Am visat că am călărit valuri de tsunami. Din Mamaia până-n aproape în cartier, pe străzi printre blocuri. Dar la persoana a 3-a filmat din elicopter, şi eram şi o gaşcă întreagă pe care nu-i cunoşteam, toţi compacţi. Nici măcar un cadru la persoana întâi, nimeni nu facea manevre şi ieşeam în evidenţă cu placa verde deşi eram cel mai cuminte. Fericit că după primul roll că nu-mi sărise dreptul. Tot ride-ul a fost de fapt mai mult o mare planare, inclusiv peste valul de recul. Mă bucuram că în sfârşit am poze mişto de pe valuri, ba chiar video. La un moment dat la primele încercări până la acel val uriaş era pe lângă şi un cameraman cu un GoPro legat de cap.
Apoi am fost să-mi recuperez cheile ascunse în ghena de la O1, după care m-am întâlnit cu C. care era plânsă că se despărţise de I., după ce se mutase la el la curte, de la un incident domestic cu o oală de ciorbă dată pe jos din greşeală. Deşi avea uşoare vânătăi n-o credeam şi nu ştiam cum să reacţionez. Luca care era cu mine îmi zicea să n-o cred şi s-o las în pace. De fapt eram în port şi stăteam la coadă la terminalul de pasageri la emigrare către Istanbul care se vedea în larg, mare şi foarte aproape, înfloritor, super metropolă.