Archive for Februarie, 2013

Postul din 17 februarie 2013

Dacă uiţi mai mori un pic. O seară de un before&after pe care am să-l înţeleg mai târziu, crez:

– ala pe strada cu monociclu in iulie 2009 era real? sau a fost halucinatie?
– iesit cu Cata in London, junghi sub inima + usoare palpitatii + un pic puls accelerat. de la berez, sper. reglat “junghiul” cu un pumn in piept. worked. dat drumul la pantaloni.
– mers in British, barfa cu Mihai S – ce-o sa mai citesc nou si de ce am citit ce am citit pana acum.
– verisoara lui Cata imi spune ca vazuse ieri (!) in Tomis III unul pe monociclu care corespunde fizic cu al meu. sansele ca ala sa fi fost real se ridica considerabil. dar de sincronicitati… whaaaaat da fuck.
– ne-a dat afara muzica proasta si data din ce in ce mai tare.
– ajuns in El Comandante, la o sarbatorita. faza cu platit intrare. de fapt nu era cu intrare si s-a revansat clubul prin dat la masa 1 sticla de votca moka. ole! decis sa ma fac dintr-un pahar, augumentat, did
– barfit de la balcon cu: ala e un prezervativ? era. ce inseamna barfa? avea dreptate. aia e Taur? nu m-am dus dupa ea. R.?
– m-a salut creata ori ba? s-ar putea ca ba. simpatic ca ne-am pupat emfatic cand ne-am intersectat. duuuuull.
– Pax prin tel n-a vrut sa vina in Goblin, vroia doar la berez
– dansat, luat E. la dans. sau invers? misto
– intalnit cu M. => hai in Goblin. luat si roscata.
– la plecare pupat pe obraji cu simpatie sarbatorita, chiar se bucura de ziua ei si-o traia frumos. mi-a placut asta.
– platit intrarea in G. shot tequila, bleax.
– muzica sux. Taz o freca iar pe langa DJ, dar adevarat a avut 2 sesiuni simpatice din care una am dansat-o, dar cred ca din cauza ca eram beat, dar era indie! in club ctean, for real!! principalul o ardea pe reggae, kkt.
– spre baie vazut actual C., ba era si ea de fapt. la intoarcere intalnit Iuli, simpatic, gen pe dor, luat in brate. era si E. la al doilea susu strans de mana C. si ignorat-o, bine ca era in partea cealalta. muzica tot sux. cei doi au plecat.
– vazut-o pe Il Gatto, bucurat, m-am dus sa-i iau de baut. s-a facut ca nu ma recunoaste, cerut scuze si retras. intrat pe FB si unfriend. dat si C_ei. de liceu.
– zambit cu gura pana la urechi la un pogo. se tot baga un BMF sa opreasca pe unul, dar care nu era violent, dar poate stia el ce stia.
– hai sa plec, mers pana acasa pe jos, cu gandurile-n 7 colturi.
– inainte de a pleca din zona, hai sa intru in London pt un mic check. mesele goale, luminile stinse, la bar nici un scaun liber, toti niste obositi si Mircea DJ in mare-mare verva la pupitru se distra singur de minune cu muzica data tare :)) haios ansamblu, dar n-am ramas, am uschit-o
– pe drum intrat la Turkish pt falafel si n-aveau decat carne, refuzat. pe Tomis era un codoi la shaorma inauntru, oho.
– 2 vise de super-vise, pe compensat. unul cu mega-valuri de tzunami, pe care le luam in Mamaia, si nu murea nimeni (era ca la masina de spalat) care se loveau de cladiri si faceau butoaie uriase de-o plenitudine si-o bucurie si… valeu. si lumina.


– trezit C. ca de-am dat sms-uri aseara, ca i-am facut pensionari. verificat, se pare ca am clapanit in mai multe parti, cu regrete, as always.
– dar a fost o seara misto

Postul din 16 februarie 2013

Cum se face că sublimarea durerii, stimulentele (alcoolul, cofeina, THC şi altele), inhibitori SSRI sau IMAO etc. forţând căile neuro obişnuite de legătură fac loc altor sinapse, reducând procese vechi şi “dăunătoare” (evident, şi putând a le potenţa în acelaşi timp) înlocuindu-le cu “chestiuni noi”, nemaîntâlnite de subiect până atunci, crescând într-un fel – considerabil şi uşor cuantificabil – creativitatea şi inventivitatea? Cum se poate ajunge la acest “proces” în mod endo, natural fără ajutorul substanţei externe? E vorba de evitarea mecanismelor “defectuoase”: saturaţie, rutină, TOC-uri şi alte ‘deformări’ sau e necesar de un trigger pentru atingerea respectivelor nivele de creativitate şi formarea de legături “noi”? În ce măsură acestea sunt controlabile? Este doar o chestiune de ‘atenţie’ şi de ecologie mentală sau ţine de un echilibru al unui neurotransmiţător specific în relaţie cu un factor extern?

Şamd … acestea sunt întrebările care-mi vor umple căutările următoarelor luni. Şi sunt de abia la circulator.

