Furtună cu valuri berbece. Prima zi prea mari, a doua n-am intrat, fost în Dobrogea cu Pax. A treia zi – dublu întărit umărul: holder + cordelină lângă coaste, şi am intrat cu Cifone, şi-a luat şi el placă, şi un coleg. Luat doar câteva de control – nu reuşeam să le iau în lateral – cât să-mi demonstrez că se poate şi aşa. N-am forţat. Surf up!
Sâmbătă seară party la Ctin. Mai slăbuţ că deh, 32 ci nu 17. Dar să-mi dau seama de longevitatea aceleiaşi formule de succes de gaşcă de prieteni. De 15 ani! E ceva.
tocmai intors de la Peninsula. 4 zile frumoase. la cort. facut pofta mare de un festival de vara prin afara, mai indiot. ajuns acasa sarit umar uratel, cu spital etc. => concediul contiua fortat si anul asta pierd sezonul de valuri.
Mişto azi. Valuri în două reprize: la prânz pe la 2, la CC, singur, pe mijloc – incomodat de poporu’ de la mal, şi de pietrele de sub apă. În lateral, spre final, m-am dus în larg dar cele mari nu se desfăşurau acolo. Venit acasă ruptus :) Spre seară cu fam. N, toţi trei cu plăcile în apa, vântul mai potolit, dar încă valuri bunicele. Luat valuri împreună, râsete, voie bună şi câteva zgârieturi. Pierdut o labă dar noroc că s-a recuperat repede. Un nene ne făcea poze, soarele pe asfinţit; când să împachetăm ne-am salutat cu alţi board-i ce treacau şi ei pe acolo:) Ce zi frumoasă! Poate bag şi mâine o tură.
Mi-am adus aminte ce se întâmplă dacă mergi la valuri în fiecare zi: vrei mai mari, adrenaline junkie type. D’aia ajung ăştia la Mavericks şi nici acolo nu se opresc. Da, frate, în timpurile noastre asta-i viaţă ce merită trăită: curvă de lux sau surfer profesionist:)
Nu înţeleg! Bine, înţeleg… dar totuşi nu înţeleg. Cum poate să mă lumineze pe interior atât de mult o mână de valuri bune. Şi nici măcar n-au fost cine ştie ce… After_work la CC 4-5 luate deasupra la pietre. Ohhhh daaaaaaa!:) Pentru asta viaţa merită trăită de multe-multe ori :D .
E curios pentru că taman acu’ câteva zile, urcând aceiaşi faleză m-a pocnit: numa’ e ca la 20, distracţia nu mai e aşa nouă, creierul s-a rodat. Nu înseamnă că s-a terminat, nu înseamnă că nu te mai distrezi, doar că-i mai pe moderat, mai rar, mai semnificativ, mai mult cotidian. (Şi ar fi bine dracului să mă strădui să accept asta). Eh, la două zile distanţă: valuri, şi pooooooc! inside. DupE, fusei la masă şi din tot ce atingeam săreau scântei. Vânzătoarea chiar mi-a spus că “Ce aveţi de sunteţi aşa agitat? Sunteţi nervos? Se transmite”. Neah, nu eram. Eram (încă) sursescitat. Toata lumea zâmbea cu gura până la urechi. Zău dacă înţeleg… Înseamnă că dacă timp de 5-10 ani am să mă ţiu de valuri la un moment dat se vor disipa?
În rest… în rest nu ştiu dacă e bine. Bănui că Septembrie va trece că un tăvălug de Aur peste tot…
La Shabla cel mai interesant a fost când m-am chinuit să recuperez ambalajul de Poiana scăpat în apa chiar lângă mal, da’l drq căzuse fix într-o firidă de mai bine de 7 m (sau 5 m acasă – blocuiţi). După a opta încercare… În rest… nu ştiu cum a reuşit să se periseze locul ăsta, altă dată atât de magic. Da, da… e şi acum, dar… mai pe lângă un perete sprijinit de apa caldă şi generos luminată, într-un mini-fiord, prin vreun coridor … însă răspunsul la acelaşi stimul în mod repetat scade în intensitate zice-ar neuro… Re-inventare, normal.
