Category: orice

La una din 3 ture consecutive dintr-o plimbare noctura in cartier intalnesc cel putin 1 data masina de politie, si cel putin 1 data o situatie pentru care ma bucur ca exista acea patrula pe strazi. Nimic life-threating, dar cat sa faci sa bagi mana in buzunar dupa ceva teapan sau ascutit. Azi fu un cumul, desi nu prea in zona pericol:

– ala mare, sportif, atat de distrat in propriile ganduri incat a trebuit sa schimb directia sa nu ne lovim unul de altul. cand a ajuns in dreptul meu si-a dat seama ce facea, ca evitasem eu – a tresarit – si a mers mai departe
– sticla aia de Finlandia, goala, mareata, lasata pe bordura langa bancute la Dacia. tronand. i-am facut o poza.
– la T3 in intersectie, usa din spate a unui taxiu oprit la stop se deschide si unul alcoolizat bine incerca sa iasa din masina. sofer era calm la volan. dupa ce deschide larg usa isi da seama ce face si se asigura sa nu vina vreo masina din contrasens – nu era nici una oricum, din reflex ma asigurasem si eu si soferul din prima secunda – da din cap ca e ok si isi continua incercarea. soferul il fixa cu privirea in retrovizoare si un pffffff pe fata.
– boschetara care a locuit deasupra mea 1 an cu ex-Stere senior langa un butic, always “a pleasure” to the eye. a trecut destul de mult timp si inca nu stiu daca sa ma fac la ea c-o lovesc sau sa o salut omeneste cu macar un zambet. inca indecis.
– la B. dupa Peco unul – tot alcoolizat, iesit dintr-o masina intentioneaza sa se urineze direct in florile de acolo. ma uit la el daca isi da seama ce face, de-i tupeu, daca-i violent, daca o si borasca. ma uit la el mai mult, isi desface usor cureaua la pantaloni – da! are chiloti non-ieftini – si continua, ma observa ca ma uit la el si cu ridicat de umeri imi zice “scuze, frate… ma pis”, ii raspund “pentru?”, rad usor si trec pe langa. intre timp colegul din masina din care iesise (soferul, de etnie tatar) usor-usor incruntat probabil sa se asigure ca asta nu face ceva aiurea. sigur se va stropi pe pantaloni bine de tot si urina aia o sa miroasa si a doua zi pe ciment. ar putea sa se urce pe gardul mic de piatra si sa faca direct pe pamant – nu e chiar atat de beat sa nu poata – dar… nu ii zic nimic, trec si-i las.
– la 100 m mai incolo unul in geaca neagra, descheiata scoate cheile la masina – o Skoda neagra – si isi aranjeaza gulerul la camasa cu un zambet impacat, smecheros de auto-multumire. as fi jurat ca vine de la vreo domnita futut si era foarte mandru de ce facuse. parea chiar ca iubeste.
– mai devreme peste drum 2 adolescenti arunca un ambalaj la cosul de gunoi fara sa-l vandalizeze. Slava Domnului!
– mai pe langa piata coboara dintr-o masina un cuplu middle-class. ea pe toace, blugi, pardesiu, par lung. el burtica si cam abtiguit. trec pe trecere si el se rezeama de o masina cu ‘stai putin’ – de fapt e cam praf. ea “hai ma acasa”. ăsta intra intr-o perorare comica ca ar mai sta sa bea, ca vezi cat de obosita e ea, ca unde mai merg, ca face ce vrea cu sotia lui, da hai ca merge, stai un pic, da… era rupt si cauta atentie. ea condescendenta, vrea doar sa-l vada urcat in casa. ma abtin sa nu ma pufneasca rasul decat dupa ce ma departez destul. inca palavrageste ca el poate, ca…

Nu-i luna plina.

Cam atat. Asta intre 2-3 AM. Vezi Corina?

P.S. acum imi dau seama ca jumatate din intamplari – 4/8 – sunt legate de alcool. sincronicitate?
2. mr. Nita, erai pe cofeina in seara aia – dupa 1+ luna fara ea in sistem.

azi în parc

Astăzi era cât p’aci să fi fost prima seară – de prin… aprilie! cred – în care să stau în casă. Dar nu fu şi am ieşit :). A fost o vară foarte frumoasă, cred că una din cele mai – adică concurează bine de tot o vară din “my early 20iz” deşi nu cred că pe vremea aia eram atât de independent financiar şi când munceam nu aveam aşa de mult timp liber. Fost gigea-giguţ! Şi cu caşcaval şi cu fete, şi cu ieşit, şi multă mare, şi concerte, şi nişte escapade din judeţ… cu loc de mai bine dar tocmai, şi asta mişto.

Nu mă mai sperie iarna, mai deloc. Singura dilemă uşor ameninţătoare e să nu mă apuc iar de băut, dar m-am lăsat de atâtea ori, încât… Şi nici de o toamnă singuratecă nu mă tem, sezonul de dame s-a încheiat – probabil pen’că-ncepe şcoala? :> – aşa că nu ştiu ce are să-mi rezerve viitorul şi nici nu mă descurajează.

Poate reuşesc să configurez d’un Porto pe sfârşit de lună, început de octombrie. Şi..