Baie tarzie cu Petrosina&A. la Casino in Mamaia. Desi programat, n-am mai trecut acasa dupa boarfe si cum Petru a intrat evident mi-a facut pofta si am intrat si eu. Foarte tonifiant, de parca imi trecuse prin tot corpul un tavalug energetic care a echilibrat tot. Zen like. Dupe care am gasit toti trei o cosmelie de lemn dupe care ne-am adapostit intr-un colt de vara uitat asa cum ii sta bine unui tarziu Septembrie cu nisip si frunze uscate. Valurele erau dar nu stiu daca ar fi sustinut placa. Da’ asa… cu “corpul gol” (ca oricum chilotii cam cadeau de pe mine). Fun. Daca se ridica maine merem cu placa.
Category: jurnal de baie
Postul din 21 septembrie 2008
Cu ce se pot asorta niste papanasi lenesi de duminica pierduta si casnica? Pai, ca sa fie de sezon cu niste valuri! Chit ca-i rece, chit ca ploua, daca-s valuri merita luate. Zis si facut, si am fost, si cu fete(-le care erau cu doua-trei geci pe ele, cu fes, cu ce tre’, de sezon). N-a fost chiar asa de rece, dar cam batea vantul si marea era cam agitata. Luai trei valuri mari si late din care doua mai acatari, iar unul cu ceva manevre ranjind in fata lui Nanu care credea ca intru in el… si cam atat. Tragea curentul foarte puternic, eu nici n-am fost dupa groapa, s-a dus Nanu singur (spre disperarea oare cui?) si a luat unul mai mare pana la mal. S-a cam facut de full si mie mi-au cam inghetat oasele (adica articulatiile de la genunchi si de sold, care ma supara si acum of! batranetile mele). Oricum mai misto decat sa stai in casa. Papanasi au fost asa si asa. Septembrie s-a facut frate cu Noiembrie, astept o revenire dar in nici un caz glorioasa.
15 septembrie mi-o da in goarna rau de tot… Asta-mi pune stop la orice alte proiecte de lunga durata, cel putin o perioada buna. ‘V-ar impozitele drq sa va hie…
valuri mari la Casino in Mamaia
O zi superba, desi cu victime colaterale. Mers cu Nanu pe la 3+, erau mari-mari si regulate, de hula. Am luat o decizie buna sa mergem la Casino unde se formau perfect dupa prima groapa. De fapt chiar magnific: sa stai in apa cu placa in maini si sa vezi in fata ta un perete de apa ce se formeaza dand sa se rastoarne periculos peste tine, inaintand metru cu metru… pfiu! si inalte 1.5 – 2 m si lungi 70-100 de metri chiar dupa buza ciupercii, spre stanga. Am luat labele ca sa nu mai pedalez atat, N. s-a intors dupa ele ca nu puteai sa-ti dai drumul de pe buza fara.
Din pacate la un moment dat vine unul mare-mare, Nanu il anunta ca atare si eu zic ca nu-l iau, dar cand ajunge in dreptul meu hai ca e bun, il iau, ma uit dupa N. care era in stanga mea, nu mai era, inaintez cand… asta imi trecuse in fata si ma izbesc de el, si valul ne cara pe amandoi, eu urland de entuziasm si asta tipa ca si-a pierdut o laba… Pana ne-am prins, pana sa facem inapoi punct fix (trebuia sa ma fi scufundat eu dupa ea) cat ne-a rotit valul… canci, s-a dus. Oricum nu se vedea nimic la fund, asa ca Nanutu a ramas fara o laba, mai mult din cauza mea… deh, pierderi de razboi, da’ ii cam erau laxe (si eu ma gandeam cand am intrat ca o sa le pierd ca si mie imi joaca-n picioare).