“Flow the Psychology of Optimal Experience”

“Flow the Psychology of Optimal Experience” (Flux. Psihologia fericirii) de Mihaly Csikszentmihalyi (1990)

– creierul are nevoie de timp de procesare. diferenţa între “2 gânduri” sau doi “biţi” de informaţie procesată este de minim 1/18 secunde. no less.
– vin 128 biţi per secundă. în 70 de ani de viaţă se procesează în medie 185 bilioane de biţi de informaţie. that’s all.
– conţinutul conştiinţei e o chestiune de atenţie. (teoria top-down) decât o dezvoltare spaţială conform evoluţiei (teoria bottom-up). ambele teorii putând exista în acelaşi timp.
– relaxarea nu este flow şi nu are cum să te facă fericit (pe termen mediu/lung). ai nevoie de provocare.
– fără un control al atenţiei conţinutul conştiinţei se duce automat către chestiuni negative şi de auto-apărare
– rahaturile pe care le gândeşti nu sunt TU, sunt doar un flow prost direcţionat. distanţarea asta între tine şi gândurile tale este începutul a multor tehnici de terapie. “it’s not me, sunt doar gândurile mele, hai să le schimb”.

– youth ţine de ‘pagini nescrise’ de aia e atât de dulce şi de consumat. older ţine de respect, companie şi atât.
– fără goals, viaţa se duce automat în jos (al treilea grafic din sinusoidele mele). saturaţia este un proces natural care se întâmpla de fiecare dată.
– pe la 25j totul era nou şi goals se făceau automat, dc nu te reinventezi, şi fără goals o pui
– persoanele care fac din rutină un joc, meta-joc whateva… reuşesc să i se sustragă (muncitorul de la uzina X – “hai să-mi bat recordul de piese asamblate pe linia auto”)

– cele două dileme ale jucătorului de tenis: rise challenges or rise skills, to be in za flow. cele doua extreme ale nereuşitei sunt: plictiseala (poor challenges) şi anxietatea/stresul (poor skills).
– clear goals AND! feedback (instant)
– pratyahara (retragerea în sine) şi dharana (concentrarea în/de sine) din Yoga, în drum spre Nirvana. tehnici de control atenţie / energie psihică.
– copiii sunt unele din cele mai ‘în flow’ persoane
– alcoolul şi sexul sunt cele mai cunoscute shortcut-uri de a ajunge în flow. şi ca orice shortcut, este o soluţie de moment.
– paradoxul satisfacţiei de flow: regăsirea sineului prin pierderea/abandonarea sa în preocuparea respectivă (as in kite-surfing). iar atunci percepţia timpului se deformează, în avantajul tău.

bucketlist-uri şi oameni mişto

De făcut:

  1. să mă duc “să bag la pokere” într-un loc destul de sordid, eventual şi costumat ca atare – trening, geacă de fâş şi fes
  2. ✓ să trăiesc un triunghi amoros aşa cum poate doar în literatură am citit, şi nu ‘lies&fuckaround’ prin care am mai trecut
  3. ✓ să beau o cafea de 1 RON de la dozator în CityMall şi să o frec cât pot dintr-o zi întreagă pe acolo aşa cum văd că fac pensionarii, eventual cu o căciulă de blană de astrahan şi fular – sau ceva asemănător
  4. făcut Revelionul pe pod la Agigea, ‘colo 15 minute de miezul nopţii, spart o sticlă de şampanie şi întors acasă
  5. ✓ să re-călăresc un val mare – de peste 2 m – la ocean

Bifate:

  1. mers la interviuri doar pentru distracţie: de secretară, reporter şi designer. #studenţie
  2. sex pe biroul şefului cu uşa neîncuiată la cameră. oh, tu #adrenalină
  3. vorbit 1 zi întreagă în engleză, pretinzându-ne turişti în oraşul natal, cu consoarta #POV
  4. “5 minute de tăcere” la Phoenix cu prietenii de #plictiseală
  5. făcut Revelionul într-un oraş necunoscut, pe scena unui teatru, cu alţi necunoscuţi, pui de artişti #popescianism

 

at your fingertips

During the Korean War, G.’s unit was involved in routine parachute training. One day, as the group was preparing for a drop, it was discovered that there were not enough regular parachutes to go around, and one of the right-handed men was forced to take a left-handed chute. “It is the same as the others,” the ordnance sergeant assured him, “but the rip cord hangs on the left side of the harness. You can release the chute with either hand, but it is easier to do it with the left.” The team boarded the plane, went up to eight thousand feet, and over the target area one after the other they jumped out. Everything went well, except for one of the men: his parachute never opened, and he fell straight to his death on the desert below.

G. was part of the investigating team sent to determine why the chute didn’t open. The dead soldier was the one who had been given the left-handed release latch. The uniform on the right side of his chest, where the rip cord for a regular parachute would have been, had been completely torn off; even the flesh of his chest had been gouged out in long gashes by his bloody right hand. A few inches to the left was the actual rip cord, apparently untouched. There had been nothing wrong with the parachute. The problem had been that, while falling through that awful eternity, the man had become fixated on the idea that to open the chute he had to find the release in the accustomed place. His fear was so intense that it blinded him to the fact that safety was literally at his fingertips.

“Flow the Psychology of Optimal Experience” – Mihaly Csikszentmihalyi, Chapter 9 `Cheating Chaos`