Archive for Mai, 2011

Frumoasa-i Dobrogea – update rezervaţie Greci / Nifon

· · · Leave a comment

Tagged: ,

Cu bicla. Offroad-ache. Minunăţii de copilărie, deşi pe ritm intens. În total traseul a fost de 43 km. Ajuns în Greci cu maşini – portbagajele pline de biciclete, mers prin pădure până la Nifon (oh, aşa minunat!). Apoi luat spre Luncăviţa şi înainte de popas, pe un forestier ajuns din nou în Greci, de data asta chiar printre dealurile din nord pe care vroiam să le bifez demult.

Şi asta ca traseu. Precum biciclonţ de pădure… greu la deal, distractiv – uneori prea periculos – la vale. Minunat! Nu-mi vine să cred cât de recompensatoriu este. N-am făcut febră musculară (mare) doar mi-am “prăjit” articulaţiile (previzibil). Dar merită… oh da! Şi trebuie: apă (şi nu un bidon plin, ci vreo trei litri), mâncare! (nu rezişti fără, power-bars recomandate), mănuşi, cască, pantaloni mulaţi şi poate chiar un tricou de schimb. Şi musai GPS pentru orientare.

Coborârea aia spre Nifon, 1-2 km de la ieşirea din umbrar, pe câmp. M-a uns pe suflet. Adus aminte de Dobrogea-mi solară de Săcele d’aiurea cu bicla pe câmp. Happy! :) Şi satul ăla minunat, idilic chiar, şi tănţelele ce ne-or dat apă şi bineţe, şi îngheţata savurată la magazinul din centru. :D

Parcă-parcă mi-aş lua biclă (de teren). Dar … parcă aş face altceva cu banii. E de luat cască. N-am nici o poză din păcate. Pe ultimul tronson am cedat, noroc că am mai făcut schimb de bicle că mă omora cea pentru mine.

So fit. So good.

Interpol-ache la Bucureşti

· · · Leave a comment

behehe… good things come to those who wait:

Interpol

Last.fm concert page for Interpol at Parcul Stirbey Buftea (Bucharest) on 12 Aug 2011. With Plan B. Festivalul ar avea loc intre 12 şi 14 august in Parcul Stirbey.

‘eftin & bun.

Postul din 13 mai 2011

· · · 3 Comments

Tagged: ,

Concert Travka în Pulse. Allegria, bucuria, fun, distracţie, semi-light-punkăreală autohtonă. Cu versuri, poetice – chiar nice. Popor iubitor care ştia strofele şi cânta împreună cu trupa… etc. Şi la un moment dat când doi în faţă se zbenguiau de ceva vreme spre pogo, evident deranjant – deşi nu prea – poate pentru gagicuţele din jur (departeee de aproape “bătăia” de la OCS) … vocalul se pierde cu firea, opreşte furios concertul şi îi pune la punct verbal “Ajunge! În spate cu voi doi!”. Şah-mat cu gura căscată.

Mi s-a urcat sângele la cap. Câţva chiar au încercat să salveze momentul aplaudând cavalerismul aşa-zis/părut salvator. Am mai staaaat… să se termine melodia. Nuu… că mi se pare mie, că e în capul meu, am mai stat încă o melodie. Nu, nu mi se părea – mi se rupsese filmul – şi am plecat, de tot.

Să analizăm :)
A. a întrerupt concertul
B. a lăsat să-l enerveze “incidentul” ăla, să-l afecteze – asta mi se pare cel mai
C. a pedepsit fără să avertizeze înainte

Sunt foarte curios arc-peste-timp cum are să mi se pară reacţia mea vizavi de. Mă identificăm, mă identific cu Travka, cu versurile, cu… mi-a fost album pe repet luni de zile. Cu el acolo urlând pe scenă. Şi m-am ofticat cumplit, până spre lacrimi, cu draci, cu noduri în gât, cu plimbare aferentă spre aerisire… tot tacâmul.

Sunt primul care este deranjat de măgăriile celor din jur, mă văd salvatoru’ şi justiţiarul p.lii în multe situaţii şi de multe ori nu reuşesc 100% să mă abţin cu “nu, nu e treaba mea; stop joc, not now”, dar de data asta mie unuia mi se părut un gest exagerat. Şi urât. Nuanţarea face toţi banii.

(Ţin minte cum la concert TiPtil pe plajă erau doi lângă scenă care exagerau prea mult, şi nu prea, respectând totuşi linia rampei – la limită – şi îmi păreau aşa din Năvodari – şi după p..esele care erau cu ei, piţipongiste, şi… mă ofticăm cu “da’… de ce aici, da’ de ce acum, dar cum draci aţi dat de MINE, iar“. Şi m-a uns pe suflet când, chit că spre final, a venit unul din staff le-a pus mâna pe umeri şi i-a întrebat de bine, salvaţi de vocală mică:) cu “sunt ok băieţii”. Să constat apoi pe FB că sunt nişte studenţi din Buc, chiar simpatici, pur şi simplu nişte fani, care se luaseră un pic, uşor exagerau şi care iubeau şi trăiau muzica. Acum… cât de penibil aş fi fost cu “mă, voi, ţăranilor, ce (plm) căutaţi aici?!” ?)
 
 
Azi o lecţie pe revers. Sau vineri, 13.
 

