Nu reusesc sa trec pe lucru de zi. De doua saptamani ma chinui din rasputeri sa nu mai muncesc noaptea. Si-mi iese, dar chinuit. E tare ciudat muncitul pe zi, comunici mult mai mult degeaba. Chestia de echipa consta intr-o magie a comunicarii, nu in comunicarea propriu-zisa. Decat prost si mult, mai bine deloc. Revolutii pe la munci, calcule, posibilitati, alea-alea. Ma culc in fiecare zi pe la 12 – 1, ca sa ma trezesc de la sine fara pic de somn pe la 5, 6 am. Da, dimineata e un alt randament, mult mai mare. Dimineata aia foarte devreme, dar pe la un 15 ma paleste o somnolenta careia daca nu-i dau de mancare imi strica ziua. Si ce daca? De sarbatori am dormit aproape non-stop de pe 24 decembrie pana pe 7 ianuarie. M-am trezit doar pt buda, mancare si party, cu o medie fantastica de 14-16 ore pe zi dormite. Pe romaneste “hibernare”.
Daca nu-mi pun in ordine toate-toate lucrurile, si asa cum vreau eu, sunt bleg. Dragoste n’est pas, si nici va sa vie. Uitandu-ma usor in urma am devenit un scarbos si jumatate fata de oameni si nu-i frumos deloc. (Ca nu tine apa, nu de alta. Desi si-n majoritatea copilariei am fost un singuratic-ciudat.) Concesiile pe care le fac sunt doar de dragul necesitatilor. La metrou ieri doi copii de strada jucau liniuta la perete … m-as fi bagat si eu. Yo-ga. Sa vie vara odata…