Acum x zile observasem la sănătoasele bazine aproape zilnice de umeri non-clănţănitori de după orele 19 că tot nu sunt în stare să privesc marea în larg, aşa cum dispăruse această “proprietate” acum mulţi ani, chiar şi cu puţin exerciţiu. Pur şi simplu îmi fuge privirea şi creierul refuză să mentalizeze/focalizeze imaginea. Cam aşa a început să se petreacă şi cu primii metrii ai ţărmului şi cu ceilalţi y de sub apă. Păcat… it’s me. Bine observase R.: “erau veri în care tot ce-ţi trebuia era marea“. Erau. Era. (Uşor-uşor începe să mi se lase pielea de pe gât… să nu mai fie atât de bine întinsă ca până acum. Că doar n-om trăi forever.)
Prima baie în … lac. Pe anul ăsta. Marea era rece-rece… te lovea un val de frig de la 10 m lângă – undeva pe la 13-14 grade apa. Superb lacul Siutghiol lângă Popas Mamaia – printre brusturi, stuf şi păpuriş. O întoarcere la origini binevenită. Şi soarele pe apus dincolo de lac. Destul de adânc după limba de nisip de la mal… Cretzul mi-a luat-o pe câmpii – e destul de greu în doi când la ambii fericirea-i ca un băţ în fund, simbioza de vasalitate nu funcţionează.
De abia aştept să se încălzească marea să fug în timpul zilei de la muncă pentru o baie.
Ce vreme splendida este afara!:) Cald, soare. Tras o fuga la mare: valuri bune! frumusele. Pacat ca apa rece-rece, undeva in jur de 12-13 grade, poate mai putin. Lasat gura apa ca la prajituri. Fost la Casino, erau catva kiteri spre capat de Mamaia. Era si unul cu un scuter pe apa, in costum full. Ce critzalau trebuie sa fi fost pah capul lui ca batea un pic de vant pe mal.
RT @kul_work a venit toamna… acopera-mi inima cu cevaaa… valuri mari! dar n-am intrat in apa. era prea rece (afara). it was supposed to be fun. la Casa Casatoriilor nu se inaltau asa mult sa merite si in fata era asa o inghesuiala de masini si de nuntasi…
… sa vedem diseara ce se intampla, poate imbratisam niste boscheti draguti in Friends. Doaaamne, ce-ar fi intrat un Control bucurestean betiv-betiv! :D
Baie de control cu Cristi la capat de Mamaia. Desi a fost vant puternic azi-noapte pe mare si la 11 cand m-am trezit pareau marisoare pe webcam… cand am ajuns noi la 14 nu prea mai erau. La a doua groapa chiar nu se inaltau cat trebuie, luat vreo 2 kiddie-like la prima. Apa cu 1-2 grade mai rece. Gata, m-am cam resimtit la oase, ma doare spatele. Mai intru doar pt valuri mari. In rest… aer curat. Am inceput sa ma bronzez :).
Ce valuri frumoase! Mers mai pe la 14 asa, initial la Casino – dar acolo erau mici si erau si salvamari – tot la capat, dupa a doua groapa, de data asta mai cu calm si cu rabdare. N-am mai lasat nimic la paznici ca nu pareau de incredere, am ascuns cheile pe undeva. Se formau valuri misto, au trecut vreo 2-3 ziduri de apa peste mine, sareau de 1 m. Ce sublim ma balanganeam intre peretii de apa asteptand pe cele mari. Am avut asa un moment, aaaaaah Doamne!:) Mai aruncam o privire la mal, ma mai chioram in larg, mai asteptam. Frumos. Ducking.
