Știi unde se bea o cafea foarte bună în cartier la mine-n Tomis Nord? Micuuul Lord din Tooomis Nord! – sunt mai multe locații.
a) este Particular – cafea de specialitate, HotCup reloaded dar mai pe… hipsterish de cartier, zic.
b) ăștia `a mei` – Atelierul de Cafea – Brotăcei – unde Daniel Inimă Mare dă la butoane și face espresso cu iz italienesc ca la mama lui acasă.
c) apoi mai e – tot la Brotac – lângă, unul “Grab & Bye Coffee” – Tomis 3
d) și mai sunt
Toate e pe_vine. #Amin #amzis
Cam asta a fost vara.
S-a cam înotat în August, semi-zilnic – umeri neclănțăitori. Ba la CC, ba la Reina pe lângă diguri sau la UKRiști. Fu frumos.
În golf la CC plutea aproape de mal o coroană funerală cu flori albe și pamblici.
S-a apropiat de mal până au scos-o oamenii din apă – îmi pare rău că n-am avut avut telefonul la mine să-i fi făcut o poză.
Fac baie în mare zilnic. Tzup până la 1-2-3 papuci, bag 4 bazine și mă întorc.
Face minuni la burtă & umeri.
Azi am zis să schimb și fusei la Casa Căsătorilor (CC). Vai, cât de frumos poate să fie! Ce alintături de vremuri am mai trăit pe acolo și nu știu… ba nu, le-am perceput. Mărturie sunt niște posturi, niște poze … mai ales niște poze. Una din ele mi-e loginul la Windows :) Doamne, da’ ce frumos e! Unul se străduia de un surf într-un colț de golf. Amintiri :) Așa spre seară, în cartieru ăla mișto de până ajungi acolo – când nu doboară căldura, de te scobori printre arbuștii ăia pe-o potecă de pământ. Plaja generoasă și neaglomerată, cu valuri bune și nisip ok. Uof! :)
OST:
Si mai era ceva legat de munca… si altele.
A venit toamna. Un #Septembrie okey și în spate cu o vară destul de înotătoare – ceea ce s-a cunoscut pe circumvoluțiunile burții.
Când eram mai tânăr trăiam mai aproape de soare și asta înseamnă că trăiam mai mult… O rutină zilnică: plivit la roșii, mers la piață sau făcut bazine în golful de lângă plajă salvează mintea să se întoarcă împotriva ei însăși. Viitorul sună gri, cu gânduri răzlețe de Roma.
Urcând și coborând scările de pământ de la Casa Căsătoriilor a fost una din cele mai fericite perioade ale mele, inclusiv cea petrecută în zona Trandafirului. #Septembrie.
– ca prembul – ARTA, ce orăşel frumos
– miros de lemn de traversă, colţ Lefkada, pietruit, insule
– SIVOTA BAY
– private islands, private beaches
– verzăciune pe dealuri
– Kefalonia – SAMI
– Kefalonia – ZAKYNTHOS
– meditaraneanos
– baie la Shipwreck; recuperări de Tylenovo, da’ mai bun. şi cu plajă, şi cu “turism ca la urs”
– next: POROS (le: ce drq am făcut in Poros? uitai…)
– baie în larg: Le Grand Bleu
– ITHACA
– poze outside barcă
– puţinel, da’ bun sailing
– ATOKOS golf – avec dah cadoux-uri duioase
– cu muzică mexicană, şi party pe plajă seara cu ţuică şi foc de tabără
– insula Meganisi, oraş VATHI, la Karnagio. nice pitstop.
Cred că m-aş plictisi de aşa ceva după 7-9 luni, în fiecare an. Uşor problematic de abia după primele trei.
P.S. Revenind în ţară descopăr din nou micimea autohtonă – cât de complexaţi, anxioşi şi isterici suntem, hrănindu-ne cu maro, fără o igiena mentală adecvată, profitând des de ocazii pentru a ne etala propriile probleme, trecând cu uşurinţă prin varii bias-uri cognitive ca să.
