Ultima zi de vară. Caldă la 20 de grade şi limpede la capăt de Mamaia. Delfinări frustrate în adâncuri. Acest sezon se încheie aici. Gândul iernii mă sperie de pe acum. Şi sper…
Category: orice
Postul din 18 septembrie 2012
Din ciclul “ai grijă ce-ţi doreşti că s-ar putea să se întâmple” #Septembrie şi-a dat restanţele cu brio. Am bifat un frumos munte cu Pax&Calnegru pe Piatra Mică şi am reuşit să mă dezprind şi de cotidian cu o ieşire la Braşov. Chiar a fost foarte mişto la munte. Inclusiv partea de ‘pe munte’, deşi poate un pic cam în forţă, de am fi stat la Curmătura mai mult, mai pe relaxare, mai pe fericire… Fost bine însă şi în chei, acolo se întunecă devreme şi cum ne-am trezit “devreme la 10″…
Nu înţelegeam de ce am ‘ratat’ trenul de dimineaţă înspre încoace, eu sunt foarte atent la detalii, cum să nu văd “Nu circulă”. Ştiam că am să înţeleg mai târziu şi am înţeles când acasă ajuns mi-au spus că au fost la valuri şi erau super mari. Da, aş fi mers şi pe oboseala în care eram. Acum 2 ani “mi-am rupt” `singur` umărul ca să ratez întreg sezonul, de data asta mi s-a găsit o soluţie mai deşteaptă.
Mă cam joc cu “cercul vicios al anxietăţii” şi tare îmi e să nu pocnească urât de tot la iarnă pe lipsă de lumină. A devenit din ce în ce mai greu să-l dejoc. La munte nu mi-am dat seama de unde pornesc resorturile distorsionările obsesiilor, însă am reuşit să mă relaxez şi m-am hotărât să caut ajutor, pentru început, şi în mai multă literatură de specialitate. Da, da… dublate şi de acţiune, desigur. O carte în plus. Două cu ‘ecologia NPL’. Dacă m-am mai reinventat cândva are să-mi iasă şi acum. Ştiu că nu-s ok.
Valuri azi.
Ah, şi era să uit: am scris! Un shortstory de juma’ de pagină ca în adolescenţă, un fel de banc cu tâlc, de care-s tare mândru precum rupere de lipsă. Da, o perioadă destul de creativă, poate mai vin.
deceiving
despre saturaţie
– devii mai egoist cu timpul tău şi nu-l mai pierzi pe prostii
– mare parte din timpul petrecut cu prietenii e ‘bonding’ de conjunctură cu crappy&bârfă meaningless. dar e bonding.
– nu mai ai aşa multă energie şi te închizi în tine, păstrând-o pentru un cerc din ce în ce mai strâns
– plus, evident … saturaţia! ‘tu-i gura mă-sii de creier băşit de doar 70j d’ani funcţionare. saturaţia se măsoară în decade de 7-14 ani.
Postul din 23 august 2012
Why… but whyyy?! Nu fac nimic special. Din contră: $ e cu găuri, <3 cu năbădăi, munca-i same old shit... care-i cam tabloul general standard, dar pe fix cantitatea asta de lumina sunt fericit fără să fac nimic în acest sens. Why?! Chiar atât de chimici?! Chiar! Starea de anxietate redusă spre zero. Poate e un fel de datorie în viaţa asta să caut coordonatele geografice care îndeplinesc condiţiile meteo actuale cât mai mult dintr-un an. Oare creierul se va adapta şi va ajunge la saturaţie şi acolo? Cel puţin e de încercat. Fu cât fu o vară simpatică. Un munte de 2-3 zile pentru genunchii mei sifonaţi şi patru zile de valuri mari şi mă declar ☆☆☆☆. Care probabil vor veni în Septembrie. Este singura perioadă a anului în care mă laud că sunt aici şi care face restu-i suportabil. This is :))
cognitiv comportamentală
Esenţa terapiei cognitiv-comportamentală este următoarea: îţi notezi timp de câteva săptămâni toate “shitty thoughts you think“, după care le sistematizezi şi le faci un rezumat şi în multe alte următoare săptămâni le înlocuieşti cu chestiuni pozitive care ţi se potrivesc. Destul de simplu? Bineînţeles. Inspiraţia există doar că ar fi bine să te prindă muncind.
