Valuri de hula azi dupa-amiaza dupa 2 in Mamaia, suprinzator de placute. Doua serii chiar mari-mari, 1.30 m si… iar pe unul din ele taiat intr-o diagonala la 45 de grade super-frumos. Viuuum! Ah, m-a uns pe suflet! Sweet quality time. Ma simt atat de bine in apa, iar cand am norocul de valuri e fericire curata. Se pare ca ar putea deveni o traditie valurile suprinzatoare de 1 mai ca si mersul la lac la Tasaul dupa Chituc (Periboina anul asta).
M-am obisnuit cu gluga dar nu-mi place ca nu mai aud nimic, poate ar fi cazul sa-i fac niste aerisiri la urechi… plus: se incalzeste teribil de trebuie udata periodic. Mi-au deschis apetitul valurile astea, vreau din acelea de septembrie de simti ca duduie sub tine si te cam ia cu frica cand te gandesti ca poti face o greseala si poti cadea.
Diseara… Vama? Crush? Boschetareala? Somn? Party? Iar? Nu-ti ajunge? M-am deconectat total de la munca, ceea ce nu-i rau deloc. Va veni (iar) o perioada foarte aglomerata. (mama: “Mihaita nu stii cand vine si nu stii cand pleaca. Ii zic, ia vezi e acolo? Ca nici nu stii. Vine si pleaca, nici nu-l auzi. E-n casa dar de fapt nu e-n casa.” Nu asta vroiam? Ba da. Dar n-am fost dintotdeauna asa? Ba da…)
