O nuntă şi două concluzii, şi una adiacentă:
- ce mult ne-am îndepărtat de viaţa de la ţară. gastronomic. mâncăm numai prostii – sărate, foarte dulci şi toate procesate. până şi carnea de pe mesele noastre şi-a dobândit această “calitate” de procesată. o să crăpăm? nu, ne vom adapta.
- la 25 de ani, undeva pe acolo, crezi că viaţă alături de the future signifiant other va fi plină de fericire, că de, de aia “te iei”, de ‘miere’. după, îţi trece, şi împlinirea vine şi din multe altele, fără să stau să intru în detalii, destule chiar din zona gri de nu cenuşii de tot. şi nu ştiu care din cele două moduri de a gândi “greşeşte” mai mult.
- secundar: mă distrează cumplit efortul cuplurilor de a-şi face viaţa mai bună şi de a controla… relaţia – să nu zică, să nu spună, să facă, să nu, să (nu) afle, să nu se supere, să… de parcă ar fi în controlul lor ce-i ţine împreună, aint.
Îndrumând-o azi pe Andra, şi explicându-i, cum se scrie cuvântul RÎMĂ am avut parte de un rar sentiment de împlinire, pe care la Trocadero n-aş fi avut cum.