Reîncadrarea gândurilor negativ automate (GNA):
1. Chiar este adevărat acest gând?
2. Exagerez un aspect negativ al acestei situaţii?
3. Care este cel mai grav lucru care se va întâmpla?
4. Această situaţie are vreun aspect pozitiv?
5. “Dramatizez”, transform totul în “catastrofe”, trag concluzii pripite şi presupun rezultate negative?
6. Cum ştiu că această situaţie se va încheia în acest fel?
7. Există şi alt mod de a privi această situaţie?
8. Ce va mai conta săptămâna, luna sau anul viitor?
9. Dacă aş mai avea doar o lună de trăit, cât de important ar fi acest lucru?
10. Folosesc cuvinte de genul ‘niciodată’, ‘întotdeauna’, ‘cel mai rău’, ‘groaznic’ sau ‘oribil’ pentru a descrie situaţia?
“Noapte bună, insomnie! – Un program fără medicamente dezvoltat la Facultatea de Medicină Harvard” – Gregg D. Jacobs, Ed. Trei 2009
Postul din 13 august 2012
Am tras un trip de Summer Well la Buc, bucuros doar pe jumătate din motive de ploaie, apoi probabil din moetif blondin, care mi-a făcut bine cu ochiul la festival – o asemănare teribilă – şi din alte motive ţunoieşti – că-l prindea atât de bine şi parcă renăscuse din “când o să mă fac mare nu vreau niciodată să fac 30 de ani” – şi din cauza unei recidive de prieteneală & alint, cred că am avut pentru prima dată gânduri serioase în ceea ce priveşte însurătoarea. Ba că mi-ar fi stat bine, ba că s-ar fi potrivit. Ştiu că în ’08 eram cu tartanul la fund de la “oare aş face alegerea bună?”, ca să-mi dau seama după uite… 3-4 ani că de fapt alegerea era cumva secundară (deşi am avem convingerea că ne-am fi rupt în vânătăi şi alte zgârieturi importante, că n-ar fi funcţionat, şi că am făcut aproape tot ce era omeneşte posibil să iasă, amândoi, şi didn’t. doar că oamenii se mai şi schimbă). aşa… secundară, că ar fi dat bine, mie adică. şi ei. că una-s planurile şi gândurile de “cum ar fi bine să fie”, “să ne mutăm la Lisabona să avem o viaţa mai bună”, “de mâine mă apuc de slăbit” şi alta e realitatea aia care se întâmplă efectiv mai ales când o pronunţi conjugată la trecut. ba… da.
Başca:
– vârsta de 25-27, sau vârsta fututului sau a promiscuităţii, vine tot de la energie şi de la abundenţa ei. ca-n discotecile de epuraşi Duracell. ca viermii tineri.
– este foarte amuzant partea asta de compensat prin mâncare (şi de efecte secundare) pe genul “să (nu) ne (mai) folosim stomacul ca un vagin”. când poate ar putea fi compensat prin chestii mai … spirituale aşa, mai puţin pe stomac. sau mai puţin “compensate”? şi ce de motive aruncate în cârca senzaţiei de foame, care e doar o senzaţie. amuzamentul ăsta ar trebui să fie valabil şi la alcool.
– şi că eu depăşesc / consum / trec peste propriile-mi melodrame prin înţelegerea (profundă) a fenomenului, prin înţelegere îndeoşt’, chiar dacă deformez prin lentila dedicaţiei concentrate, întotdeauna adaptez conform, rapid, fără remuşcări şi regrete, şi cu scuzele de riguoare când este cazul.
Am minimizat treaba cu gândurile de însurătoare. FOst chiar important/ă. Până la urmă nu-s făcut din alt aluat şi nu ar mai trebui să fie nici o surpriză. E mai puţin vorba de o împlinire teribilă şi până la cer a dragostei, cât de un contract social convenabil. Pentru că a devenit mai important. Şi suntem pentru că devenim, la fel ca Ivan/Igor.
