Archive for Septembrie, 2010

Lets Do It Romania – Cheile Dobrogei

Let’s Do It, Romania! Sâmbătă am strâns gunoiele la Cheile Dobrogei, nu Nistoreşti precum alesesem iniţial. Locul turistic primează satului izolat. Cu Alex, Gabi, Levi şi Bogdan. Ultimii trei interesectaţi destineşte din LDIR. Şi Costică – un voluntar adhoc de 11 ani, localnic. Fost foarte mişto, şi făcut treabă bună! Ce-am învăţat din asta :) :


video credit dordeduca.ro

– alocare echipe dinainte
– va lua mai mult timp decât crezi: şi planning şi adunatul efectiv
– ia câţi mai mulţi oameni, maşinile pot fi utilitare doar cu 1 om
– FĂ! diferenţă între gunoi de pădure şi groapa de gunoi la margine de sat. prima primează.
– nişte branding, măcar printat şi agăţat de tricouri cu bolduri. merge şi bandane.
– deciziile să nu fie în contradictoriu, as always management
– mănuşi mai serioase, nu de unică folosinţă
– saci it’s never enough, dar nici să n-ai prea mulţi nu-i ok, costă
– dacă forţezi sacii să intre în ei mai multe deşeuri se pot rupe (uşor)
– pauză de masă
– muncă patriotică mai des
– 2nd! cheie maşină
– as always, ciocolată
– peturile chiar merită reciclate
– când ţi se rapoarteză DO introdu datele în sistem
– info poate conta. ia un laptop cu net cu tine.
– do party la final cu toţi

În final neşte poze de la peştera de la Mănăstirea Casian de după. Frumoase locuuuuri belea, dar de dezvoltat cu altă ocazie într-un post dedicat gen Dobrogea.

Şi să nu-l uităm pe Costică!

Postul din 12 septembrie 2010

Furtună cu valuri berbece. Prima zi prea mari, a doua n-am intrat, fost în Dobrogea cu Pax. A treia zi – dublu întărit umărul: holder + cordelină lângă coaste, şi am intrat cu Cifone, şi-a luat şi el placă, şi un coleg. Luat doar câteva de control – nu reuşeam să le iau în lateral – cât să-mi demonstrez că se poate şi aşa. N-am forţat. Surf up!

Sâmbătă seară party la Ctin. Mai slăbuţ că deh, 32 ci nu 17. Dar să-mi dau seama de longevitatea aceleiaşi formule de succes de gaşcă de prieteni. De 15 ani! E ceva.

Şi cam atât, nu?

Frumoasa-i Dobrogea – update zona Râncu / Nistoreşti


– nimic intersant, dealuri şi sate golaşe şi sărace
– căutat gropi de gunoi cu Pax pe genul http://twitter.com/LetsDoItRo
– luat ţigan bătrân din Nistoreşti până-n urmatorul sat. venise să vândă un ham, făcut de el, dar nu reuşise. n-a luat arvună înainte aşa că se întorcea acasă. deşi femeia cu_calul era serioasă, însă a trebuit să ia haine de şcoală pt copii. “ce fac cu el acum, am să-l dau în sat la cineva”. îşi fracturase tibiile deschis la 26 căzând de pe cal, “mă doare la vreme. pe tine, nu?”. amintindu-mi puternic de Moromeţii şi de bunica-miu.
– satul ăla sinistru gol, cu bălării pe margine. cel mai dezolant şi sărac sat văzut ever – satul Călugăreni, jud. Constanţa. nici asta nu e România reală.
– oprit inainte de cot spre Hârşova, frumos la locul fără nume. pozele sunt de acolo.

plouativă

Intr-o zi o sa am bani. O sa organizez un concurs de frumusete, Miss Toamna. Pentru femeile de peste 40. Castigatoarei i se va da un sotz. Daca are deja unul, i se va lua. Celelalte vor fi omorate cu pietre ponce.” via Kaos Moon.

ş-afară-i soare.

Postul din 9 septembrie 2010

E un Septembrie atât de frumos afară. Încă destul de cald, cu Soarele de-o intensitate fix cât trebuie. Un portocaliu molcom. Vreme de concediu sau de valuri. Din motive obiective nici una din păcate, fără să-mi pară rău. Au trecut 5 luni de când m-am mutat şi nu ştiu dacă am scris 3 pagini. Ar trebui să-mi fie ruşine şi mi-i. Probabil atunci când condiţiile sunt propice mă apucă pofta. +6000 RON peste cheltuielile curente. Şi Timişoara. Dacă ajung în Vamă iar până-n octombrie şi-are să-mi placă la nebunie e ceva defect în capul meu. Curbili viniii-vini.

Frumoasa-i Dobrogea – update Carjelari

– făcut şi drumul Ciucurova – Hârşova, ultimul rămas din toată pleaiada
– nu, farmecul Dobrogei nu s-a pierdut, încă mai are secrete de savurat
– drumul Traianu – Dorobanţu nu mai e chiar aşa rău
– foarte fun condus doar cu 1 mână şi copilotul schimbat vitezele printre gropi
– minunată zona Cârjelari. mers cu Alex pe câteva “şei” de acolo. scrutat peisajul de lângă nişte “momâi”
– văzut şi un cârd de căprioare (trei) chiar la mama lor acasă
– n-a sărit umărul şi nici glezna deşi eram în pioneze :)
– seară băgat o Vamă d’adio, una din primele de genul pe anul ăsta
– Pax o condus 450 km dezvirginându-şi fecioria şoferistică
– ne bate gândul şi de-o Dobrogea de SV extrem