La un moment dat nu stiu ce am facut, cre’ca ori am obosit ori s-au lasat valurile – si a crescut nivelul mai mult – ca am pierdut groapa si m-am intors si am luat la prima. Bune si acolo. Am luat un colt de placa-n frunte manevrand-o aiurea la unul de… bine ca-i de spuma.
Frumos afara de parca-i vacanta ideala. Stat un pic si la adapost cat sa se scurga costumul. Mi-a mai trecut din dorul de duca, probabil de la adrenalina. Deja ma declar multumit de acest Septembrie :) si vad ca si lucrul intra bine.
Valuri si astazi. Dupa 5, la capat de Mamaia. Fost singur dupa a doua groapa si erau valuri grupa mare. Un pic mi-a fost tarsheala. Luat unul mare si bun de duduia placa sub mine prins intre doua emotii: sa ma bucur sau sa-mi fie frica?
Si tocmai ma intrebam ce drq cauta din banii publici paznici langa terasa lui Mazare? Cand… cat eram eu departe dupa a doua groapa un tiganel trece pe langa punga mea cu haine o ridica si merge mai departe. Nu se poate / ba se poate !… si dai si pedaleaza inapoi, si dai si inoata… si ala se indeparta, si nu reuseam sa-mi scot labele, ma daramau valurile. Noroc cu paznicul care mi-a pazit harnasamentul si am reusit sa fug dupa hot. Si dai si fugi:) limba scoasa de juma de metru. Noroc cu somata din copilarie ca am reusit sa-l “invalui”, sa-l pacalesc si sa-i ies in fata. “Stai sefu, nu da, am gasit-o si eu”. Tare m-am abtinut sa nu-i rad una. Eh, recuperat-o si inapoi. De acum incolo imi voi tine toalele in cascarabeta paznicului, nu se mai poate domne! ‘Ti-ar Romania drq sa-ti fie.
Bun. Nu stiu daca a fost o idee foarte buna sa intru inapoi in apa asa infierbantat cum eram (vad eu maine dimineata) dar am luat inca un val bun, la prima groapa, fix pana la mal. Si deja se facuse 6 si era prea rece. Aventuri :).
Surf up! Cum sa dau sa ies din scara ma izbeste o rafala de vant sarata: valuri! :D Oh yeah. Am tras o fuga rapid pe stomacul gol ca n-am rezistat. Batea un vant puternic si plaja era goala. Erau doi kiteri care se dadeau in draci si mama ce de sarituri si ce de inverteli mai faceau, pfua! Erau valuri mari, cam rupte, tragea puternic. M-am suit pe vreo 5-6, si frumos pana la mal cu roteli stanga-dreapta, nice! Doar pana cat am obosit. Apa caldisoara, gen 19 – dar afara frig. Am stat si m-am uscat dupa un paravan, ah! ce soare superb si imblanzit de septembrie era. Mai ca m-as fi intins… O bucata de fericire goala.
Colateral: de vreo saptamana am o pofta de munte grozava. Tre’ sa fac cumva sa ajung doua zile pana nu vine frigu-frig… un Busteni, un Zarnesti, un ceva. Cu o noapte PE munte; chiar si-n timpul saptamanii.
La intoarcere remixul se pupa atat de bine cu astfaltul plin de frunze uscate si soare decolorat. Am umplut casa de nisip.
Valuri sparte de furtuna, cu vant intetit. Plin de kiteri si un surfer cu o placa grea care incerca sa invete la mal. Luptat cu vreo 2,3. M-a luat o durere de spate / rece. Maine daca nu-s regulate pauza. L. – she’s gone.
