Pentru ca am inchis sambata seara Friends-u’ si a trebuit sa vina Cifone taman de la Buc (de ce ma mai mir?!) ca sa-mi batzai fundul si eu pe doua melodii, de palmares asa, am decis ca astazi sa bagam niste muntii Macin.
Fost cu Alex pe culme, pornit de la capatul islazului de la Greci, de la punctul de campare amenajat si urcat pe trei varfuri. N-are rost sa bag pe harta denumiri, trei varfuri acolo si gata. Spectaculozitatile sper sa se vada-n poze. Frumusel foc evident, surprizele continuand in tonul obisnuit odata ce te avanzi in munte. Culmea-i nu chiar culme fiind destul de impadurita intre varfuri, tre’ maneca lunga sa nu te zgarii. Imi placea cum se vedeau Turcoaia, Dunarea, Braila si Galatiul in zare.
Si mai interesanta a fost coborarea taman prin inima stancii (vezi ultima poza), fortat ceva genunchii si relativ palpitant; dar ne-am descurcat onorabil. Ca ultima chestie am vrut sa pipaim cu mana pilonul abandonat ce parea a fi o ramasita de la un proiect montan gen teleferic, dar… ne-am pierdut in padure si-n mrejele literaturii din capul meu cu multe personaje. Ramane si pe alta data. Am avut niste fantezii cu coada ochiului de la Tutuianu incolo (neatins de data asta) pana spre Macin inspre liniile de inalta tensiune, care ar putea umple foarte bine o alta sesiune.
Cam obosit acum, ma resimt, si condus. La intoarcere mai sa raman cu masina pe acolo dand cu spatele am coborit de pe o “bordura” prea inalta, dar… avusei noroc, scaparam intregi lejer. Iar la dus, inainte de un ocol pe la Izvoarele, ne-am aprovizionat dintr-un magazin foarte universal din Slava Cercheza unde am avut sansa sa auzim ruseste.
Marele absent: aerul de munte, de-ar fi fost prezent ar fi facut intregit corect tabloul. Si de ce nu… o prezenta feminina care ar fi indulcit traseul ingreunandu-i pasul. Ma declar ne-satisfacut, tot trebuie evadat la munte-munte. Asta-i asa pentru duminici sau pentru foarte cunoscatori.
But, yet to come. Now _work.