Cum se face că sublimarea durerii, stimulentele (alcoolul, cofeina, THC şi altele), inhibitori SSRI sau IMAO etc. forţând căile neuro obişnuite de legătură fac loc altor sinapse, reducând procese vechi şi “dăunătoare” (evident, şi putând a le potenţa în acelaşi timp) înlocuindu-le cu “chestiuni noi”, nemaîntâlnite de subiect până atunci, crescând într-un fel – considerabil şi uşor cuantificabil – creativitatea şi inventivitatea? Cum se poate ajunge la acest “proces” în mod endo, natural fără ajutorul substanţei externe? E vorba de evitarea mecanismelor “defectuoase”: saturaţie, rutină, TOC-uri şi alte ‘deformări’ sau e necesar de un trigger pentru atingerea respectivelor nivele de creativitate şi formarea de legături “noi”? În ce măsură acestea sunt controlabile? Este doar o chestiune de ‘atenţie’ şi de ecologie mentală sau ţine de un echilibru al unui neurotransmiţător specific în relaţie cu un factor extern?
Şamd … acestea sunt întrebările care-mi vor umple căutările următoarelor luni. Şi sunt de abia la circulator.
tot timpul ai idei(/solutii) altfel, doar ca nu trec criteriile selectiei pe care le face constiinta intru coerenta “realitatii” curente. intoxicatia face ca selectia (/filtrarea/cenzura) sa devina mecanism secundar => de aia ajung “la suprafata”.
de aceea creativitatea este “o schizofrenie bine temperata”.
asta fac si acum.
the keyword is: neuroplasticitate
ai raspunsul la toate intrebarile de acolo. end 2016. fu chestiune de learning curve / peak de neurobrainiacs / explozie-popularizare stiinta / rss – itinse peste niste ani.