Postul din 9 august 2012
Încheie şi închide Crina, încheie şi închide Crina, încheie şi închide Crina, încheie şi închide Crina, încheie şi închide Crina, încheie şi închide Crina, încheie şi închide Crina, încheie şi închide Crina, încheie şi închide Crina, încheie şi închide Crina, încheie şi închide Crina, încheie şi închide Crina, încheie şi închide Crina, încheie şi închide Crina, încheie şi închide Crina, încheie şi închide Crina, încheie şi închide Crina, încheie şi închide Crina, încheie şi închide Crina, încheie şi închide Crina, încheie şi închide Crina, încheie şi închide Crina, încheie şi închide Crina, încheie şi închide Crina, încheie şi închide Crina, încheie şi închide Crina, încheie şi închide Crina, încheie şi închide Crina, încheie şi închide Crina, încheie şi închide Crina, încheie şi închide Crina, încheie şi închide Crina, încheie şi închide Crina, încheie şi închide Crina, încheie şi închide Crina, încheie şi închide Crina, încheie şi închide Crina, încheie şi închide Crina, încheie şi închide Crina, încheie şi închide Crina, încheie şi închide Crina, încheie şi închide Crina, încheie şi închide Crina, încheie şi închide Crina, încheie şi închide Crina, încheie şi închide Crina, încheie şi închide Crina, încheie şi închide Crina, încheie şi închide Crina, încheie şi închide Crina, încheie şi închide Crina, încheie şi închide Crina, încheie şi închide Crina, încheie şi închide Crina, încheie şi închide Crina, încheie şi închide Crina, încheie şi închide Crina, încheie şi închide Crina, încheie şi închide Crina, încheie şi închide Crina.
uuokey, that should work.
the bigger game
Cred ca este pentru prima data cand vorbesc aici despre #politica.
Am nevoie sa-mi notez niste chestiuni pentru a putea fi verificate in timp.
Ma uimeste:
– precizia si siguranta reactiei ante-oficiala a stafului Base la fiecare alegeri / referendumuri
– foarte scurt mandatul al fostului prim-ministru MRU
– cederea relativ usoara a puterii catre USL in primavara 2012
– gafele penibile, viteza si greselile teribile a la USL intr-un timp atat de mic
Cum oare poti sa urci pe scaunul unei tari un mic vazut monstrulet, daca nu-l treci prin apa ‘Dunarii’ de cateva ori? Vezi “am fost invins de structuri” a lui Constantinescu in ’99.
Ce spun intr-un scenariu paranoia si la masa mai inalta este ca:
– mai sunt putine de vandut in tara
– politica Europei tinde sa se nationalizeze usor in extremis
– e un echilibru foarte precar acum de a juca intre State si Rusia pentru ca jucatorii cu mana forte sunt arabii si chinezii si de fapt nu stii incotro se inclina balanta (oricum am ales prost de fiecare data)
Lucru ce va fi confirmate dupa cum urmeaza de:
– invalidarea maine a referendumului din iulie 2012 (doah!)
– cateva dosare deja pregatite si gata instrumentate, cu unu-doua nume sonore USL PSD in lunile ce urmeaza
– caderea guvernului lui Ponta la sfarsitul lui septembrie 2012
– auto-scurtarea mandatului lui Base cu ceva concesii aferente de reviziune a Constitutiei etc
– preluarea electoratului DD… pe bani, ca ce-i mai simplu, direct de la tatuca lor
Si ca Base a avut dreptate in nu-stiu-ce-interviu in RL cand a spus indirect ca normal ca l-a placut pe Boc ca era manevrabil, ca abilitatiile sale economice erau secundare si a avut cea mai buna echipa de finantisti posibila dar adevarul crud a fost simplu… n-au fost bani. (Pe langa, sunt sigur ca taierea salariilor bugetare si pensiilor din 2010 se va dovedi una din cele mai bune decizii al momentului, contrar unui nou imprumut extern si asa ridicat. Asa cum 16% a lui Tariceanu a fost cea mai buna decizie economica post-revolutionara – contestata si privita cu multa frica la vremea ei.)
Restul e cancan pentru pensionari si taietori de frunza.
zen
Străinul meu preferat e un tip fără vârstă. Pictează şi îi place soarele. Am venit împreună cu trenul din Sibiu până în Bucureşti. Stătea în faţa mea şi se uita pe furiş la mine când îmi băgam nasul într-o carte veche s-o miros. M-am ruşinat. Lui îi place să călătorească şi să întâlnească străini. Am băut o cafea împreună şi i-am povestit nişte vise dubioase. Apoi am vorbit despre pisici. Era iarnă. Ne-am despărţit la metrou la gară. Am mers în direcţii diferite. I-am mulţumit pentru cafea de pe celălalt peron apoi ne-am privit, fără să zâmbim, până a venit metroul lui. N-o să ne mai vedem niciodată.