Dar a fost minunat, am luat 3 valuri, din care doua mari, erau gen bizon care te duceau din rupere in rupere cu ele, cu adrenaline rush alea-alea… de manevre era mai putin loc, desi poate s-ar fi putut. Iar la cel care se cam putea m-am speriat ca nu-l mai vedeam pe N. si vroiam sa ma intorc, dar asta era in fata il luase pana la mal. Si te cam tragea in larg, dar era ok, te puteai lupta cinstit cu curentul. Si… :) vine unul mare la un moment dat, ba! da mareeee… ii urlu lui Nanu: “ducking, acuuum” si ma bag sub, dar a fost cu 1.5 secunde mai devreme asa ca atunci cand am iesit din apa am iesit chiar in spuma… m-a aruncat pe spate cu tot cu placa ca pe un fulg, presat sub ea. Ma gandeam ca un incepator ar fi intrat in panica si ar fi dat aerul afara din plamani. Mi-a fost un pic tarsa, dar fu ok. E sport extrem ce drq.
O baba la mal in prima tura (ca am luat si o pauza) “mama, aveti grija… sunteti constanteni?”:). Si arabul de la chiosc ce dulce era cum imi povestea pe fuga cum isi sparsese el timpanul dupa ce a coborat la 14 m freediving si l-a prins un curent. “Da’ amic tau stie inot bine?”. Nanu a mai ramas in apa, prins in entuziasm, si i-am dat placa si labele mele si zicea ca e mult mai misto cu a mea, ca deh, e mai profy-like, dar s-a pacalit evident ca l-a cam doborit oboseala si raul de miscare.
Laba nu s-a ivit la mal din carasbeta salvamarilor. Nici nu speram sa. Excelent azi la mare!:) Maine cre’ca se lasa vantul.
kite up
Cum s-a stricat vremea si a dat cu ploaie si vant… si vant… rezulta automat valuri. Am aranjat cu Nanu sa tragem o tura after_work mai devreme asa… Cand am ajuns, valuri de furtuna, mari, berbece cat cuprinde, un vant puternic si plin de kiteri care se bucurau de vajul prielnic cu sarituri spectaculoase si manevre si toate cele. Dar n-a fost sa fie… daca n-am tras de placa aia, si am pedelat din maini de mi-au iesit ochii. Doar doua valuri am reusit sa iau, si fata de sambata, subtire, si am stat mai mult in groapa tarat de curent de colo-colo pan’ sa-mi vina acru. Chiar ma gandeam la un moment dat, tot bagand si scotand capul din apa, cam asa ar trebui sa fie si ultimele momente ale unuia care se ineaca: tarm, apa, cer, apa, cer, apa, bulbuci, tarm, apa… Nanu, norocosul, pen’ca e cu x cm mai inalt reusea sa treaca groapa cu apa la coltul gurii si se dadea in veselie. Eu pedalam intre valuri cu draci si cu enervare ca ne-a mancat in fund sa mergem la capat de Mamaia in loc sa fi mers la Casino sau la Casa Casatoriilor unde puteam sa dam de ceva mai regulat. La un moment a venit chiar sa ma si ajute “hai ma ca se poate” si cu chiu cu vai am mai trecut o data groapa… si nah! belea, tocmai ce gasisem un loc cu valuri bune ca vine unul mare si imi fura placa din maini, intind bratul si ma rog “da Doamne sa nu se rupa” si poc! s-a desprins firul. Asa ca inapoi la mal si gata. Au fost valuri azi si vant dar fura pentru kiteri nu pentru noi, sau cel putin nu pentru mine. Cre’ca ne-am luat ceva injuraturi:) Eh, lasa ca mi-am facut plinul sambata. Sa vedem si maine, poate-poate.
Valuri
Si ce valuri au fost! Pfiu, mama-mama, nesperat. Pareau pe webcam cat de cat insa cand am ajuns acolo mare mi-a fost surpriza: batea vantul, dar ciudat, intetit doar la nivelul solului si in rafale cu schimbari de directie, iar din asta rezulta niste minunatii de valuri de vant, extraordinar de regulate, cu un curent f. puternic sub apa – de la mal facea niste bolboci de dat in fiert, si care se spargeau inainte prima groapa.
