După cum se poate vedea mai jos. :)
– Bodyboarding în Mamaia –
Ataşat şi seria de pozne aici. Mulţumiri cameramanului / editorului / omului cu ideea / zi globtrotter pax. Filmat cu GoPro.
“fericit ca o jivină săracă”
Archive for Septembrie, 2011
Postul din 19 septembrie 2011
Valuri, bătut Estul. La capăt de Mamaia. Cel mai lung val luat ever. Cam 100 m de drift, s-a refăcut de două ori sub mine, m-a dus până la mal de tot. Fericire!:) De abia aştept hula.
Postul din 17 septembrie 2011
Chiar dacă sezonul s-a terminat Mamaia încă mai are rezervele sale, şi asta intr-o locaţie geografică unde hotelierii nu ştiu să facă turism astfel încât cele trei luni de vară să se extindă în şapte, în 12. E vorba de ultima şi cea mai nouă bucată de plajă, de la Enigma încolo, Mamaia Nord cumva – cu IpaNera, H2O, Blue Beach-măzărici şi Fratelli. Deşi e doar puţin trecut de 15 septembrie, dintre toate acestea nu este deschisă decât una din ele. Vremea-i de un idealisim Septembrie – vară / toamnă indiană – încă atrăgătoare pentru zăcut la orizontală, chit că doar între orele 11 şi 16 ale zilei. Ştiu că ce spun sună ca o reclamă, ain’t … sau e. E vorba de o minunată terasă, chiar pe botul malului, unde te poţi refugia într-o după-amiază mai lejeră la o berică şi o baie rece de Gustar. Cochetut, drăguţ, non-flashy, cu facilităţi, fără cohoarde degradante – ceea ce-ţi poţi dori de la o normalitate civilizată.
Intermezzo writtical: stând la masă cu buni amici mă pocneşte o teribilă constatare de tabieturi şi atitudini pe un pod de timp de 10 ani distanţă. Eram la masă trei bărbaţi, toţi în jur de 30+ şi mai aşteptam spre companie încă doi. Acum 10 ani – la 23 – nu mi-ar fi plăcut configuraţia prezentă desconsiderând-o lăbăristic prin lipsa măcar a unei prezenţe feminine ce ar fi îndulcit atmosfera. Acum remarcam cu plăcere, şi cu deliciul exerciţiului imaginar, absenţa desăvârşită a sexului frumos şi cicălitor care ne-ar fi obturat comportamentul prin conformare la norme socio-familiale pe care nu ţi le doreşti când şezi cu fundul pe scaun la bere. E o diferenţă.
Fantastică este plaja extra-sezon, parol. Fantastică este Mamaia într-un non-ploios început de toamnă. Şi azi o superbă apă cu atributele perfecţiunii: (foarte) limpede, rece şi sărată. Poate un pic cam rece pentru genunchii-mi şubrezi pe care neopreanca scurtă nu are cum să-i acopere. Dar… apă, lumină şi soare. Sub apă, oh da! :)
Cucaracha Mamaia pictures
“Controlul imperfect – lupta noastră continuă cu puterea şi renunţarea”
“Controlul imperfect – lupta noastră continuă cu puterea şi renunţarea” – Judith Viorst, Ed. Trei 2009
– foarte “slabă”, descrieri şi treceri în revistă a teoriilor / cărţilor adiacente subiectului dezbătut în fiecare capitol
– peroratul mult pe faptul ca rezultatul dilemei “determinat genetic” vs. “determinat mediu” este de fapt undeva la mijloc, şi bine face
– controlul ba e, ba nu e în mâna şi în favoarea noastră
– sexualitate, the usual stuff
– mintea peste bolnav, precum gena peste mediu. exemplu cu nebunul cu personalităţi multiple care-şi inducea simptome, una din personalităţi având alergii şi insuficienţe de insulină, cealaltă nu (în acelaşi corp!)
– în capătul opus, despre controlul benefic: credinţa (din nou! credinţa – n.m.) că deţinem controlul – fie că îl deţinem sau nu – ne ajută sa ne simţim bine.
