Ah, ce baie superba! Limpede, rece si sarata. La kiteri. Imi pare rau ca n-am luat si labele sa fi redat balacelii si dimensiunea 3D. Maybe next time. Am descoperit o groapa tripla la 50 de m spre Mamaia de acolo – ultima reduta a turismului nud, si e clar, se va construi peste tot, va fi din Constanta pana la Midia – care are mult-mult potential. De abia astept sa vad niste valurele acolo.
Relatia la munca e-n cadere libera.
Ah ce baie frumoasa, ah ce apa superba! M-a uns pe suflet. Calda la mal, chiar supica, dar in larg un perfect 18-19 de mi-a mers bine de tot la inima. Limpede si sarata, cred ca am stat cam 1 ora in apa. Au aparut si scarbele-n sorturi rosii dar nu-i nimic, pe vara de mijloc mergem intre Popas Mamaia si Enigma cu Mihnea la kitesurferi sa ne bata marunt-marunt vara pe scoarta.
Oricum e deja vara, gata, a inceput. E ciudatel ca acum x mii de ani primele plaji erau intimidate de carnurile bosumflate ale adultilor care pareau dizgratioase si aberante. Eh… acu…:) imi fac ochii ca la 6/49 dupa tot felul de nurii roz sau mai brune de mi-e sa nu-mi intre vreo musculita-n gurita sau sa fac intindere la gat. Dar te obisnuiesti si cu asta, devine ‘normal’ sa vezi atatea rotunjimi pleznind de tinerete necoapta. Ah! ce apa superba fu azi …
Pacat ca nu reusesc sa scot banii aia care trebuie-n Constanta. Daca stau bine si ma gandesc de fapt nici in Bucuresti n-o fac.
O baie scurta, tonica in Mamaia cumva pe fuga, o apa minunata parca as fi stat mai mult, dar foarte bun si asa. Fluturari de delfin frustrat. Oricum m-a spalat. 19-20 °C si cu o bruma usoara de valuri, cincisprezece minute de bucurie. Ieri o baie la Tasaul in lac, la Cora, de ziua lui Kirk. Fun. Ne apropiem de 30 si uite ca ne distram in aceleasi formule de succes ca la 20 de ani.
Ce frumos este sa te trezesti dimineata si primul lucru pe care sa-l vezi sa fie marea. In fiecare… in fiecare.
Ii fain mai!
Superpunk – indie rock and rock’n’roll.
Timpul are intotdeauna rabdare cu noi daca ii acordam sansa necesara. Cotidianul e la fel de sinistru cam peste tot si sunt cam aceleasi sanse de a i te fofila pretutindeni: escape, escapeee, escapeeee… Timisoara este un oras frumos, plin de oameni care se ingrijesc intai si intai de ordinea lor interioara, apoi de restul. Un pic mai vestic. Lipsa constiintei cetatii in Est. Poti fi mereu in concordanta cu tine insuti daca esti sustras paradigmei tale curente; sa calatoresti inseamna sa cunosti, adica sa etichetezi, adica sa stapanesti mai bine. Boschetareala de vineri seara face toti banii. Lucrurile bune vin de la sine daca sunt cerute ca atare. Aerisire.
Valuri de hula azi dupa-amiaza dupa 2 in Mamaia, suprinzator de placute. Doua serii chiar mari-mari, 1.30 m si… iar pe unul din ele taiat intr-o diagonala la 45 de grade super-frumos. Viuuum! Ah, m-a uns pe suflet! Sweet quality time. Ma simt atat de bine in apa, iar cand am norocul de valuri e fericire curata. Se pare ca ar putea deveni o traditie valurile suprinzatoare de 1 mai ca si mersul la lac la Tasaul dupa Chituc (Periboina anul asta).
M-am obisnuit cu gluga dar nu-mi place ca nu mai aud nimic, poate ar fi cazul sa-i fac niste aerisiri la urechi… plus: se incalzeste teribil de trebuie udata periodic. Mi-au deschis apetitul valurile astea, vreau din acelea de septembrie de simti ca duduie sub tine si te cam ia cu frica cand te gandesti ca poti face o greseala si poti cadea.