Gigea! Zmoooah! Avui bafta de bafta. Mai ales ca se stransera pe plaja ca la urs kiteri dar care luasera teapa ca vantul nu era pentru ei. Si mai bine, ca erau si pesedistii si nu cred ca as mai fi avut loc pe acolo. In apa au mai fost si altii, dar ok: unul cu un kaiac care se dadea pe valuri intr-o veselie (ca mine), vreo doi care trageau de niste placi de surf fara succes, unii care vroiau sa invete si un windsurfer pierdut mai prin larg. Da’ te luptai ceva sa stai in picioare intre valuri. Am luat de toate culorile, si valuri frumoase 1 m – 1.5 m, regulate… parfum curat! Am intrat in doua reprize. Prima m-a obosit si m-a tarat vreo 3 plaje spre nord si ma cam enervam la inceput ca nu gandeam bine momentele si cam faceam ducking dar nu ma aflam eu unde trebuie. Asa ca am stat batraneste, le-am calculat si au iesit la tzanc. Funny e ca au iesit mai bine cele goofy.
Bun, dupe care luat o pauza de tras sufletul. Fost pana la masina ca sa-mi dau seama ca bani am scos dar n-aveam pic de apa si ciocolata ciuciu. Oricum eram obosit si n-aveam de gand sa stau cu orele. Si am intrat fara labe, sa vad cum e, si mai inspre dreapta plajei. A fost misto si fara, dar tz! finetea rotirii, controlul chiar acolo sus pe buza care face diferenta intr-o pornire buna sau proasta… sunt date de ele. Valurile aici erau cam berbece asa ca nu m-am dat la multe manevre, desi mi-au iesit cateva.
Dupe iesit iar, m-am lungit ceva, dar lene de pisica puturoasa poate maine cu Lore la plaja daca o fi vreme. Acasa mi-am cautat a doua aparatoare de la labe ca m-a cam strans costumul si mi-ajunge un coi operat nu-l vreau si pe al doilea.
Nice, very nice. Sweet September.
Postul din 13 septembrie 2008
Ploua. Babele se oua.
Ah, mai bine chiuleam ieri de la munca pe la doua si stateam pe nisip si eu cateva ore. M-a mancat in fund sa muncesc… Dar, bate sudul si se inteteste, asa ca valurelele de pe webcam s-ar putea transforma spre seara in ceva frumos. Frumos sa fie! poa’ sa ninga, poa’ sa ploua … eu ma duc la surf.
Antrepriza.
M
Postul din 08 septembrie 2008
Week-end. Iesire din semi-obligatie si plictiseala (so wrong). Incuiat masina cu cheile inauntru, pierdut juma’ de ora sa o deschid cu un umeras, alergat inapoi dupa chei. Mici burtanosi si voiosi in Mangalia. Mountain Dew + Stella NA. Ajuns in Vama pe la 15, instalat cort, la bulgari pe la 17 – cat sa intre de doua bai scurte, apa cristal si tare promitatoare pentru a doua zi. Facut chiar planuri pentru o escapada pe un tarm mai sudic, mai accidentat. Vama, povesti din studentie, beutura, dans, bum-cium, more dans, dimineata, mahmureala – aproape da usual. Dimineata explorat pe indelete niste pesteri de langa locul unditarilor de la Tyulenovo. Lovely – pacat ca a intrat prea curand frigu-n oasele noastre de la nesomn si de la alcool; pacat de lipsa L. plecata cu primul autobuz numai sa nu ma vaza. Iesirea din mica grota, inapoi la lumina ca la inviere; ocolit 2,3 meduze jumate cat roata; all naturals by all naturals :) (suvenir duios pentru fratii bulgari – dar chiar nu ma mai puteam tine), urcatul anevoios inapoi pe tarm ajutati de pescarii mustaciosi cu ‘ni panimaiu’. Intors in Vama la pranz, strans cort, inapoi la Cta, parcat bagaje, somn.
Ce incepuse ca un road trip amuzant s-a terminat nasol, dar macar buboiul s-a spart. Timpul isi face treaba. In racord Septembrie s-a’nfuriat si el si si-a amanat prea plinul printr-un lesin canicular.
