Archive for August, 2008

Vama dulce Vama

Weekend-ul acesta am decis sa nu mai mergem nicaieri si sa stam acasa ca sa ne hodinim si sa lucram. Ceea ce s-a si intamplat, si se intampla :) si mai mult… se va intampla inca! Dar aseara iesiti la un suc cu I&D s-a formulat magicul “Hai sa mergem in Vama” si dupa un ocol pentru tzoale la Navodari pe la 1 am ajuns, constienti ca va fi una din ultimele vami pline pe anul asta. In Expirat am dat fericit si previzibil peste Cif, Rox si Petru, care facusera un weekend bulgaresc. Nu pot sa uit Heineken-ul agatat pe drum de la benzinarie savurat ca pe cea mai magnifica licoare din lume, experienta semi-orgasmatica, si opritul dupa Ovidiu dansat in lumina farurilor pe Vaya Con Dios de la radio cu mare chef de petrecere.

Am auzit asa: un Arctic Monkeys, un Editors si un The Fratellis, care evident m-au uns pe suflet si pe care s-a dansat tinereste. Plin de pizdet in Vama, de-o salivare octogenara. Din pacate dijeii s-au aruncat pe un indie mai putin spectaculos asa ca au trebuit sa schimbe registru, spre frustrarea noastra ca deh! dupa ce auzi Arctic Monkeys nu mai iti vine sa-ti batzai fundul pe RHCP. Dar a fost frumos, as always. Si n-am stat mult, ne-am hamsiit lung la final si in afara de sofer (slava Domnului!) am dormit butuc toti in masina.

Si tot ieri o baie pe final de zi dupa 19 la capat de Mamaia cu alergat prin apa, cu fetele, cu scufundat un pic dupa geamandura. Toata lumea zambea si radea.

This is fun.

Postul din 22 august 2008

N-am inotat de 5 zile, am draci. Irascibilitate. Acum 10 ani nu rezistam vara mai mult de 48 de ora fara balaceala. De fapt n-am mai inotat demult, la scufundari am tot fost dar n-am mai tras ‘bazine’. De fapt acum 10 ani nu aveam nici job. Bine nu stiu daca se poate numi job in sensul 9/17 ce am facut eu in perioada asta, exceptand poate experienta corporatista de la inceputul carierei mele muncitoresti. Ihh… Imi aduc aminte prin 2004 cand faceam uebdizain si mergeam la plaja sa desenez intre ‘bazine’ cu prosopul pe cap:)

Dar vine Septembrie de Aur si voi recupera tot. Cu toate ca afara e inca_canicula se simte cum se schimba usor lumina, cum se inmoaie. Concediu?! :D

cred ca au ceva meduzele cu mine

Iar am dat cu moaca intr-una. Dar nu stiu cum, tare mi-e ca astea isi pot lasa veninul in apa si sa-l culegi “de pe drum”. Am tras o Rusalka subtire azi, desi programata, cu ceva valuri si marea agitata. Din pacate locul mirific era plin de meduze cat roata carului asa ca n-am facut decat o scufundare si aia cu teama si cu fata usor umflata, de abia asteptam sa ajung la mal. Si apoi Cifone, care si-a luat si el echipament si na belea! de cum intra pierde tubul si apoi da-l si cauta, si cauta… cred ca doua ore am cautat la nenorocirea aia de tub de ia-l de unde nu-i… de parca-l inghitise apele:) M-am ofticat ca am recuperat echipament pierdut in ape si mai murdare si mai agitate si tot l-am gasit… Dar se pare ca asa fu sa fie.

Pe drum la intoarcere ne-a mancat in coeur sa evitam aglomeratia si ne-am plimbat vreo 2 ore prin Dobrogea, ghicind drumuri prin intersectii de ulite nepietruite, intorcandu-ne din drum si consultand in draci cand harta cand GPS-ul. Macar ne-am plimbat si ne-am si concluzionat: Agigea – Negru Voda, aia e alternativa, in rest… cand s-o termina cimentarile pe acolo poate mai apare si o scurtatura pe la 23 August. Iar echipamentul de scuba trebuie cumparat la fata locului langa un cunoscator, nu prin sfaturi telefonice, iar pentru training lucrurile trebuie facute pas cu pas.

Next week: so much _work. Iu-huu.

Chituc + Rusalka

Rusalka

– Van, Chituc
– oboseala, fun bere (no Cucaracha. all slept | not good bere afterveryall)
– Shabla si Rusalka (best of M.N., adunate: Vama, Agigea, Shabla)
– catarat, Lore pestera
– 3 m adancimea medie
– comisura, punga alba, butt
– drum “ascuns”, ocolitor si golf capitanie
– 4 leva
– casute si rezervatie
– scoici pe ploaie
– coada (la dus Costinesti – Cta ~ 3 ore)
– trebuie explorat tot tronsonul Tiulenovo – Rusalka

Sambata am tras traditionalul Chituc de post-ziua lui ‘Van si intr-o regretata lipsa Tudor. Pozele se pot vedea aici – imbatranim frumos, ce pot sa zic, inca putem insela ochiul mai putin vigilent care nu se impleticeste si peste CI. Frumos, bere cu prietenii buni intr-un colt uitat de lume. Cam ce-ti poti dori de la un weekend de socializare tihnita, si… prima betie dupa cele doua saptamani cumva auto-impuse de abstinenta la alcool. Si deci implicit si de la bere. Mai, ceva-ceva putred este in alcoolizarea asta: nevoie de, clar, este – functioneaza ca un burete de sters pentru creier, dar ca intoxicare devine serios-nesanatoasa. Deci treptat cred ca am sa trec pe vin – da’ rosu, nu alb ca pentru burtosi. Pacat ca papa Freud n-a trait destul sa ne zica care din drogurile usoare sunt cele mai de folosit; ar fi prins bine. Partea misto la chituceala a fost ca dupa, in entuziasmul general, s-a hotarat ca mergem in Cucaracha, dar odata patul atins de fiecare in parte am cazut lati ca niste paduchi beti spre disperarea lui Lore care ma bate la cap de o vara intreaga sa ajunga acolo.