Am început să chiulesc de la mare, mă trage capitalismul de haine înapoi în groapa timpului. Am sărit peste băi şi vara asta, chiar şi pe timp de #Septembrie – urmează însă o barcă pe Ionică aşa că am scuzele de rigoare. Şi totuşi… iubirea, n-am reuşit să fac chiulesc de tot. Mi-am luat două WHO şi am tras de ele cât am putut. M-am şi tuns – regulamentar pentru valuri de 2m+, de fapt mă plictisisem să tot dau mâna prin păr pentru aranjat freze imberbe. Am reuşit în prima zi să ajung, pe prânz – 1 oră, o oră micuţă, amărâtă, dar … ce oră! :) A doua zi am avut şedinţe de la 11 până la patru jumătate, când am ajuns nu mai era nimic, era lighean.
Mi-a fost frică, nici nu aveam placa, am stat la prima linie de valuri, kiddo-ing, dar după îndelunga absenţă, oh! ce bine era şi aşa. Cu sufletul rânjind până la urechi şi despicând valurile cu coatele şi cu burta. Iar soarele de Constanţa, soarele de pe străduţele de la Casa Căsătoriilor, mvai… de-o fericire plângăcioasă, cu sughiţuri, de cât de bine era. Şi malul ăla rupt de arbuşti şi poteci de pământ pe care se scurgea aur către plaje. De ce #Septembrie nu este declarată luna naţională de concedii? Nu ştiu… Şi nici nu voi. Mi-am dat seama că umbra mării mă poartă şi prin Capitală, că atunci când ştiu că e bine cu soarele-n retină pe Victoriei mă prefac că marea nu-i departe, ci doar la câteva străzi distanţă, că miroase sărat şi că bate un vânt de arde uşor pielea. Aşa… ca în Lisabona, dar nu chiar ;) Ştiu că mă prefac, dar dacă marea nu e la câteva staţii de tramvai distanţă parcă nu prea are rost. Ok, de fapt e la câteva ore de mers cu maşina – dar, aşa-acum-aici – este suficient de bine.
Oh, ce bine a putut să fie acasă. Acasă – acesta noţiune-mi ce se preplimbă pe multe coordonate, şi în care apa este ubicuă. “[…] și-n simțiri”!
De la 2013 putere:
1. Atenţie: când te concentrezi pe ceea ce-ți dorești nu ai timp de ceea ce nu-ți dorești.
2. Caută: caută și vei găsi. Corolar: încearcă de minim 13 ori. Și “Nu” e un răspuns.
3. +/- Efort (poz/neg): pozitivul deschide oportunități (în câmpul tău de “căutare”), negativul – alerta/fight-or-flight – îl restrânge, îl concentrează.
4. Mintea pe cale, nu pe rezultat. “Enjoy ya journey”.
Pe scurt: “La muncă! Nu la întins mâna.”
Înainte îmi plăcea de mine şi m-am schimbat, nu mă mai plac:
– asta se cunoaşte şi devine cerc vicios. încruntare / worries
– nu vreau să f. all gagici; ci puse la presă şi făcute elexir de tinereţe. +2,3 băieţi, de gust.
—
Acum 50 de ani Cța nu era-ish, dar vrem şi creem continuitate; aşa e cu omul şi cu umanitatea în general: creează (fill gaps acolo unde nu e). umwelt / qualia.
—
– nu am proiectat / gândit deloc ’40ish. şi era bine să fi. no biggie, but didn’t.
– I’m not the same; deşi asta cu “îmbătrânesc” este o veche marotă.
– despresia e still on; am băgat-o sub preş cu alcool. normal că nu e bine.
– oare reuşesc să scriu bine? ceva?
Family:
1. nu e despre ele, ci despre mine.
2. nu alea de 20, ci de 30+ | corp. deşi vrutu’.
3. la Cța era bine cu părinţii şi nepoatele sub acelaşi acoperiș.
3+. regret creier boost, plasticitate garantată. | încă aleg tot fără copii, şi cu A. mama, if – dar pt ea.
Fezandare plăcută la orizontală. Hai că am prins ultimile zile de vară – Doamne! frumos mai e acasă când e frumos :) Toropirea plăcută în nisipul cu frunze uscate când poţi să priveşti la prânz soarele-n ochi… e… neprețuită. 100 de respiraţii numărate şi frutea-mi se descreţi.
