Constanța, cimitir al post-tinereții mele? Cam da :>
La un moment dat devine obositor să tot încerci. E atât de mult de lucru la civismul cultural din jurul meu că-ţi vine să o iei pe câmpii… Da-da… cu mult peste Medgidia, pe genul super-metropolă, şi corect agăţată în axa Negru Vodă – New York, dar… îţi mai pică câte vreun link d’un eveniment, de un concert, de un party, ateliere & so on din capitală şi-ţi vine să-ţi… grrr! şi popor cu care să te identifici şi să creşti împreună. În fine, same old story. Sunt curios dacă segmentul ‘de pe Dorobanţi’ e mulţumit cu ce are aici.
Şi evident, pe turta mea: e o alegere, ţine de mine. Deunăzi verificăm siteurile cu joburi în afară pe IT şi după câteva scroll-uri le-am închis brusc. Nu vreau… e departe fericirea de mine aici/acum – nici măcar nu trăiesc visul meu, da-s într-o dulceaţă d’aia porcovenească. Să fie sau nu de la “articulaţii”… o să văd la 40j care-s imediat aci după colţ şi mai ales că atunci plecările vor fi cu stop-joc deja de la depus CV-ul. (Deşi varianta de mers pe jos rămâne în picioare – tot timpul rămâne.)
Dileme de iarnă, ştiu-ştiu… vara doare la başcă – pe toată lumea.
—–
Heirupisme d’astea pe individual-personal-compus sunt scobitori. E nevoia de media, e nevoie d’efort concentrat, de coordonare, poate şi-o brumă de fonduri pe municipalitate aşa. Carisma personală e un aluat care se termină rapidisim fix pe grosimea sa maximă de 150/1500 cât e acolo. De când Gogu’ o luat crema la “shortcut-ismul” prin poziționările SERP şi FB a devenit spammy s-a cam dus treaba. Revine pă PR clasic, şi revoluţia nu se mai face prin tehnologie ci prin partid. De fapt, trăisem o bulă, d’aia – acum se combină.