Mr. Nobody (2009)

· · · Leave a comment

Tagged:

Mr. Nobody (2009). amestecat / aglomerat. m-a plictisit dorinţa de a manipula la fiecare scenă. previzibilitate. foarte multă tehnică de cameră. prea multă. prea multe mici poveşti. în “Le fabuleux destin d’Amélie Poulain” sunt chiar separate. rolurile de adolescenţi sunt surprinzător de bine jucate.

– deşi “paralele” cu Magnolia sunt semi-jenante :), scenografic sunt foarte mişto interconexiunile între cele trei poveşti + more (cică-s 12şpe). simpatică asemeni ideea că fiecare dintre scenariu posibil poate determina altul. faza blocării imaginii în concordanţă cu bătăile maşinii de scris (şi 10$, ba nu, 20$) : chapeau!

– precum înţeles şi semnificaţie sunt sigur că versiunea regizorului este şi mai sucită şi mai adâncă (având aproape 10 ani de “sertar” filmul. exemplu: există la început o scenă în care un postaş care “merge” înapoi îi aduce un plic unui Nemo cu o fotografie din alt fir. başca colorista decorurilor respectată conform fustili celor 3 fete. şi alte “nebunii” demne de Nolan). la a doua vizionare am adormit, de două ori.

– dacă apărea prin 2004 rupea mult gura târgului. sigur răvăşeşte adolescenţii – şi încă negânditorii teoriilor timp/spaţiu prezentate. nu ştiu ce să zic despre ideea sufletului pereche 4ever&ever & beyond time şi cu happy-end: ba că-i simpatică, ba că-i tâmpiţică. în mod ciudat îmi aduce aminte de Brazil‘u’Gilliam.

My personal note: toate scenariile sunt posibile? fix sula. toate scenariile vor FI posibile. da, e mişto să crezi la 21 15 de ani că poţi fi preşedinte. când colo – păstrând tematica filmului – eşti FIX suma alegerilor tale. alegerea nu este seducătoare ca posibilitate ci doar, din păcate, obligatorie, atât. nu probabilitatea universului este minunată ci alegătorul e minunatul-minunat. care este.

+ http://www.bookblog.ro/stiri/de-ce-ne-place-shakespeare/
+ subscriu la:

Mr. Nobody is like that very superficial person in a dinner party, who wants to start talking philosophy just to hear the sound of their own voice. The subject is interesting, it looks very good, but it has nothing to say. It’s not too bad, but it’s infuriating with pendatry.

de aici. Şi cronica cea bună: aici.

Postul din 8 mai 2011

· · · Leave a comment

Tagged: ,

  • ce uşor se mută highlight-ul de we pe Filmul de duminică , din ce în ce mai puţin pe boschetăreala (în fapt, prea puţin existentă) de sâmbătă, şi/sau vineri seară. vine vara.
  • mi-e aşa într-un fel s-o spun, da-i de postat: ce s-au maturizat OCS ca trupă. probabil în 2-3 ani vor fi pe vine cu un material gigea.
  • vine prima zi de luni cu treabă, de livrat, după săptămâni bune. back to butonare, curba creativă se pare că s-a cam terminat. a lăsat în urmă câteva scene, unele chiar bune. cam puţin totuşi. imprimantă nu mi-am luat.
  • ce se-ntampla când “adversarul” mâniei tale e societatea în sine? nimeni în particular şi cam toată lumea în general. ce se întâmplă când porţia masivă din frustrările tale sunt … general-cotidian-sociale? ce fel de “anger management” tre’ să foloseşti – aştept cu o sfântă curiozitate să citesc în acest sens americanismul practic întru control spre iluminare şi izbăvire. toujours l’vineri.

Periferic (2010)

· · · Leave a comment

Tagged:

– se iese uşor din intimist / minimalist. mai spre Hollywood. ole!
– foarte bună imagine
– gigea montajul, mai ales pt doar 1 cameră
– o regie prea vrut-corectă

– şi totuşi scenariul… pen’ce avem relaţie okey cu fratele în 1/3 din film? şi al naibii pistol de jucărie… pen’ce, să se gândescă spectatorul la el? pff…
– sfârşit corect, deschis şi sec, dar debusolant, “necurajos”
– prefer `naturaleţea` “Francescăi”, precum scenariu
– dialogurile scurte sunt rutinate, foarte bine însă “consumaţi” actorii pe momentele tari / tensionate
– tot filmul este dat de faza din tren, fumatul pe coridor împreună cu copchilul. “alegeri greşite“. jocul tăios/ne al Anei Ularu acolo-i … just f. purfect.
– film puternic, impresionant

– mişto Andi Vasluianu, as always.
– Mimi Brănescu este excelent (toată lumea căzut de acord cu asta) precum proxenetul flegmatic, şarmant şi şmecher. potrivit şi chiar mai reuşit rol decât soţul prins între doo nu te ploo, da’…
– ce bine a ieşit accidentul de maşină!
– taximetristul ce-i duce după băiat chiar nu zice nimica? văi, ce şansă ratată de neşte replici de autobază.

– cadrul filmului este ok, dar fondul totuşi? care periferic, soţetatea? mai multe tuşe de negreală atunci. if not… atunci ce? din “Morgen” am rămas atât de clar cu prietenia între oameni îi e mai nobilă decât rasa, sexul şi poliţia… aici cu… ce alegi azi, mâine… ?!