Bun, si asta fu Chituc. (Ah, atentie la asta. Dar… fara grija. Vor sta pana primul ex-fost-CAPist sau fi-so o sa vrea sa ajunga-n zona si o sa-i puna sa le astupe la loc:) ). Duminica o vizita cumva neprogramata la Shabla (blablabla Shabla, again), dar, din dorul neostenit al consoartei de drumetii si locuri noi si din cauza usoarei “aglomeratii” in zona am ajuns la Rusalka.

dsc01487.jpg dsc01490.jpg dscf7494.jpg dscf7506.jpg dscf7514.jpg dscf7530.jpg

Imi devine clar ca tot tronsonul Tiulenovo – Rusalka trebuie facut la pas intr-un concediu porcesc. E prea minunat! Plaja in cauza (daca am putea spune asa – vezi poze) are tot ce se poate mai bun vazut de mine din litoralul Marii Negre. Are apa minunata din Vama de langa epava, fundul plin de verdeata si pietre si animalute de la Agigea, si stancaria spectaculoasa de la Shabla, toate adunate intr-un iar excelent pool de training cu adancimea medie de 3 m. M-am catarat pe pietre, m-am dus in mini-pesterile de pe acolo, iar la comisura stancilor din larg exista sub apa intre stanca din dreapta cum te uiti si una subacvatica la vreo 2 m o punga de ~ 4 metri adancime cu nisip alb-alb si cu peretii aia curbi pe langa, gizaz! am stat o jumate de ora doar acolo. Minunat loc, minunat! Poate ajungem duminica viitoare mai multi. Mi-a placut si modelul turismului de bariera care ne-a usurat de 4 leva, ca-n Mamaia, insa tot incerc sa vad de un drum ocolitor care ajunge in golful celalalt, unde era un fel de capitanie si barci, si o priveliste… ramai prost, ce comori la atat de putin mers de Cta. Ca sa nu mai vorbesc de intreaga rezervatie din spatele bungalow-urilor organizate din dreapta “statiunii” cum intrii. De mers si acolo o data si stat macar o seara.

La plecare aventura s-a incheiat cu niste scoice mestecate pe fuga amenintate de ploaia care pana la urma ne-a prins si ne-a facut ciuculete cand urcam dealul spre masina. Eh, aventuri. Fu frumos, si de abia astept sa mai ajung acolo. Nu stiu insa ce o sa se intample cu drumul la intors caci abuteiajul Costinesti – Constanta dureaza in jur de 3 ore. Otopeni – Victoriei e un copchil de tzatza pe langa.

Postul din 07 august 2008

ieri la o baie cu Nanu, salivand toata ziua pe webcam dupa niste valuri maturate de un est destul de puternic, cand am ajuns… cucu, doar niste creturi cu prestanta. Da’ cum stateam asa full echipati pe placi, semi-ridicoli, asteptand ce era clar ca n-avea sa vina, stand la barfa despre biznis-planurile mele la fel de pline de buruieni ca si marea. Luaram cateva, de control, cat sa taraie placa trei metri. Dar ne vom scoate parlealea-n septembrie, e sigur, e sigur.

si asta. am inceput sa reascult Morcheeba (“Big Calm”u), iar acum am dat de un album al Sharleen Spiteri – ex-vocala de la Texas – de toata stima.

Valuri

ieri – dimineata la capat de Mamaia, mai mari si marea pline de alge. Frumoase foc, si cu inca un coleg boarder dar care nu prea stia. Cu ceva rotiri, dar nu foarte ample. Oricum n-am stat mult ca a trebuit sa ma intorc dupa Lore care era la masa; nu ca m-ar fi si tinut.

iar pe seara la Casa Casatoriilor, niste frumuseatzi de valuri medii, lungiiii. Din pacate alea bune se opreau in stanci, iar cele din colt nu prea mai aveam eu putere. Ca lectie: totusi e sport extrem, copiii n-au ce cauta acolo, am luat cu noi o cunostiinta de-a Lorenei de 13 ani si stateam cu ochii pe el ca pe butelie (“Doamne, daca nu iese de sub val, ce fac?!”). Basca s-a si taiat in stanci si belit genunchii (noroc cu anterioarele ca aveam leocoplast in portofel – si o sa am si de acum incolo!). Asa ca Andra luata la plaja doar cand o fie apa lighean, limpede si calda.

Valurele

Scapat de la munca pe la 4, dar ne-am cacait cu fete cu tot – am ajuns pe la 6 la plaja. Inca mai batea vantul, ceva valurele, cam 30 cm top, insa frumusele foc. Luat cateva binisor. Si cred ca-s primele pe anul asta, cel putin pe sezon estival. Marea plina de alge.

Mi-a placut mult de tot cel de final cu Fernando-n dreapta, cum ne apropiam si ne departam unul de anul, moment Kodak: doar noi, marea si valul. Ce pofta am de niste surf linistit pe un tarm uitat de lume, cu o faleza inalta si un soare chior, tomnatic.

La munca… management. Ce ti-e si cu prejudecatile astea.