via nuspuicine
Postul din 19 iulie 2012
Wow! Cât am putut să slăbesc, ce corp de băieţandru re-am :) Pe lângă faptul că a trebuit să schimb toată lenjeria, flutura pe mine, am şi nişte pantaloni care îmi veneau cam fix şi în ei sunt ca în pozele alea de before / after. Am slabit aproximativ +12 kg în cam 6 luni, mult în ultimile 2-3. Mi se pare totuşi că ţinta de 65 de kg e prea joasă la vârsta asta, 70 ar fi ok. Deşi… n-am mai avut deloc probleme cu genunchii şi pot să alerg din nou. (Mai nou am fantezii că mă duc la Intersport şi îmi dau în stambă cu nişte adidaşi pe care i-aş prăpădi iarăşi în jurul Constanţei ca la 15 ani.) Dar… despre blazare & trecerea timpului & saturaţie într-un episod viitor, 25 vs. 35. Până la urmă… ce-i important?
Postul din 22 iunie 2012
Cel mai mult ce mă deranjează la mine în ultima vreme este că nu am mai scris. Şi timp a fost, şi motive da. Am citit însă. Tăvălugul anxietăţii dat de feedbackul pozitiv, tot fals :). Poate că treaba asta cu scrisul e ca la grecii antici, e ca o muză, ca un spirit care vine şi pleacă după ‘bunul plac’. Internetul s-a născut în America, şi da a schimbat atât de mult lucrurile şi încă le schimbă.
Poate ar fi cazul să-mi refac/reiau graficul. Fără frică ci cu conştiinţa unui lucru inevitabil care te ajută în orientare. Încotro te îndrepţi. ‘Bring the future in our organisation‘ :>
“Inteligenţa materiei”
“Inteligenţa materiei” – Dumitru Constantin Dulcan, Ed. Eikon, 2009 ediţia a III-a.
O carte a cărei primă ediţie care a făcut multă vâlvă în cercurile universitare în anii ’80 şi la începutul anilor ’90.
Dacă la început a fost Logosul exprimat prin inteligenţa ordonatoare de univers sau gândul creator, este uşor de înţeles că drumul spre reclădirea universului uman va trebui să aibă ca sursă tot un gând inteligent. Pentru că, după cum am văzut, gândurile sunt forţe ordonatoare de univers. Într-o exprimare metaforică, dar cu penetraţie în real, iniţial n-au fost decât “gândurile minţii cosmice”, care au construit informaţiile necesare transformării energiei din câmpul fundamental în substanţă şi fiinţa. La rândul lor, fiinţele umane sunt creatoare de gânduri. S-ar părea că scopul trecerii noastre prin substanţă nu este altul decât acela de a crea noi gânduri, noi informaţii, care se vor întoarce în câmpul fundamental, devenind sursă pentru noi ordonări de univers. Se încheie şi aici, ca în tot ceea ce există, un ciclu, un ciclu al fiinţei. Vom conveni, prin urmare, că punctul de plecare al drumului va trebui să-l constituie, ca şi la origini, inteligenţa, înţelepciunea unei gândiri.
summer time
Postul din 8 iunie 2012
deja îmi devine penibil la ce eforturi fac, da eforturi!, ca să-mi umplu ziua; ce viaţa de pensionar am. şi de lucrat lucrez cât pot, cât intră. şah?
Postul din 26 mai 2012
Principala conştientizare la ultima evadare din ‘arealul dobrogean’ a fost: de ce rămân aici şi de ce n-am plecat încă. Şi, pe lângă frica de schimbare şi de necunoscut, am descoperit multe lucruri care ‘mă ţin’, pe care le aleg şi pe care mi le fac singurel. M-am descoperit ca bila-n rulment, destul de bine unsă şi cu minimă frecare. Sunt multe lucruri care îmi lipsesc dar sunt şi multe lucruri pe care le am. Nimic din ceea ce iubeşti nu durează pentru totdeauna, decât… ‘când’ o să mă fac “mare” nu vreau să fiu părinte de weekend’, iar fitilele de pelegrinare încă nu s-au stins.
Deşi am început de doi ani să lucrez la “a merge pe stradă zâmbind” încă mai este de muncă. Bit by bit. În dragoste încă nu am maturitatea să trec de egoismul lui “Otilia, c’est moi”, dar o să vină.