Postul din 03 septembrie 2008 (2)
Si azi la fel. Un pic mai domolite, dar chiar mai misto, mai asezate. Luat o gramada, am fost si mai devreme si la inceput am reusit sa o sui pe Lore pe doua din ele, si nu cu asa multe emotii ca data trecuta. I-a placut si a inceput sa se mai obisnuiasca i-ar trebui insa o placa mai mica pe masura ei. Tot n-am ajuns dupa a doua groapa, dar am luat valuri frumoase si la prima uneori chiar pana la mal. Am incercat si cateva manevre dar trebuiau sa fi avut putere mai multa. Cert e ca am reusit sa-i fac lui Fernando un splash in fata cu unul intr-o parte asa de parca as fi calarit un taur la rodeo; si tin minte ca am reusit sa iau unul misto de-a curmezisul mai-mai ca se zarea un inceput timid de tub in coltul din stanga sus. O vreme afara de-un minunat augur. Un portocaliu molcom pe asfintit, racoros, de-ti intra chiar sub retina si-ti netezeste piticii de pe creier. Bate a concediu dar n-are sa fie. Totusi imi doresc de-oi reusi macar sa chiulesc o zi sa respir aer sarat cu nasul printre nisip si frunze uscate. “Nisip si frunze uscate”. Of, this is the best time.
Postul din 03 septembrie 2008
Si iacata! ca ziua de astazi payed off. Valuri. Surf up! Venit semi-sifonat de la munca, hai sa merg la o baie de control si de amintire, cand sa dau sa controlez webcamu’… pampam, valuri! Sunat rapid Fernando, venit si Lore, ajuns acolo pe la 19 … si am stat pana a apus soarele de tot. M-a uns pe suflet. Ptiu! ce valuri beton am luat, de nesperat, vantul s-a intetit pe seara si s-au ridicat ceva. Si trageau la capat de Mamaia ceva de speriat.
Am incercat sa o dau si pe L. pe valuri dar juma’ de ora m-am tot chinuit doar sa o duc in larg, de-mi iesise sufletu’ cat am tras / impins si avut grija sa nu cada placa cu ea. Un singur val a luat si ea si jbang! peste cap ca sa-mi fac griji si reprosandu-mi, iar, ca asta nu e joaca pentru copii si mai bine o lasam la mal. Dar fu ok. Am luat trei valuri frumoase foc:
– cel cu Nanu, amandoi, unul langa altul, cu asfintitul inainte rosu-portocaliu, valul sub noi, zambete pana la urechi si zen curat. miam-miam-miam. ce moment! asta e una din partile spirituale ale surfului: comuniunea.
– unul la care eram de fapt cu spatele, dar pur si simplu am simtit cum se unduieste masiv marea sub mine si mi-am zis “it’s a big one” si fu! de duduia placa sub mine, injectie de adrenalina, de mi-era frica sa si misc placa stanga-dreapta, am ras-o in forta pana aproape de mal
– si unul pandit de mult, gasit cum trebuie, luat frumos de tot intr-o parte, ridicat iar si apoi suit pe coama si dus pana la mal. asta a fost pe gustul meu. ca daca nu ma obosea asa mult “trainingul” cu Lore m-as fi bagat si la niste manevre.
Am stat pana tarziu, de abia se mai vedea ceva afara. N-am insistat foarte mult, nici macar n-am fost dupa a doua groapa pentru ca era un curent de nu se putea. Si erau asa de mari ca labele deveneau surplus, Nanu chiar la final a mai bagat o tura fara.
Oh yeah, baby! That’s life. Pacat ca la munca nu merge asa de roz ca sa fie intr-un armonie totul. Poate tragem si maine o tura tot asa dupa program dar mai devreme ca sa prindem lumina mai multa. Suntem niste localnici:)
Vama dulce Vama
Weekend-ul acesta am decis sa nu mai mergem nicaieri si sa stam acasa ca sa ne hodinim si sa lucram. Ceea ce s-a si intamplat, si se intampla :) si mai mult… se va intampla inca! Dar aseara iesiti la un suc cu I&D s-a formulat magicul “Hai sa mergem in Vama” si dupa un ocol pentru tzoale la Navodari pe la 1 am ajuns, constienti ca va fi una din ultimele vami pline pe anul asta. In Expirat am dat fericit si previzibil peste Cif, Rox si Petru, care facusera un weekend bulgaresc. Nu pot sa uit Heineken-ul agatat pe drum de la benzinarie savurat ca pe cea mai magnifica licoare din lume, experienta semi-orgasmatica, si opritul dupa Ovidiu dansat in lumina farurilor pe Vaya Con Dios de la radio cu mare chef de petrecere.