Azi valurile au fost mai mari si mai regulate. Cateva serii chiar misto. Pierdut una chiar buna-buna. Strecurat printre kiteri si bucurat de mare, paddling. N-am stat mult, doar cat am obosit. Si la cat eram frant de la lucrul de azi-noapte (se mai intampla si din astea! :O si inca nu s-a terminat) ce Zen sunt acum! :D Good September viby. De-ar fi asa in fiecare zi… :)
Surf up! In sfarsit… n-au fost chiar de hula, dar au mers in a doua linie, dupa groapa. Cu Nanu si Pax la capat de Mamaia. Marea murdarica, recisoara gen 19-20, dar valuri bune. Destul de puternice, tragea ceva. Am luat doua bunisoare si altele fara placa, bodysurfing asa, mai ales in a doua repriza.
Nu intelegeam de ce se luase unul de mine care-si repara motocicleta ca am sprijinit placa de masina lui c-o zgarii:) Ceva in aer. Unu: m-am dus cu doua valuri simultane fara placa dar care au fost atat de puternice ca m-au luat si m-au trantit serios de fund, de doua ori, prima oara crezand ca am julit costumul pe omoplat dar am avut noroc. Chiar ca am avut noroc! O cincime de rotatie mai putin si acum eram la spital cu umarul franjuri. Doi: vine un val, si nu stiu cum naiba il iau ca stau cu placa fix pe butoiul care se rostogolea alb sub mine ca la circ. Funny, dar… not so funny caci placa a cedat, nu a mea ci a lui N. Deh! nasol taman acum in mijloc de sezon, dar nu-i rupta chiar de tot merge mai cumintel cu ea.
Valuri frante, de vant, de furtuna. N-am intrat. Era doar de palmares. Astept hula. Erau perfecte pentru kiteri. Erau trei. La intoarcere s-a auzit mult mai bine originalul decat remixul; fara soare. Am mai imbatranit si eu:). Parca se termina o perioada (si incepe alta).
Surf up! Yeah! A inceput sezonul. Si ce daca e marti si am carca de lucru si mai tre’ sa suplinesc si supportul pe perioada c.o. … jean boxeaza. Erau valuri de dimineata pe webcam, si pe la 16 am tras rapid o fuga. Frumusele valuri, cam tragea sub apa, am prins mai multe si vreo doua de toataaa frumusetea pe plan vertical ajea… viiuuuuum! Ohhhh yeahhh:) That’s good life:D Ce serotonina, ce sexe-n plexe, ce kids… valuri frate, valuuuuri!:D Sper sa o tina asa toata luna; si la mai mare!
O Vama plina intradevar. Foarte frumos la inceput pana ce alcoolul zgomotos si vesel din cele doua beri si jumatate (adica la 0.33) si-a facut disparitia sa din creier. Cu dansat pe strada cu necunoscuti, cu schimbat cluburi, cu companie placuta. Foarte misto urme pe buze lasa Corrido Sangria. De ce am cedat atat de usor? <“destinul” meu – o promiscua si jumatate>. Misto replica, dar atentie! este vorba de complexele mele (sunt chiar curios de interpretarea terta, corecta dar nu si politic).
Posibilul enervant L. se juca ca un copil de maidan in valurile nisipos tarshiitoare de la Shabla Tuzla. Si mai sa uit! Am vazut adiacent si malul inalt de la Krapets si piscinele europene aferente caci nu-i de coborit acolo. Arata altfel decat pe Google Earth, locul are frumusetea lui de golf virgin cu padure spre Shabla si-i de explorat si spre Durankulak. Pare insa excelent pentru valuri de surf.
Da’ a meritat tot. Incheiata maiestos, un maiestos urmarit, obosit-penibil prin recurenta incercarii, de un Floyd (ei erau cu maiestria) cu “Comfortably Numb”. Atunci cand “viata se aseaza cumva, toate lucrurile sunt la locul lor” si marea pe amurg de lumina intr-un colt de tara, la o cafia, iti da o confirmare dupa care alergi de multe ori, fara sa stii ce / cum.
“Cum? La 30 de ani, neinsurati / nemaritate si fara copii.”