Concediu Ciclade – mai 2012
ZIUA 1
– toata Bulgaria este o Dobrogea colina continua
– salata de la prima oprire; branza + masline
– branza de capra mancata la Sacele in copilarie este una dintre cele mai bune branzeturi simple din lume
– combinatia de munte&mare este fantastica si greu de intuit (cea mai aproape paralela ar fi satul Greci din Tulcea cu Dunarea si Tutuianu langa)
– misto Atena. fete voluptoase < 25 (fund mare, ochi frumosi), >40 se uratesc cu draci. barbati frumosi. ca sa obtii .ro mai adaugi mult .ru; indie ppl; motorete; BXL 20 ans.
– “pass” pronuntia lui “bus” la bilete la feribord, petrecut 5 minute in neintelegeri cu “Do you have a B/PASS”? :) “password, what password?”, “a B/PASS” :) se pare ca nu au B in limba greaca.
– dusuri pe feribot la buda
– backpackers la ~30 de ani, arieni/olanden-ish cu carut cu copil de 1 an dupa ei. bravo, bai :)
ZIUA 2
– PAROS: Balcik + .be in mediterana
– inchiriat bicle: biserica de capatul opus al golfului + apa rece
– nu baie; ci gasit o minunata piscina intr-un bungalow cu o chelnerita simpatica care stia bine engleza si cu un zambet mare, frumos, simpatic. stat vreo +1 ora pe acolo.
– berica si relaxare. flori si pestera (amenajata pt chill, cu pernunte si lumini)
– mai tarziu singur prin “oras”: stradute, case incrosetate intre ele cu pereti subtiri, tragi un scuipat si ajungi la vecinul. aia locuiesc cu toata familia acolo, sex cum fac? (later: la 2x ani in masina pe colinele de langa)
– mini stradute, saracie in afara zonei turistice
– sus coline
– why lenesi? am gasit un singur magazin in care nu mi s-a zis enervantul “my friend”, era un grec citit cu care am vorbit juma de ora de baschet, diferente culturale si arta&artefacte
– seara era cam extra-sezon, golache
– KAVA – crema de naut, foarte buna
ZIUA 3
– pana si frizerul stia sa faca turism “see you next year” ;)
– uitat la hotel o funie de usturoi in chiuveta :) data inapoi impachetata frumos nu din bucatarie, ci din debara
– foarte misto iesirea din primul port cu barca
– IOS – scurt
– de luat pt next time: geaca de sailing pe care o porti tot timpul anului mai putin acum nu :) + Ketonal pt genunchi, desigur
ZIUA 4
– plecat pe la 6:30, vand 40 km/h; iesirea din port misto pe valuri mai mari
– dupa care incepe boratura (x2) cu de toate
– foarte misto intre insule, manevre si forfecari dupa care devine prea mult, cu echipaj “romanesc” cu tot. parca prea paralel cu valul, desi…
– trecut printr-un val la propriu care-a udat pe toti
– si astia care nu stiau sa citeasca semnele marii. fuck! bai in ani de zile de observatii am devenit f bun si precis la asta. & “no radio” :) wtf for? si ignorat alarmele primite prin. p.mea de popor descurcaret (sunt curios dc deformez ulterior) [ntz]
– intrat in MYKONOS, manevre in port
– lectie de bun marinar-marinar cu noduri si franghii (“uite asa” ii mergeau mainile)
– mai misto portul, dar mai comercial & turistic
– fost vrajit de o vanzatoare fara insistenta si luat 1 ie traditionala pt fete
– “follow the power lines to get to the windmill”. misto view pe noapte.
– seara barurile cu muzica misto erau goale => pierdut de baieti si venit pe jos pana la barca (freo 2 km)
– cum ar fi sa fi pe o barca cu oameni care asculta aceiasi muzica ca si tine?
– mor drq fara muzica “buna” langa mine
– grecii aroganti&lenesi, pe genul auto-pacaleala, care-i si aci, e balcanica.
ZIUA 5
– delfin in port marina
– misto drumul pana la urmatoarea insula, surf cu barca ;)
– SYROS – acostam chiar in buza portului pe strase langa terase
– misto oras, semi-indragosteala la prima vedere
– super biserica fortificata din deal. drumul pana acolo: asa DA! Grecia
– primarie si strazi de marmura. canteretul de la terasa cu chitara rece cu pasiune si voce tanguitoare, asa da! muzica greceasca, nu ce-i la radio care-i foarte aproape de manele
– super-feeling
– oras nu asa mare totusi, in port e cam tot + cand a venit feribotul la ora 23 erau foarte multi cu serviciul
– portocali pe strada; 1st cazuta aiurea “uite ba si astia cum ‘arunca’ portocalele pe jos”, dar… luat una direct din copac si are gustul undeva intre lamaie si portocala, foarte acida, acra; mergea de vitamina C o felie.
