Postul din 8 aprilie 2010

Sa arunci hartia la cos pe strada… e o treaba. Sa inchizi portiera corect – astfel incat soferul sa nu se mai chinuie sa apese “tzamburusul”… alta. Sa deschizi soferului daca tu ai intrat prima/primul… iar e o treaba – e si o faza intr-un film cu De Niro despre asta, n-o cred. Dar sa-ti asumi ambalajul care nu este al tau, luand ultima portie de… ce e in el, si sa-l arunci tu la cos… eh nu! ca la faza asta m-am cam p. pe mine ca o fata mare. Uite mah ca se poate! Ba exista, mah! Chit ca-i pregatim pt export: exista. Doamne, ce diferenta: manele, vulgaritati, ciunga aruncata pe strada si basini teribiliste de cartier. Ei bine nu, exista si reversul – nu le dau cu virgula. Pian. Desi probabil relativ departe de ce este in capul meu – din pacate – pt mine, cred.

Am adunat lazi de bere de prin jur, de pe la prieteni in loc de scaune cand vin musafiri multi ca n-avem. Vazusem azi prin vecini o lada frumoasa verde ce statea drept proptea contra musteriilor de “stau numa’ 5 minute” pe locul de parcare al unuia. N-am fost in stare sa i-o iau atunci – pe noapte insa i-am schimbat-o cu una rosie jerpelita donata din P. Sa se cunoasca mai bine pe astfaltul gri – mai din peisaj. Mai am de “rezolvat” Internetul si sa repar tzevile si pot sa ma scufund intr-o porceasca lene bonoma si boema.

Sunt impresionat cum universul ti le coace pe revers dupa dorinte. Sa ma sexplic, sarme acolo unde piela fina si puternic irigata ar trebui sa atinga… ajunge. Ah! De Paste am petrecut cu bucurestenii veniti incoace si asa… pe genul revival, am ras si o betie. Vai! Primele 50 de votca vole! Ce senzatie, ce deliciu, ce amintire si ce pofta… M-am simtit atat de bine ca mi-a sarit umarul spre final ne-mai-avertizat. O data pe luna, si cu vin – eventual facut de mana uomului – si nu foarte-foarte bahic, e ce tre’. Amin! Amin. Cluj de 1 mai, yes!