Daca te uiti la poza zici ca nu prea ar fi de facut baie, nu? Crapa ochiul mai bine! Think underwater! E plin de stanci inverzite, scoici, pesti, pesteri semi-subterane!, tuneluri si alte minuni. Doamne ce comoara era la doar 70 de km de noi. Malul romanesc prin comparatie e rusinos de simplu, iar digurile sunt o glumita precara. Am stat azi in apa toata ziua, sfornaiala la greu. Am pornit ieri de la 2 si l-am recuperat pe Popesqo de la ‘sky diving’:) si am luat-o agale spre bulgari cu varii mijloace de transport inclusiv 10 km facuti pe jos pe teritoriul bulgaresc (numai 10! am imbatranit, asta era portia medie de alergat zilnic candva). Stat peste noapte acolo, noroc de prieteni(i lui) ca am mers cu mana-n fund(=labe, prosop si costumele de neopren). Bafta mea ca am schimbat rucsacul in ultimul moment si l-am luat pe acela cu pasaport in buzunar ca altfel poate din cele doua dati in care ne-au oprit pe drum politia (de frontiera sau nu) s-ar fi lasat cu altceva decat cu glumite.
Stanci pe sub apa, 10-15 m de hauri, desisuri de alge, unele ca niste brazi pitici, pesticime, mici pesteri, multi crabi, cormorani… o nebunie. Sub 5 m incepe sa ma supere presiunea si la 7 nu prea mai imi placea deloc. Bine… e de vina viteza. A fost super frumos. Traiasca malul bulgaresc al Marii Negre! O apa excelenta. Tarcul nostru, mini-fiordul de langa, pestera cu capac si apa dulce si roata de tractor in ea, pestera mare de langa insula si acea mica stramtoare, unde erau pescarii, cu roca aceea in centru, minunatele locuri la intoarcere mai ales labirintul de pe la mijloc, tot in jurul unei roci langa mal. A ramas pentru data viitoare lama opusa de bazinul nostru care parea ca ascunde o adancime mare si un perete orizontal. Oh yeah! Life is so good.
P.S. cate greseli de ortografie am putut sa fac. sunt ruuuupt!:)
Ciudat mecanismul uman: sentimentul de angoasa la primele salturi sub apa si scrutarea adancimilor apropiate, sentimentul de protectie uterin in apele mici si bine luminate pline de relief, sentimentul de acasa cand te intorceai in tarcul initial unde totul era cunoscut si stiai la ce sa te astepti, si curajul temerar de a infrunta mereu ceva nou, destul incat sa fie periculos, nu prea mult incat sa fie safe.