M-am saturat (iar) sa ascult ca manelistii indie la telefon in cluburi sau beat pe drumul de intoarcere. Noroc cu Shout. Bazaia in buzunar ca nu se oprise – in Mopht; s-asculti la baie :) ; si se terminase bateria dupa Shout – imi picau ochii-n gura de somn pe scaunul de la bar. Am o mica banuiala ca daca vreau putin, ajung (iar) in spatele tejghelei direct pe usebeul S-ului.
“Te insori cu mine?” “Nu.” – o sa invat vreodata sa ma port (frumos)?
lateredit: fusei pana la mare sa vaz niste valuri, si-mi facui o poftaaa… pfiuu! o mare asa verde, pe un cer `bacovian gen` cu ceata-n larg si un iz atat de puternic de aer sarat si curat, cu valurile alea care se arcuiau alb atat de bine… “vine vara bine-mi pare […]”.