Da, da… ar trebui să fac asta mai des. Sau ca o vocaţie. Sau ca o vocaţie? Ce vocaţie – vocaţia … de … putoare :) Orice om sănătos la cap ar fi bine să aibă vocaţia asta. Şi în afara concediului, ce pisici :D Pisici frumoşi, de toamnă indiană.
Cheers
Ah, ce bine mi-a prins pauza asta! Iar azi… una din cele mai mişto zile de anul ăsta. Cu valuri, la noul golf de la CC – cu plajă mare, ca de ocean, de peste 100 m, şi o groapă bine plasată la linia 2 de valuri care le ridică uşor peste 1.5 m. Dar nu m-am aventurat, căci umărul nu-i tare bine aşa că am stat cuminţel şi am luat doar 3. Dar! :D
Fără să exagerez, fără să încerc să epatez sau să mă plâng ca o baba… totuşi cred că am ajuns la vârsta în care fizicul te ajunge. Mai sunt 3, maxim 4 ani de surf şi gata. Pui placa în cui c-ajunse. A fost frumos, dar e cazul să încep să-mi recunosc limitele. Deşi, deh… la prima linie precum copiii merge şi la pensie, dar era vorba de sport aici.
După plajă am ras un fel de sote de vită la un nou turc în oraş – Efes Döner – d’am lins şi zama ce rămase pe fundul blindului, bun-bun. Nu ştiu cum are să reziste, dar asta-i altă poveste. Apoi o cafea la London, cu notiţele sub ochelari. Şi apoi am scris şi freo patru pagini la Cărtureşti. Apoi nah, frumoasă zi. Oare ce ar mai fi nevoie să se întâmple pe seară să intre la titlul ‘cea mai’? Nimic? :) Nu chiar.
Constanţa cu bani de rentier şi neaglomerată de turişti şi cu soare este de-o frumuseţe rară. Că-n rest… haleau, cam suflă vântul, în… (de_)toate. Totuşi… lasă. Să fie primit! :D şi ptiu-ptiu di_dioki.
M
Those days are like this :)
– home, weekend. şi cu muncă şi mare. şi cu fete, şi cu casă. şi botez.
– Supermassive, tatăl acela Iordache-ish de la concert de-o sorbea din priviri şi cum se oglindea în ochii ei. 10 ficaţi şi 5 pipote avea. şi o învăţase muzică. pfiu! de frumoşi.
– şi C., însărcinată – mă trecură 100 de chestii da-mi trecu. la supra-analizat de fapt mi-era frică de alegerile ei, dar… nu mă priveşte de fapt, şi de ce să nu fie bine, totuși?
Frumos homiz. Mâine la primul client, pe teren.
Frumos şi concertul, cu “nu musai cu muzică, ci despre muzică” – dar cu căldură şi cu transmis, chit că la un moment dat Taz uitase și versurile.
Trezit la 4:30, “pierdut” tren pe bază de aglomeraţie, condus până-n Capitală. Asta după un weekend atât de mişto, la rădăcinoasele de acasă – friends&family – care rivalizează cu toate weekendurile din vara lui 2014 la un loc, să le zicem mai… rock’n’roll. Bune relaţii (umane) mai am în Cţa. Şi m-am văzut şi cu_gagicile că mi-era un dor de vai-vai… şi ne-am iubit, ne-am alintat, am jucat piticot, am fost la Cărtureşti… ah! Bine fu. Tonus excelent spulberat într-o singură zi pe munci unde te dai cu capul de “cum se face asta? & why?” şi de mai multe ori, orbecăind – dar dată spre mal în final. Ajuns acasă pe la şapte şi picat ca din avion. Trezit la 21+, net… şi iar de la capăt cu_codul pentru a sta lejer cu timpii din săptămână.
+ ieşit la hashdoioish cu segmentul ĂLA bun, să mai fie – de căutat, chiar.
+ delfinarile de la CC, care au fost ele şi care au uns sufletu’ cu vaselină groasă. Din păcate timpul care mai este se pare că se măsoară în ani. Şi nu destui. D’un Oscar, de-o nouă-nouă generaţie… din astea. Ar fi şi mai mişto dacă…
Ah, da şi August-Septembrie e cu seringa plină de fericire, pah vene aşa direct prin retină. Mama lor de lucşi.