Am auzit asa: un Arctic Monkeys, un Editors si un The Fratellis, care evident m-au uns pe suflet si pe care s-a dansat tinereste. Plin de pizdet in Vama, de-o salivare octogenara. Din pacate dijeii s-au aruncat pe un indie mai putin spectaculos asa ca au trebuit sa schimbe registru, spre frustrarea noastra ca deh! dupa ce auzi Arctic Monkeys nu mai iti vine sa-ti batzai fundul pe RHCP. Dar a fost frumos, as always. Si n-am stat mult, ne-am hamsiit lung la final si in afara de sofer (slava Domnului!) am dormit butuc toti in masina.
Si tot ieri o baie pe final de zi dupa 19 la capat de Mamaia cu alergat prin apa, cu fetele, cu scufundat un pic dupa geamandura. Toata lumea zambea si radea.
This is fun.
cred ca au ceva meduzele cu mine
Iar am dat cu moaca intr-una. Dar nu stiu cum, tare mi-e ca astea isi pot lasa veninul in apa si sa-l culegi “de pe drum”. Am tras o Rusalka subtire azi, desi programata, cu ceva valuri si marea agitata. Din pacate locul mirific era plin de meduze cat roata carului asa ca n-am facut decat o scufundare si aia cu teama si cu fata usor umflata, de abia asteptam sa ajung la mal. Si apoi Cifone, care si-a luat si el echipament si na belea! de cum intra pierde tubul si apoi da-l si cauta, si cauta… cred ca doua ore am cautat la nenorocirea aia de tub de ia-l de unde nu-i… de parca-l inghitise apele:) M-am ofticat ca am recuperat echipament pierdut in ape si mai murdare si mai agitate si tot l-am gasit… Dar se pare ca asa fu sa fie.
Pe drum la intoarcere ne-a mancat in coeur sa evitam aglomeratia si ne-am plimbat vreo 2 ore prin Dobrogea, ghicind drumuri prin intersectii de ulite nepietruite, intorcandu-ne din drum si consultand in draci cand harta cand GPS-ul. Macar ne-am plimbat si ne-am si concluzionat: Agigea – Negru Voda, aia e alternativa, in rest… cand s-o termina cimentarile pe acolo poate mai apare si o scurtatura pe la 23 August. Iar echipamentul de scuba trebuie cumparat la fata locului langa un cunoscator, nu prin sfaturi telefonice, iar pentru training lucrurile trebuie facute pas cu pas.
Next week: so much _work. Iu-huu.
Chituc + Rusalka
– Van, Chituc
– oboseala, fun bere (no Cucaracha. all slept | not good bere afterveryall)
– Shabla si Rusalka (best of M.N., adunate: Vama, Agigea, Shabla)
– catarat, Lore pestera
– 3 m adancimea medie
– comisura, punga alba, butt
– drum “ascuns”, ocolitor si golf capitanie
– 4 leva
– casute si rezervatie
– scoici pe ploaie
– coada (la dus Costinesti – Cta ~ 3 ore)
– trebuie explorat tot tronsonul Tiulenovo – Rusalka
Sambata am tras traditionalul Chituc de post-ziua lui ‘Van si intr-o regretata lipsa Tudor. Pozele se pot vedea aici – imbatranim frumos, ce pot sa zic, inca putem insela ochiul mai putin vigilent care nu se impleticeste si peste CI. Frumos, bere cu prietenii buni intr-un colt uitat de lume. Cam ce-ti poti dori de la un weekend de socializare tihnita, si… prima betie dupa cele doua saptamani cumva auto-impuse de abstinenta la alcool. Si deci implicit si de la bere. Mai, ceva-ceva putred este in alcoolizarea asta: nevoie de, clar, este – functioneaza ca un burete de sters pentru creier, dar ca intoxicare devine serios-nesanatoasa. Deci treptat cred ca am sa trec pe vin – da’ rosu, nu alb ca pentru burtosi. Pacat ca papa Freud n-a trait destul sa ne zica care din drogurile usoare sunt cele mai de folosit; ar fi prins bine. Partea misto la chituceala a fost ca dupa, in entuziasmul general, s-a hotarat ca mergem in Cucaracha, dar odata patul atins de fiecare in parte am cazut lati ca niste paduchi beti spre disperarea lui Lore care ma bate la cap de o vara intreaga sa ajunga acolo.
