protest lucrurile erau foarte liniștite, lumea era pe chill. Acolo am avut însă o mare senzație de stranietate, că acel conflict nu era al meu – că n-am nicio treabă cu războiul ăla, cu ucranienii prezenți și ce caut eu acolo. Dа, că-mi pare rău de ei, dar… Asta până aseară când 1 avion și 1 elicopter au căzut prin Dobrogea, iar până la ora asta se pare că au căzut “pe vreme rea” / incompenență / ‘corupție’ – d-astea d’ale noastre.

Ce este important? Înainte să plec la Buc m-a luat așa … o chestie și am fost să o văd pe Andra. Și pe Rebeca. Kids are fine. -ish.

Muncesc f mult și ies din casă de 2-3 ori pe zi în ideea de a-mi reduce tensiunea, funcționează – dar cum mă așez la calculator și citesc vreo 2-3 threduri de probleme la muncă “mi se ridică sângelele la cap”, mă enervez. Nu știu să nu mă implic. Da’ altceva voiam să zic, când să ies – mama: “Păi ieși mamă, ieși. Ieși cât se mai poate, că după aia nu se mai știe…” Cred că cel mai important în perioada următoare pentru mine este să rămân în viață pentru ea – ca să nu mă îngroape, că nu merită așa ceva.

Bun. Îmi doresc o lună de Roma în Aprilie. Dar nu cred că iese :) Și e de la bani, cumva – că trebuie băgați în gură, că-mi pică gingiile și după ele dinții. Sau invers, sau cum drq e. Da’… poate 1-2 săptămâni tot mi-or ieși. Da’ dacă plec… mă mai întorc?

Postul din 30 noiembrie 2019

Sunt de aproximativ patru luni aici și nu am cunoscut nici un om nou interesant.
Ar fi la muncă cineva, dar munca e muncă.

Oricum pare că acest capitol BXL s-ar închide, pentru că e iar prea mult. Cu păreri de rău pentru un oraș pe care n-am ajuns să-l cunosc, dar “pe care” a ajuns să-mi displacă. Măcar acum știu că mutarea în 2010 ar fi fost … ce ar fi fost. Mă rog, mai puține regrete. Și cu teatru – ce bluf, și, oh Doamne!, ce producții bune avem acasă :> Dacă aș cheltui aici fără ctrl cum faceam în București, cre’că aș fi în stare să sparg câte 1k EUR per săptămână. Lux!

Sigur că vor fi lucruri care le voi duce doru’, că așa-i mintea perversă-n amintiri.

Andra face săptămâna viitoare 13 ani. Le-am predat amândorora adresele de Gmail pe care le-am rezervat acum mai bine de 10 ani. Uite că ajuns să le și folosească. Fac și io umbră pământului cu folos un peac :)

Postul din 10 iunie 2019

  • Cum l-am confundat pe Leq – nerecunoscându-l pentru câteva secunde – cu un nene de vârstă mijlocie, grizonant, pufos și bonom care se băga în jocul dintre un copil și un cățel.
  • Instagramele Andrei la 12 ani și jumătate, cu o sexualitate deja definită, care se bat cap-în-cap cu pozele și filmele de mers de-a bușilea și în Țara piticilor din memoria mea afectivă.

Vremea trece, vremea vine.

Orgy

Orgy

Autumn.
Overcast and cool.
Woodsmoke-scented air.
Leaves in the yard.

We decided to go out back
among the tall hedgerows to rake and bag the leaves.

You said, in a very sexy voice,
“We’re out of garbage bags.”
And in your shrugging I might have seen
your breasts move,

Had they not been covered by
your fleece sweatshirt,
your work shirt,
and your T-shirt.

“Well, I’m going in,” you said.
Later, we heated up Dinty Moore beef stew
and then you went to bed.
I watched half a Jason Bourne movie.

Did I say orgy?
Sorry, my mind wandered.
I meant yard work.

by John Kenney /via

 
<3

Postul din 8 martie 2018

Mai am freo două săptămâni până la expirarea preavizului. Izbăvire? După care nu vreau să aud de nici un fel de IT freo 2-3 luni. Am să încerc să mă țin de cursuri (rusă & scenaristică și corporate writing), vreau să redevin studentul de care îmi este atâta dor. N-o să mai am bani de “extravaganțe”, sper că are să-mi țină apa. Amin!

Postul din 11 martie 2017

“I want a daughter
while I’m still young”
gen

– în Constanţa sunt toţi oamenii pe care îi iubesc
– relaţiile cu copiii, deşi mega-rewarding, sunt false. sau iubire în formă mai pură nu-i?

– nu-ţi poţi renega rădăcinile la nesfârşit. dar poţi încerca să fugi de ele. mai amâni lucruri, mai câştigi din alte părţi. etc
– frate, cât teatru & Club Control poate să încapă într-o viaţă de om?
– nu nefericit, ci nemulţumit
– am renunţat (deocamdată) la mare. semi-idioţenie, măcar de-o barcă să bag. dacă nu în primăvara asta, măcar în toamnă.
“where is the love, where is the love”
– n-am făcut mare brânză cu Brainiacs, să vedem cu rusa şi/sau creative writtting.
– pe valorile mele nu am prieteni în Bucureşti. ŞTIAI asta. lateredit: ba ai, dar nu destui. nemulţumit, deh.

Cius & spor
M

musical.ly & Snapchat vs. facebook & YouTube