Ieri l-am văzut “pe ăla” pe monociclu în Bucureşti :) Poate ar fi fost inspirat să-i fi făcut o poză, dar nu… l-am urmărit aşa uşor, era un muşchiulos şi după ce s-a jucat cu roata a înghesuit-o într-o maşină micuţa. Pe genul circar. Dar era real! Nu ca cel din Constanţa care cobora pe Adamclisi care nici acum nu ştiu dacă era real sau nu. Mama lor de antidepresive, never again!
Mă re-acomodez în Bucureşti şi trag pe nas cultură cu o viteză fantastică, ca hămesitul după fomiţă, ca futadores primăvara, ca… ca. Sunt curios ce-o să rămână, şi culmea… rămân nişte picturi care reuşesc să mă obsedeze/chinuie/să-mi ocupe “atenţia” zile în şir. Curios că-i mai pe static şi mai puţin pe interpretare.
În rest de bine. Pentru ce-i mult strică şi “nu mai am 30 de ani”. But… we’ll see, nu înseamnă că. Ar veni o vara bucureşteană, cool :) Cool? Sunt curios dacă re-duc maşină acasă şi o las acolo. N-o folosesc, nici măcar precum strategie anti-alcool, se aşează praful pe ea şi ocupă locul degeaba în faţa blocului. So far! Şi la bicla am renunţat, e too much – chiar fiecare ieşire “pe Victoriei” cu ea este la 1-2-3-7 paşi departare să pleznesc de draci din cauza la ceva… better not.
Sunt curios cum arată graficul zilele astea. Şi cred că şi ştiu cum e :) Iunie spre iulie, mi se pare.