Bun, si asta fu Chituc. (Ah, atentie la asta. Dar… fara grija. Vor sta pana primul ex-fost-CAPist sau fi-so o sa vrea sa ajunga-n zona si o sa-i puna sa le astupe la loc:) ). Duminica o vizita cumva neprogramata la Shabla (blablabla Shabla, again), dar, din dorul neostenit al consoartei de drumetii si locuri noi si din cauza usoarei “aglomeratii” in zona am ajuns la Rusalka.
Imi devine clar ca tot tronsonul Tiulenovo – Rusalka trebuie facut la pas intr-un concediu porcesc. E prea minunat! Plaja in cauza (daca am putea spune asa – vezi poze) are tot ce se poate mai bun vazut de mine din litoralul Marii Negre. Are apa minunata din Vama de langa epava, fundul plin de verdeata si pietre si animalute de la Agigea, si stancaria spectaculoasa de la Shabla, toate adunate intr-un iar excelent pool de training cu adancimea medie de 3 m. M-am catarat pe pietre, m-am dus in mini-pesterile de pe acolo, iar la comisura stancilor din larg exista sub apa intre stanca din dreapta cum te uiti si una subacvatica la vreo 2 m o punga de ~ 4 metri adancime cu nisip alb-alb si cu peretii aia curbi pe langa, gizaz! am stat o jumate de ora doar acolo. Minunat loc, minunat! Poate ajungem duminica viitoare mai multi. Mi-a placut si modelul turismului de bariera care ne-a usurat de 4 leva, ca-n Mamaia, insa tot incerc sa vad de un drum ocolitor care ajunge in golful celalalt, unde era un fel de capitanie si barci, si o priveliste… ramai prost, ce comori la atat de putin mers de Cta. Ca sa nu mai vorbesc de intreaga rezervatie din spatele bungalow-urilor organizate din dreapta “statiunii” cum intrii. De mers si acolo o data si stat macar o seara.
La plecare aventura s-a incheiat cu niste scoice mestecate pe fuga amenintate de ploaia care pana la urma ne-a prins si ne-a facut ciuculete cand urcam dealul spre masina. Eh, aventuri. Fu frumos, si de abia astept sa mai ajung acolo. Nu stiu insa ce o sa se intample cu drumul la intors caci abuteiajul Costinesti – Constanta dureaza in jur de 3 ore. Otopeni – Victoriei e un copchil de tzatza pe langa.
Postul din 07 august 2008
ieri la o baie cu Nanu, salivand toata ziua pe webcam dupa niste valuri maturate de un est destul de puternic, cand am ajuns… cucu, doar niste creturi cu prestanta. Da’ cum stateam asa full echipati pe placi, semi-ridicoli, asteptand ce era clar ca n-avea sa vina, stand la barfa despre biznis-planurile mele la fel de pline de buruieni ca si marea. Luaram cateva, de control, cat sa taraie placa trei metri. Dar ne vom scoate parlealea-n septembrie, e sigur, e sigur.
si asta. am inceput sa reascult Morcheeba (“Big Calm”u), iar acum am dat de un album al Sharleen Spiteri – ex-vocala de la Texas – de toata stima.
Valuri
ieri – dimineata la capat de Mamaia, mai mari si marea pline de alge. Frumoase foc, si cu inca un coleg boarder dar care nu prea stia. Cu ceva rotiri, dar nu foarte ample. Oricum n-am stat mult ca a trebuit sa ma intorc dupa Lore care era la masa; nu ca m-ar fi si tinut.
iar pe seara la Casa Casatoriilor, niste frumuseatzi de valuri medii, lungiiii. Din pacate alea bune se opreau in stanci, iar cele din colt nu prea mai aveam eu putere. Ca lectie: totusi e sport extrem, copiii n-au ce cauta acolo, am luat cu noi o cunostiinta de-a Lorenei de 13 ani si stateam cu ochii pe el ca pe butelie (“Doamne, daca nu iese de sub val, ce fac?!”). Basca s-a si taiat in stanci si belit genunchii (noroc cu anterioarele ca aveam leocoplast in portofel – si o sa am si de acum incolo!). Asa ca Andra luata la plaja doar cand o fie apa lighean, limpede si calda.
