Zambetul si tipetul Andrei – in timp ce canta cu bucurie nestingherita de copchil “Jingle Bells and A Happy New Year” (varianta reunita si comprimata) – in contrast cu vestea mortii lui George Vasilievici. Aproape 32 de ani. Esti ceea ce lasi in urma, ba. Si atat. In sufletul si in amintirea celorlalti.
Tags: BAC
Postul din 20 octombrie 2009
Pentru ce mi-a pus xenoane cumnat`miu la masina? Ca sa vad eu mai bine pe campiile patriei, cu faza lunga. Ce misto se puteau vedea luminile orasului la departare pe curbura golfului oglindindu-se-n apa, incapsulate de jarteaua parasolarului… “je suis longue l’ombre de ma jeunesse”. Cand esti, cand nu esti… atent la ce ti se intampla in jur. Septembrie si octombrie au cam curs una dupa alta cu mult somn si ceva munca. Si ceva dor. De duca. Asteptam cu viu interes depresivul noiembrie. Afara sunt 18 grade Celsius si pe culme bate vantul intens. Portocalele inca mai au urme de feca rahat pe ele.
Am cam frecat-o, este foarte adevarat. Noul meu moto? Deunazi am gasit “caietele” din anul III cu Magda. Scriam bine, ma uimesc ce cursivitate si ce vocabular aveam… dar departe de lipsa naivitatii stangace – fara experienta. Insa niste notite… excelente. Se pare ca-s foarte bun la astea cu liniuta, si-i clar ca imi lipseste tehnica sa le expun. (Lucru care s-ar putea invata). Si totusi lipseste cea mai importanta liniuta: cand o pufnise plansul blablabla… Ce teribile diferente de perceptie intre 20 si 30. Ce era important atunci (noaptea aia de despartire fotografiata-n detaliu la zeci de minute, si ce de motive egoiste, si ce de replici pline de cinism infatuat si ‘ntelectual… de… unde?!) si ce vaz acu. Si cat de puternice povestile singulare reluate in alta ordine.
Revenind: iar am prea mult munca, ar trebui sa fac ceva in sensul asta, niste juniori, si fac. Regularizarea pe anul asta ma va pali rau daca nu-mi vine un proiect “extra”. Iar 8 milioane pentru indreptat si vopsit 2 usi si-o aripa mi se pare prea mult. Macar daca erau troznite bine.
Dar nu despre asta era vorba. Poezia luminilor unui oras pozitionat fericit langa mare si nefericit conectat cu alte directii, doar N si S. Despre Didi nu scriu.
Postul din 06 octombrie 2009
Iaca soarele revine restant Septembrie dintr-o amorteala de un weekend cand m-a speriat cu toamna gri pe o vreme splendida, peste 25 de grade, inca la maneca scurta. Apa calda. Priveam la digul de liceu printre pietrele de sub apa si-mi aduceam aminte ca-mi era un tarm, le priveam cu oaresce frica si teama de necunoscut. Necunoscut:) E frumos aici la malul marii. Ar trebui sa-mi fac un plan de lectie pentru maine la cursuri, nu mere chiar asa dupa ureche. In rest… octombrie. Un remember puternic din clasa a 11-a. Daca trec de acest ianuarie fara faulturi majore inseamna ca pot si raman aici. Ar intra de-o Roma usor uscata.
Entry for July 04, 2006
Am coborit pe digul de la liceu pentru o plimbare si hula deja se potolise destul. Era totusi noapte, valuri foarte frumoase, dar nu se inaltau cat trebuie. Poate azi s-au inaltat mai mult si se spargeau mai departe de mal, dar nu am ajuns si nici maine nu cred sa ajung, bizi-bizi. Frumoasa foc marea pe intuneric arcuindu-si coamele in luciul lunii. Peste o saptamana o sa fie luna plina; ar fi ceva sa iau niste valuri pe noapte, doar un stalp de luminat mai aproape de mal ar trebui, nu mult, doar un stalp, sau doua perechi de faruri de masina. Mi-am dat seama ca eram pe digul ala si nu ma inchinam, deci au trecut trei ani ca sa ma adaptez. Iar Ilie Moromete da-l drac’… ca-i cam intelectual…