Drumul spre Luncavita din Horia nu-i asa spectaculos, pentru ca jumate trece printr-o padure nesfarsita fara evenimente de relief deosebite. Doar zona Hamcearca e frumusea foc, again good vibe, dar nu stiu daca coborita din masina ar fi ceva. Cautat pe net Hamcearca cica ar insemna “izvor” dar in ce limba… armeana, tatareasca… cine stie. Dupa H. e inceputul rezervatiei Parcului Macin (prin spate) care nu prea… cum am zis. Probabil doar niste cai de access catre varfuri mai de rucsac asa sau de off-road. Drumul e in renovare, nu-i foarte rau, mult praf, noroc cu pietrisul turnat temporar peste gaurile clasice.
Facuram un popas la Valea Florilor, am incercat niste apa dintr-o fantana (cam pamantie), beliram ochii la peisaj. Parca era si-o pensiune pe acolo, si un iaz. Avea `is ce potential turistic.
Pana la urma am ajuns la Greci surprizandu-ma placut cu:
– lapte gros jucat in islaz de ciutanii loco
– camparea de la poalele ‘muntelui’, clar de bifat macar o noapte pe acolo
– si vai! ajunsi in sat lucrurile se diversifica mult: apar vai laterale, alte dealuri, creste, etc. de la departare arata mult mai simplist, cu cat te aproprii diversivitatea-i surprinzatoare.
Merita urcat si pe Tutuianu, e ‘colo ‘sa, desi cam tre’ sa fii atent la turmele de oi (oi = si caini). Am condus mult de data asta, l-am dus pe Petru si la Niculitel, dar oboseala s-a aratat si n-am mai fost in stare sa gustam peisajul – era si pe ultima lumina, era si innorat. Oricum am mai facut un drum de recunoastere in care am invatat ca lucrurile pot fi surprinzatoare.
Next? Drumul ‘de creasta’ pe sub liniile de tensiune Niculitel – Macin? Braila – Peceneaga – Capidava – Cernavoda? Sau incepe sezonul de Shabla?
Poze, yet to come – venira.