‘Intamplator’, intre doi clienti, am ajuns sa vad marea. Primavaratec rau afara, d-ra foarte rece (ceata-n larg), din fericire! fara ghiata la mal. S-a terminat aberatia. Am urat mocnit toate cirezile alea de paparazzi de duminica dimineata care mergeau la mare sa vada monstrul si sa se fotografieze ca japonezii. Mi-am adus aminte ca am facut drumul acela un an de zile in fiecare dimineata (in fiecare zi treceam la dus si la intors de la serviciu pe malul marii, pe faleza) si ce exclamari scotea din mine varii noante ale sus-numitei d-re. Desi in jurnal consemnam altceva, citez:
“19 septembrie
Sa treci zilnic pe langa mare si sa nu inoti e ca si cum ai avea o femeie foarte frumoasa in casa si n-ai fute-o din varii motive… care chiar nu conteaza.”
Poate vremea asta ciudata va aduce si niste furtuni prin aprilie. Amin!