Valurele
Scapat de la munca pe la 4, dar ne-am cacait cu fete cu tot – am ajuns pe la 6 la plaja. Inca mai batea vantul, ceva valurele, cam 30 cm top, insa frumusele foc. Luat cateva binisor. Si cred ca-s primele pe anul asta, cel putin pe sezon estival. Marea plina de alge.
Mi-a placut mult de tot cel de final cu Fernando-n dreapta, cum ne apropiam si ne departam unul de anul, moment Kodak: doar noi, marea si valul. Ce pofta am de niste surf linistit pe un tarm uitat de lume, cu o faleza inalta si un soare chior, tomnatic.
La munca… management. Ce ti-e si cu prejudecatile astea.
Agigea
pierdut printre pietrele de la Agigea. cand dragostea moare – dupa 3 ani. ori e, ori nu e. pierduti pe deasupra pietrelor de sub apa de la Agigea.
f(r)acturi. minunea de zi cu zi a apartamentelor sufrageriilor mobilate. si alta, si alta halta.
Vama za Vama
Sambata seara o boschetareala f. placuta la intoarcere de la Shabla. Foarte misto, DJitza mi-a umplut seara, parca The Hives n-au fost deloc din ce-mi doream in rest… muzica foarte buna in Expirat, minune! M-am afumat ceva. La Shabla fost fain cu toate ca batea vantul. Valori intrinseci. Cre’ca a fost misto ca n-a fost asa plin… de la L.P. citire…
blablabla… now _work. azi e ultima zi de rac.
Postul din 13 iulie 2008
Fost ieri la Shabla. Frumos de tot, vizibilitate foarte buna, desi chiar la locul ‘nostru’ erau incredibil de multe meduze. Iar m-a piscat una insa de data asta n-am mai asteptat: am facut ce zic pescarii sa faci. N-a disparut durerea insa nu s-a mai imprastiat, exact cum zicea si la ‘manual’.
Am vazut un delfin urias (pt. Marea Neagra), singuratic, probabil mascul de vreo 2.3 m. Parea un leu de mare daca n-ar fi avut inotatoarea pe spate, era chiar langa noi la 20 de m, din pacate pana m-am bagat sub apa, mi-am pus vizorul si am inaintat s-a dus, n-am vazut nimic, n-a stat si s-a indeparat. Oricum senzatia… Plus, am fost o tzara mai la nord, in pool-ul abia descoperit data trecuta cu Ionut S. Excelent, m-am simtit “ca la mama acasa”, si misto, avea de toate, si labirint de pietre, si apa mica, si pesti, si bariera, si hau dupa; iar chiar la intrarea in apa era o gaura destul de mare care atingea cam 5.5 m, poc-poc-poc facea in urechi:) Frumos! Ar mai trebui sa mergem acolo si cu toate fetele, si cu saltele si cu fotolii de apa… si ma gandesc acum: as putea lua un sac mare de plastic in care sa strangem meduzele din zona si pe urma sa le dam drumu in larg ;)
In Vama n-am stat decat pt. un suc, era semi-full… dar eram destul de obositi n-am ramas. Si azi niste valurele mici, frumusele, cu putere undeva pe langa Mamaia sat, intr-un loc cu fitze… pacat ca nu mi-am luat si placa. Next time.
dom.net
copilarie, inocenta
Am fost ieri cu Andra la mare. Cata minune intr-o bucurie sincera, primara fara pic de distorsiuni, si plenara! a unui copil balacindu-se in apa. Our basic features in our best behavior. Este foarte clar ca gena de ratza s-a imprasitat si inspre ea. Dupa cum da din picioruse o sa devina o mare inotatoare, desi inca trebuie sa invete sa tina capul sub apa fara sa se sperie. ‘Ca-o-as eu pe ea. (Pacat ca n-am avut vreun aparat la mine – desi nu stiu daca fericirea aia se putea imprima doar in 2D).