Blogul este o capcana. Ca si jurnalul. Daca vrei sa scrii, scrii literatura. Pur si simplu. Sau… pur si greu. Asa cum iti vine si cum ti-e dat. Poti sa-ti antrenezi muschii prin lectura, prin filme, cenacluri si alte papadii. In principiu e cam o singura regula: daca nu traiesti nu poti sa scrii si daca scrii nu poti sa traiesti. Oximorom de-o vaga splendoare. Dar nu prin blog. Blogul e un jurnal dat cu rimel de 2.0 – ceea ce este un lucru bun. Si cand spun blog nu cred ca ma refer la mine, ca nu este cazul, eu as fi doar un consumator, un comentator carcotas si deseori accidental. Am acasa pe dulap in “lada cu amintiri” mai multe caiete, jurnale sub diferite forme, multi ani, mult mine, pline de de toate inclusiv pornografii sentimentale de un deliciu fin. Si ce daca… Evident au rolul lor, bine-determinat, acolo in lada cu amintiri si au fost tovarasi de joaca si convietuire in momente grele. Dar nu are treaba cu scrisul. Scrisul ala pentru tine. Bine… exagerez, e foarte bun de yo-yo (asa cum si o rubrica intr-un cotidian sau chiar saptamanal poate fi). Dar pentru tine este o capcana. La fel cum este si blogul. ‘Ca-te-ar tata sa te pape de capcana frumoasa ce esti tu!:)