(sunt pe cale să) mă bag (iar) într-un proiect (mai) mare. fac rapid o listuţă a greşelilor trecutului pe aceiaşi poveste:
– lipsa negocierii la start, ci la apariţia rezultatelor, aduce aşteptări diforme de ambele părţi (“lasă că vedem noi când începe să fie bine” fails)
– calcul nerealist
—-
– munca patriotică neplătită atrage după sine lucru pe alte proiecte care vor plăti ratele şi coşniţa, ceea ce influenţează considerabil progresul proiectului vizat
– plan nerealist
– o soluţie (tehnică) != un produs (de vânzare)
– ca să faci o afacere ar fi bine s-o cunoşti mai întâi, dacă nu-o cunoşti ar fi bine s-o înveţi
—-
– 2009: izolarea atrage după sine plictis, depresie şi `pentru ce?`. plus, ai doar jumătaţi de lecţie – ca şi temă de lucru, ca şi învăţăminte, ca şi reward şi potenţial de dezvoltare. “să ne iubim aproapele”, gen.
– do not ignore burnout, doaah
+
maintenance is not progress
cum dzeu poate un filosof sa isi expuna concluziile atat de programator style?!
e doar un limbaj, tu. de putoare :) usor criptic.