Boogie

Boogie, un film de Radu MunteanIn sfarsit am vazut si eu Boogie. Un film pe care il traiesc in fiecare zi, desi nu am copii. Si in sfarsit a ajuns la Constanta, ca-n Bucale n-am avut cand sa-l prind. Si iarasi imi pare foarte bine ca am dat bani pe el.

Dar am avut asteptari foarte mari: prea mult scenariu, ok-ok, “intimist” dar pana cand, ok-ok, a murit cineva (integritatea pulii lui Bucur – scena din baie total gratuita, n-am inteles-o, de ce a coborit camera cu 20 cm? ca a doua oara era ok, se integra bine-n poveste. exact ca pezda d-nei Trandafir in “La Tiganci” acum x ani la Odeon – acolo mai mult decat bine “integrata” in poveste – dar regizoral… sah-mat cu gura cascata), ok-ok se prinde de un aspect nou, dar… dar… Am dus lipsa la mai multe camere, macar inca o camera. Implicit a unor cadre mai scurte (cat de lung a putut sa fie acela al revenirii in camera). Am dus lipsa unei scene de violenta casnica (daca tot trebuia porn, sa fie). Am dus lipsa unor povesti intretaiate a la spanioli. Am dus lipsa unei regii pe imagine. Am dus lipsa lui Andi Vasluianu in rolul lui Boogie (desi mai putin ‘aratos’ si mai golan, cred ca s-ar fi potrivit mult mai mult, reusind sa fie un pic mai adanc, cat era nevoie. ca era). Am dus lipsa unor parinti care jucau roluri de parinti.

Mi-au placut foarte mult cum au fost jucate dialogurile de cuplu, mai ales certurile. Foarte mult. Si frustrarile mai ales a personajelor secundare. Drama e clar, desi am ras savuros (“niste curve cu prietenii lor”, “pai nu sunt fazanii”).

Dar hai sa nu fiu chiar asa carcotas. A fost un film bun. Doar ca nu m-a surprins, mai cu nimic. Oh, da’ l-am trait. Dar oare pe un pusti de 20 de ani si pe tata de 50 de ani i-ar surprinde? Poate nu l-am inteles, poate ar trebui sa-l mai vad odata.

Leave a Comment

Your email address will not be published.