– nice ideea azilelor specializate în îngrijirea persoanelor cu boli terminale precum control imperfect al lui “memento mori”
– pledoarie finală de echilibru între putere şi capitulare
N-o recomand: muieristică, non-practical, aproape inexistent “what to do” (next) ori paşi sau metode. Am avut tentaţia să o arunc catalogând-o precum semi-maculatură, dar nu.
Postul din 11 septembrie 2011
to private or not to private (spice)
Pentru prima oară în ultimii doi-trei ani, din indisponibilităţi întemeiate, iau autobuzul spre plajă ce se dovedeşte o experienţă iniţiatică în sine. Pe lângă conştientizarea faptului că este un serviciu public scump (1,75 RON costul unei călătorii, asta la o paritate de 1 EUR = 4,2657 RON) pentru o populaţie mult săracă care nu ştie să-şi cultive başca valorile cât bunurile pe care le deţine la comun, îmi nimereşte în câmpul vizual o pereche tinerică-frumuşică, şi cumva printr-o ne/fericită întâmplare albul materialului lenjeriei d-rei atunci când cei doi se aşezară pe bancheta din faţă mea (alb?). Cam 22 de ani, brunetă, piţi-superior şi nu prea, manichiură x-tremă – cu steluţe – totuşi culmea! nu chiar un kitsch oribil. Din super-rapida analiză informaţională, raitingul său sexual imobiliar-artistiq – o crescut cu câteva puncte doar pen’că băiatul era chiar ok. Asemeni în involuntarul incidentului privirea-mi a stăruit pentru o milisecundă mai mult decât trebuia pe intersecţia picioarelor ei cât şi ale lui – el ce are, e scutit? – lucru care s-a lăsat cu reacţii promptisime precum încrucişarea cataligelor d-rei din prea scurtul fustei ce nu prea încerca să le acopere şi prin privirea uşor necesar încruntată a începutului de protectorat / provider al d-rului. Dar fără urmări şi fără insistenţe, aşa cum se cuvenea să fie de ambele fronturi; nu-mi stă în fire să fac asta – încerc pe cât de mult pot să eschivez impulsul natural, ceea ce îmi iese de cele mai multe ori, asemeni fără să stărui asupra faptului în sine trecându-l uşor la categoria – fapte diverse, poate “de reţinut” şi/sau “s-a întâmplat”.
Am coborât … însă nu mi-a ieşit din minte pe tot drumul pănă la plajă. Bucăţica aia de chilot nevinovat în spatele căreia se ascundea o întreagă simbolistică mi-a explodat în minte ca în desenele animate expulzând chintesenţa feminităţii, a fertilităţii şi a driverului sexual care împinge cotidianul înainte ca un motoraş Diesel de mare-mare randament. Jerbe de flori de primavară!… Axis mundi, cazanie a “corolei de minuni a lumii” pe care evident că nu voi a o distruge, ci din contră: vreau să o înţeleg, să particip la ea, s-o gust şi să o trăiesc. Şi nu mi se întâmplă zilnic asta şi nici nu băusem ceva care să conţină ori alcool ori cofeină, beat fiind poate doar de penumbra unui prea-copt portocaliu #Septembrie în care mă scăldam ca un porcuşor alintat ce sunt :)
Ori sunt eu cam nefutut ori azi, 11 septembrie 2011 – lună plină chiar pare-se (doaaah!) – a fost o zi mişto.
Postul din 1 septembrie 2011
Am văzut 3 delfini în mare azi la CC, jucăuşi, du-te-vino, aproape de mal. Frumos. S-a ridicat tot golful în picioare ca la circ. Curios, nu ştiu cum – vizual, miros, altfel? – câinii care erau sus la şosea, la cam 50-70 m în linie dreaptă, îi lătrau de mama focului. Doi adulţi şi un pui.
Când Laur a intrat după ei, şi eu la puţin timp după, evident s-au îndepărtat la câteva zeci de metri în larg. Stând mai mult în apă şi fiind mai aproape spunea că îi auzea destul de bine cum comunicau între ei: cu ţiuituri stridente pe care le ştim, dar şi păcănituri, cu o claritate destul de bună, deşi distanţă era apreciabilă. Pe mine urechea stângă nu m-a lăsat să mă scufund.
La începutul ăsta de toamnă are să fie vreme bună ca de vară indiană.
:)