Archive for Septembrie 3rd, 2008

Si azi la fel. Un pic mai domolite, dar chiar mai misto, mai asezate. Luat o gramada, am fost si mai devreme si la inceput am reusit sa o sui pe Lore pe doua din ele, si nu cu asa multe emotii ca data trecuta. I-a placut si a inceput sa se mai obisnuiasca i-ar trebui insa o placa mai mica pe masura ei. Tot n-am ajuns dupa a doua groapa, dar am luat valuri frumoase si la prima uneori chiar pana la mal. Am incercat si cateva manevre dar trebuiau sa fi avut putere mai multa. Cert e ca am reusit sa-i fac lui Fernando un splash in fata cu unul intr-o parte asa de parca as fi calarit un taur la rodeo; si tin minte ca am reusit sa iau unul misto de-a curmezisul mai-mai ca se zarea un inceput timid de tub in coltul din stanga sus. O vreme afara de-un minunat augur. Un portocaliu molcom pe asfintit, racoros, de-ti intra chiar sub retina si-ti netezeste piticii de pe creier. Bate a concediu dar n-are sa fie. Totusi imi doresc de-oi reusi macar sa chiulesc o zi sa respir aer sarat cu nasul printre nisip si frunze uscate. “Nisip si frunze uscate”. Of, this is the best time.

Si iacata! ca ziua de astazi payed off. Valuri. Surf up! Venit semi-sifonat de la munca, hai sa merg la o baie de control si de amintire, cand sa dau sa controlez webcamu’… pampam, valuri! Sunat rapid Fernando, venit si Lore, ajuns acolo pe la 19 … si am stat pana a apus soarele de tot. M-a uns pe suflet. Ptiu! ce valuri beton am luat, de nesperat, vantul s-a intetit pe seara si s-au ridicat ceva. Si trageau la capat de Mamaia ceva de speriat.

Am incercat sa o dau si pe L. pe valuri dar juma’ de ora m-am tot chinuit doar sa o duc in larg, de-mi iesise sufletu’ cat am tras / impins si avut grija sa nu cada placa cu ea. Un singur val a luat si ea si jbang! peste cap ca sa-mi fac griji si reprosandu-mi, iar, ca asta nu e joaca pentru copii si mai bine o lasam la mal. Dar fu ok. Am luat trei valuri frumoase foc:

– cel cu Nanu, amandoi, unul langa altul, cu asfintitul inainte rosu-portocaliu, valul sub noi, zambete pana la urechi si zen curat. miam-miam-miam. ce moment! asta e una din partile spirituale ale surfului: comuniunea.

– unul la care eram de fapt cu spatele, dar pur si simplu am simtit cum se unduieste masiv marea sub mine si mi-am zis “it’s a big one” si fu! de duduia placa sub mine, injectie de adrenalina, de mi-era frica sa si misc placa stanga-dreapta, am ras-o in forta pana aproape de mal

– si unul pandit de mult, gasit cum trebuie, luat frumos de tot intr-o parte, ridicat iar si apoi suit pe coama si dus pana la mal. asta a fost pe gustul meu. ca daca nu ma obosea asa mult “trainingul” cu Lore m-as fi bagat si la niste manevre.

Am stat pana tarziu, de abia se mai vedea ceva afara. N-am insistat foarte mult, nici macar n-am fost dupa a doua groapa pentru ca era un curent de nu se putea. Si erau asa de mari ca labele deveneau surplus, Nanu chiar la final a mai bagat o tura fara.

Oh yeah, baby! That’s life. Pacat ca la munca nu merge asa de roz ca sa fie intr-un armonie totul. Poate tragem si maine o tura tot asa dupa program dar mai devreme ca sa prindem lumina mai multa. Suntem niste localnici:)