Da’ domne! Se poate si in Constanta. Iar m-am betivanit ca un porcovan. N-am mai fost in stare sa ma trezesc dimineata sa plec la tara. Probabil ar fi putut fi ultima oara sa-l fi vazut viu. Semi-viu, in fine. A fi.
Nu, nu e ok ca beau atat. Imi plac oamenii care isi urmeaza visurile. Sunt multe chestii in mine care foarte mult timp le-am indesat cu forta bocancului la fund. La o prima privire ar parea de rau, dar eu nu vad asa: pur si simplu m-am bucurat eu de ele in cel mai narcisist stil cu putiinta. Si mi-a placut. Insa ca monetizare… Mi-e rusine sa-i spun maturizare, si de fapt ar fi ritmul naturii pana la urma. Ba, si nu e! “Tu o sa ajungi departe”, “tu o sa devii barbat”. kkt.
oare? pana si crucea babelor are un rost. forma-i infailibila. intotdeauna?