Postul din 3 martie 2022

A început războiul în Ucraina. Și pare că va da pe din afară.

Din întâmplare am fost sâmbătă în București și fusei la un protest pro-UKR în față ambasede(lor). Am repetat pe drum încontinuu să pronunț corect & tare: Ruski karablî idi na … și cuvântul ăsta îl ratam, îmi ieșia cu “urechi” :) că nah Dasha nu mă învață prostii. Dar nu era cazul, la protest lucrurile erau foarte liniștite, lumea era pe chill. Acolo am avut însă o mare senzație de stranietate, că acel conflict nu era al meu – că n-am nicio treabă cu războiul ăla, cu ucranienii prezenți și ce caut eu acolo. Dа, că-mi pare rău de ei, dar… Asta până aseară când 1 avion și 1 elicopter au căzut prin Dobrogea, iar până la ora asta se pare că au căzut “pe vreme rea” / incompenență / ‘corupție’ – d-astea d’ale noastre.

Ce este important? Înainte să plec la Buc m-a luat așa … o chestie și am fost să o văd pe Andra. Și pe Rebeca. Kids are fine. -ish.

Muncesc f mult și ies din casă de 2-3 ori pe zi în ideea de a-mi reduce tensiunea, funcționează – dar cum mă așez la calculator și citesc vreo 2-3 threduri de probleme la muncă “mi se ridică sângelele la cap”, mă enervez. Nu știu să nu mă implic. Da’ altceva voiam să zic, când să ies – mama: “Păi ieși mamă, ieși. Ieși cât se mai poate, că după aia nu se mai știe…” Cred că cel mai important în perioada următoare pentru mine este să rămân în viață pentru ea – ca să nu mă îngroape, că nu merită așa ceva.

Bun. Îmi doresc o lună de Roma în Aprilie. Dar nu cred că iese :) Și e de la bani, cumva – că trebuie băgați în gură, că-mi pică gingiile și după ele dinții. Sau invers, sau cum drq e. Da’… poate 1-2 săptămâni tot mi-or ieși. Da’ dacă plec… mă mai întorc?

Leave a Comment

Your email address will not be published.