Fost in Vama. Good old times. Totusi old. Cu Pax si intalnit cumva intamplator cu GV. Imbatat, discutat si aberat pe varii teme imbibate generos in alcool. Dansat. Inghetat. Nu stiu de ce folosesc exprimarea asta contrata, probabil am lenevit si e mai comod sa nu cazi in capcana figurilor de stil. Astepand ca aurolacii la soare autobuzul la 6:30; sunt lucruri care sunt placute cand le faci foarte tanar, mai tarziu se instaleaza o comoditate bonoma de care te dezveti greu.
Evident oamenii fac locurile, nu locurile oamenii. (Chiar asa o fi?). Blamez Constanta de noapte ca nu gasesc locul unde sa-mi fac de cap in stilul acela. Ca nu e muzica buna. Nah ca acu’ fu! Si ntz! lipsea ceva. Ceva din: prieteniile tineresti, inima copilareasca flamanda de senzatii (tari), goana dupa gagici, youth alea-alea. Nu ca acum n-ar fi bine. E, da-i altfel. M-am simtit mult mai bine in Mamaia. Am ajuns acasa fara cheie si m-am decis totusi sa ma duc sa ma culc pe plaja – desi mi-au deshis pana la urma – dar trebuia sa inchei rotund aventura; dormeam in nisip si imi cantau in cap, culmea! niste mixuri de un neasteptat bun simt.
Viata capitalista si oarecum maturitatea sa-i zicem te indeparteaza rusinos de mult fata de natura. Probabil cand ai copii chiar uiti de tine si “tu” cam trece intr-un plan secundar. Si mai ciudat e ca asta ar fi in legea firii. La unii, la majoritatea.
Apa super cristal. Rece, cu o usoara-usoara hula care nu cred ca s-a ridicat peste 20 cm nici dupa-amiaza cand am adormit totusi in “patul meu”. Si cerul de un negru romantic, furtunos inainte pe drum spre Vama. Pierzi momentele alea introspective care te repozitioneaza sanatos in relatia ta cu lumea. Clipele alea cu adevarat traite.