Încă luna mai! Lumina rece printre norii de dimineaţă când urcăm turat dealul Cişmelei – transcedental chiar mai mult ca un Windows XP sau ca amintirile din ce în ce mai puţin vii de octombrii cu vânt de la ţară, sau mai bine tot luna mai-iunie dar cu podişuri verzui d’orz – şi zâmbetul şi ochii superbi ai A. aseară, ţinuţi cald între două mâini, promiţându-i marea cu sarea. I will.
Grace.
Şi brânză de capră. Fără stafide şi fără lămâie. Din Tomis III. Vreari.