Diseara… Vama? Crush? Boschetareala? Somn? Party? Iar? Nu-ti ajunge? M-am deconectat total de la munca, ceea ce nu-i rau deloc. Va veni (iar) o perioada foarte aglomerata. (mama: “Mihaita nu stii cand vine si nu stii cand pleaca. Ii zic, ia vezi e acolo? Ca nici nu stii. Vine si pleaca, nici nu-l auzi. E-n casa dar de fapt nu e-n casa.” Nu asta vroiam? Ba da. Dar n-am fost dintotdeauna asa? Ba da…)
Blogul este o capcana. Ca si jurnalul. Daca vrei sa scrii, scrii literatura. Pur si simplu. Sau… pur si greu. Asa cum iti vine si cum ti-e dat. Poti sa-ti antrenezi muschii prin lectura, prin filme, cenacluri si alte papadii. In principiu e cam o singura regula: daca nu traiesti nu poti sa scrii si daca scrii nu poti sa traiesti. Oximorom de-o vaga splendoare. Dar nu prin blog. Blogul e un jurnal dat cu rimel de 2.0 – ceea ce este un lucru bun. Si cand spun blog nu cred ca ma refer la mine, ca nu este cazul, eu as fi doar un consumator, un comentator carcotas si deseori accidental. Am acasa pe dulap in “lada cu amintiri” mai multe caiete, jurnale sub diferite forme, multi ani, mult mine, pline de de toate inclusiv pornografii sentimentale de un deliciu fin. Si ce daca… Evident au rolul lor, bine-determinat, acolo in lada cu amintiri si au fost tovarasi de joaca si convietuire in momente grele. Dar nu are treaba cu scrisul. Scrisul ala pentru tine. Bine… exagerez, e foarte bun de yo-yo (asa cum si o rubrica intr-un cotidian sau chiar saptamanal poate fi). Dar pentru tine este o capcana. La fel cum este si blogul. ‘Ca-te-ar tata sa te pape de capcana frumoasa ce esti tu!:)
In loc de inseamnarea de maine despre inca o baie in mare, in loc de scurta pomenire de berea din seara asta, de plaja de azi (putrezire placuta la orizontala in nisipul usor fezandat de frigul iernii prea blande), de chiulul de ieri, de pescarusii calzi de noaptea asta, de munca de maine, de senzatiile de Cta de acum, de Bulgaria Balcic, de Family Guy si credite si ag. imobiliare, de, de de … de “Paste Fericit”, de lipsa de, si de. E:
http://hana.iarbaverde.ro/2006/11/05/ceea-ce-cred-ca-deci-in-carevasazica-si/…
Nu ma duc la baie. Sunt un pic racit. Trebuie sa fie rece; sunt valuri. Am prea mult de munca si nu mi-as putea permite o saptamana de zacut in pat. Si asa par cam berbece…
Este foarte ciudat. Acum doi ani de zile aici imi venea sa ma spanzur de grinda, mi se parea atat de plictisitor si banal si septic si prea safe, nu se intampla nimic… Ce bine e acum! E liniste si pace, este departe de oras, de zgomotului lui. Si poti sa faci oricand o noapte alba “downtown” daca ai chef. Daca… M-am schimbat.
O baie nesperata cu P surprinzator de revigoranta. N-aveam nici un chef, mi-am luat harsanalele asa doar de-o fi… Insa cum a iesit si soarele, cum de am vazut si apa am inceput sa salivez… am intrat si eu! La mal era caldicica (in domeniul recelui, normal) dar in larg… brrr! cre’ca avea vreo 8-10 grade C. Si cred ca am nimerit nefericit intr-un filon neincalzit.
Insa m-am balacit ca o rata fericita cu labe cu tot in santul de la mal de nici 30 cm. Feels so good, totusi!
Mi-am julit burta de clanta de la bucatarie trecand in mare graba pe langa si apreciind prost o distanta. Eram obisnuit cu alte dimensiuni. Iar bat spre 80 de kile (si…). Acasa-s valuri da-i frig ca de iarna. Da’ las ca trece…
M
Uite ce fac io noaptea in loc sa muncesc:
http://www.google.ro/search?hl=ro&q=Sofia+Petrovski+la+multi+ani&meta=
Sagetator?! wtf! Sagetator?! Balanta vere, Balantaaa… avea toate semnalele. As fi inteles Scorpion, avea cu ce… dar Sagetator, wtf!
… “de maine (noapte) ma apuc de lucru!”. pur si simplu cateodata nu intra :/ .
Balaceala in mare. Cald afara ca de sfarsit de aprilie, apa la mal chiar onorabila. Mi-am testat si cagula de neopren cumparata saptamana trecuta intr-un imbold de shopping nestapinit. E misto, clar te protejeaza – nu mai e cazul de raceala, apa intra dar caldura ramane acolo. Insa… stirbeste din naturalete pentru ca de fapt aerul circula si prin urechi, expiri cu toata gura, etc. le folosesti pe toate trei… e alt mod care trebuie invatat si el.
In rest marea superba, lume pe plaja ca pe bulevard, aer sarat plin de iod… minunat. Daca nu vor fi super-calduri la vara, si e posibil sa nu fie, nu mi-ar displacea o clima a la Addis Abeba.
Constanta nu merita petrecuta cu_castile-n urechi. Nu-i nevoie, e prea frumoasa, merita savurata ca atare. In Buc e altceva: castile sunt deseori necesare – tre’ sa iti dezvolti mediul tau sanatos.
Balaceala azi in mare cu Petrosina. Care a primit un neopren 3/4 de Craciun si azi am iesit sa-l udam. Friiiiig… :) eh, nici chiar asa frig. Dar de blazon, de bon-ton, de palmares. Daca isi ia si un bodyboard spre primavara, iar gluga si labe noi imi iau sigur, eh… s-ar putea sa devina interesant. Valuri sa fie!