Aici trebuia sa fie un post despre cum (cu timpul) am nevoie de o femeie langa mine, ca ultima pereche de pantofi pe care ii am si care-s foarte misto si nu i-as fi cumparat nici in ruptul capului singur (proband altceva decat prima pereche si neproband alt model decat cel luat la randul in ultimii ani); ca atunci cand eram mai june departe de mine astfel de nevoie. Si ca la 40 de ani probabil voi ajunge sa-mi cumpar singur chilotii (ca-n film) si nu sase perechi deodata dupa ce o vara intreaga porti doar slipul pe care il spalai odata la doua zile, si nepunandu-se la socoteala nici perechile cumparate-n calatorii de nevoie.
Dar nu fu sa fie.