Am început să am o reacţie ciudată la tradiţionala urare: “Sănătate!” când o aud în jurul meu. A început să mi se pară deplasată ca şi cum cineva ţi-ar da sănătatea respectivă şi nu ţine de ceea ce mănânci, de cum gândeşti, de cum ai grijă de tine, de a nu trena afecţiuni ce sunt incipiente şamd adică de tine în primul rând. Bineînţeles există o loterie genetică, există accidente, există… dar atunci n-ar trebui să ne urăm “Noroc!”? Mă uit în jurul meu şi lumea şi-o cam face cu mâna ei; şi nu este vorba de o manie de control, nici de a fenta eternitatea, nici… Probabil vine de la multele lecturi medicale din ultima vreme. Baftă!
Te referi la atunci cand stranuta cineva? Pentru mine e ceva normal sa aud. Dar in alte tari nu se tine cont si nu ti se spun lucruri de genu.
Da, la acel fel de urare ma refer. Oare acele alte tari sunt in afara Balcanilor?
auzita intr-o piesa de teatru, inexact: “Lasa, lasa… noroc sa ai, ca sanatate au avut si aia de pe Titanic!” :)