Pe 11 septembrie 2001 cam la ora asta stăteam cu o furculiţa înfiptă în mufa antenei televizorului din bucătăria firmei la care lucram, unde ne strânsesem cu toţii gură-cască, la propriu. Fiind de la IT căzuse măgăreaţa pe mine să asigur calitatea transimisei şi mă chinuiam să văd ceva din televizorul ăla, aşa cu mâna prinsă în spatele lui, doar auzeam. Şeful cel mare spunea că după asta lumea n-o să mai fie la fel, atunci credeam că spune prostii, am înţeles mult mai târziu la ce se referea. Din anul ăsta aş vrea să nu-mi aduc aminte de nicio seară cu dejtu’ isteric apăsând pe refreșul ştirilor venite dintr-o ţară vecină şi destul de asemănătoare. Amin!