Acu’ vreo 2 zile, duminică seara – bătând crâşmele care se închideau una după alta, ajunserăm într-o anumită locaţie (mai marginală), culmea deschisă la ora aia şi… plină! Plină de un party privat – filiala–aripa–tânăra la nu ştiu ce asociaţie-partid-uateva. Băi, ce mi-a plăcut! Deşi majoritatea erau adolescenţi, deşi unii din însoţitori aveau p’etate câți ani are portofelul meu… n-am mai văzut de mult o petrecere aşa mişto şi lume care se distra–distra şi erau frumoşi şi cu gura până la urechi şi trăiau plenar momentul – așa păreau. N-am stat mult, de-o bere, şi era şi târziu după două parcă. Mi-a trecut prin fața ochilor ca flashbacks o viață întreagă – au fost multe lucruri mișto, am tras pe nas ceva generații.
La un moment dat m-am dat lângă unul din patroni ce-l ştiam care stătea pe-o margine şi se uita la ‘gloată‘, şi–mi zice “nu ştiu cum să fac… oricum o dau îmi dă cu puşcărie“. Glumea :) şi nu citise ca mine legislaţia aferentă care-i de-o permisivitate incredibilă – deh, prin aliniere la standarde…
Era important cât de mişto se distrau kids-i ăia. Şi hai că erau câteva exemplare care li se rotunjise deja carnea şi ieşeau destul de bine din adolescenţa timpurie. Eh… eu asta am repetat pe continuu cât am putut de atunci. Adică n-am fost în stare şi nici n-am vrut să văd ceva care să merite mai mult. În mod singur sunt și altele.
Hai mai rpd cu profesoratul – ca să pot să fiu ‘legal’ lângă ei, că genunchii au început să mă lase.
Lucrurile importante, gen.
asta pana la Joia Alternativa de Craciun, cu sus-semnatul la butoane. hai ca mi-a iesit, desi am facut un slalom mama-mama… incep sa devin priceput la astea cu “party-planner”. fu si-o conjuctura truie. la fel ca anul trecut.
dar… si de Revelion – in Strings, cu oameni 30+ – deci, eu sunt di vina…