2,3 iulie 2014
– fete plajă (ros Rebe)
– Vamă, Robin&TBS, beție, Lică, Folk U
9,10 iulie 2014
– gagică
– beut El C + adormit pe plajă
– SW14 (The National)
16,17 iulie 2014
– încasat $
– Shabla cu Kirk
– Vamă furtună + labă înot + căutat
23, 24 iulie 2014
– secretul fericirii + Christchurch town
– AU puțin
– concert Club 13, alții: Top Hats? | Crina
– valuri
30,31 iulie 2014
– Sin City 2 + party (unde?) Petru
– mega-grătare de ziua lui Vanghe + Luca + indiemotion.ro
– #Septembrie
—
6,7 august 2014
– valuri + grătar popas cu Dan
– seară El C + trezit pe bordură într-un fel
– valuri. Oha
– grătar Pulse + berlinezii ăia
– duminică valuri | pierdut labă
13,14 august 2014
– HoP
– concert (care? puștani)
– fete
– beut
– superbe valuri (cafea și nisip în gură). Cif
19,20 august 2014
– surf; Casa Căsătoriilor; still alive
– Lică ; Cazino
– karaoke My Way
– hulă, valuri lungi
– lipsă fete
– băut all night (mașina abandonat la Phoenix)
– coffee duminică
– Andreea?
26,27 august 2014
– joi chiul work
– Doors Jack, El C., Andreea (vineri) [who the fuck is Andreea?!]
– sâmbătă (la fel?)
Tot ce vreau de la viaţă este “tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte”. Sau #surfup! Una din cele mai bune furtuni de anul ăsta, deşi câteodată parcă sunt un adolescent. Erau foarte mari şi foarte puternice, ce mama drq am căutat singur acolo? La CC. Am luat la ‘pumni’ în cap şi placă de la atâţia “bouri” timp de o ora dar tot am reuşit să călăresc doi. Hehehe… adrenaline nouveauté youth all best experience junky?!
La al 3-lea însă s-a rupt firul la placă şi m-am înmuiat puţin. Să crapi la 10m de mal sau la 2m, că făcuse la ţărm o nouă groapă… dar m-am prins repede şi am ieşit prin stânga la stânci. Am supravieţuit :) Never again? Aş! Dar mai cu cap, mai pe hulă, mai încălzit, mai nu singur, riscuri mai puţine. Când am ieşit din apă mă simţeam cu sula de doi metri. Şi rupt! Era unul mai devreme în apă, după linia geamandurilor dar până-n vârful digurilor care… se sinucidea? Sper că nu, că era cel care zăcea pe nisip când am ieşit. Tot cu Matiz :) da’ cu fată, cărau nişte bidoane de apă (de mare), pentru ce?! În fine. Un Septembrie de lins pe deşte. Dacă ar intra şi resturile de salarii restante sincronizate cu un citybreak în loc de concediu, păi… Simt o schimbare la muncă, un ori-ori. Şi, poate, am găsit trucul prin care să-mi scrijelesc nişte pagini: scrisori. Iar de Joi… îmi pasă mai puţin – e clar că masa critică e… nu e – dacă mi-o ieşi cu Muf nişte bdays în extenso mă declar mulţumit. Foarte probabil în anul care vine vom avea (iar) război în regiune şi asta ne va afecta economic mai pe semi-direct aşa. Şi probabil ca naţie vom avea de luat nişte decizii “sentimentale” vizavi de Chişinău. Nu-mi dau seama dacă va fi mai rău ca-n ’90.
Azi am luat cel mai mişto val de anul ăsta, după groapă la Pulse cu ceva vânt de Est ce bătea de la prânz. Semi-zimbrişor aşa, multă apă sub mine, şi d’ăla mare în care nu ştii dacă să-ţi fie frică sau să te bucuri, sau să faci manevră sau să stai cuminte, sau… Semi-extatic. Dacă sezonul ăsta s-ar încheia azi m-aş declara deja mulţumit. Doamne, ce zi ferice! :D #Septembrie + Andy Warhol-ish.