Nu înţeleg! Bine, înţeleg… dar totuşi nu înţeleg. Cum poate să mă lumineze pe interior atât de mult o mână de valuri bune. Şi nici măcar n-au fost cine ştie ce… After_work la CC 4-5 luate deasupra la pietre. Ohhhh daaaaaaa!:) Pentru asta viaţa merită trăită de multe-multe ori :D .
E curios pentru că taman acu’ câteva zile, urcând aceiaşi faleză m-a pocnit: numa’ e ca la 20, distracţia nu mai e aşa nouă, creierul s-a rodat. Nu înseamnă că s-a terminat, nu înseamnă că nu te mai distrezi, doar că-i mai pe moderat, mai rar, mai semnificativ, mai mult cotidian. (Şi ar fi bine dracului să mă strădui să accept asta). Eh, la două zile distanţă: valuri, şi pooooooc! inside. DupE, fusei la masă şi din tot ce atingeam săreau scântei. Vânzătoarea chiar mi-a spus că “Ce aveţi de sunteţi aşa agitat? Sunteţi nervos? Se transmite”. Neah, nu eram. Eram (încă) sursescitat. Toata lumea zâmbea cu gura până la urechi. Zău dacă înţeleg… Înseamnă că dacă timp de 5-10 ani am să mă ţiu de valuri la un moment dat se vor disipa?
În rest… în rest nu ştiu dacă e bine. Bănui că Septembrie va trece că un tăvălug de Aur peste tot…
love this song…
:-)
si mie :)