– aveau la buda la femei tampoane de schimb. chapeau
ZIUA 6
– biserica aia cu coloane aristrocrate
– urcat iar la cea fortificata – Anastasis (Renasterea), coborit prin alte parti si nu mai era chiar marmura peste tot
– multe pisici vagaboande, multe din ele jigarite
– multe cosuri de baschet
– un domn la 50+ costum si servieta, canta in timp ce cobora scarile spre munca cred :) superb.
– facut o baie-n poart printre U-uri, iar apa prea sarata. ihh.
– drum misto, un singur incident cu o pala de vant care a intors barca in loc
– NAOUSA: greu de parcat lateral, reusit din a 2-a incercare (adancimea doar 2.5 m – au venit altii langa noi si au dat cu carma de fund)
– apar alte yachturi, inghesuiala de vremea rea, pe unul din ei ii agatam de noi. erau 3 si erau stresati; noi (cica jeo) paream marineros, ha:)
– constatat ca eram cam inghesuiti pe barca, restul navigau cate 4, maxim 6 pe barci echivalente (echipaj mare, si trebuia sa fim 10, nu 8. intrebare intr-un port: de ce voi romanii nu calatoriti cu femei la bord? :) )
– cum a gasit romanul nostru ma loc de gratar imediat in inima Greciei ( si va gasi oricand, clar!), de zburau oalele si farfuriile intre barca si jar si belau aia ochii mari la noi.
– bicle! iar, dar obositi, nu urcat un varf, ci un pic pana la o moara. e mare bai insula si nu parea populata de pe mal. ba e. si au agricultura si ferme misto. se pot autointretine lejer. cica nu creste nimic in Grecia… ha. oi, capre, gaste, gaine, porci… toate!
– seara net :) dar obosit si se invarteau monitoarele cu mine
ZIUA 7
– la plecare intalnit o broasca testoasa ratacita si cam lovita de… ceva. invartit putin in jurul ei
– facut un popas pe o insulita: baie, sarituri in apa & fun. eu am urcat in varful ei. ca sa dau de niste capre salbatice (?) (2 + 2 iezi). ce cautau acolo? si mai erau si oase de capra pe acolo.
– ploaie si mers in NAXOS. parcare cu nabadai si garcea de cheu cu “contre” cu primele hartii verificate (cica asa era normalitatea)
– [] din Naxos, insula mare si avea doar 2 porturi
– vazut loc misto de scuba dupa un cap de insulita
– mers vazut “castelul” – un fel de Sighisoara meditaraneana
– biserica catolica, o frantuzoaica batrana care ma pofteste inauntru si imi spune ca spiritualitatea e in inima, nu pe pereti si sa apreciez arhitectura ca atare. o refuz si mi-a parut rau dupa, imi promit ca revin a doua zi.
– putin somn ca-s rupt
– rau de uscat, haha
– portul mai strans cu di toate pe cheu. nu prea primitor, parca
– consumat 1 rola de saci de gunoi; multi intradevar plini de sticle de bere – care oricum a mai ramas, cica s-ar fi terminat dc era vremea mai generoasa.
ZIUA 8
– trezit, facut scuba la insula [], tunele simpatice semi-inchise sub apa in dreapta ei, ~ Shabla. okeish.
– calcaiul lui Achile al unui scufundac este urechea sa interna
– Cata uitat iPhone la frizer si l-a primit inapoi cu zambete
– ratat biserica, era prea devreme si era inchis
– plecat, back to Paros; ploaie
– parcat, teapa la benzina se pare – n-a verificat nimeni cand a facut full-ul grecul. mai mare atentie pe o data viitoare.
– papat; un ghiveci interesant: spanac + branza + creveti
– cadoux pe fuga
– feribot.
– prea mult, trebuia si mai mult relas; vreau acasa– foarte misto Atena noapte de pe mare
ZIUA 9
– drum back lin
– Dalboka
mai multe poze
Durerea
Durerea are trei componente:
– durerea fizică – impuls electric de la nerv la centru cerebral (calea de proiecţie spinotalamică) + injecţie de neurotransmitatori, cea pe care o ştim cu toţii şi îşi găseşte explicaţia în dicţionar.
– durerea emoţională este sistemul de apărare psihic subconştient care provoacă disconfort şi efecte secundare, păstrând conştiinţa în alertă şi inducând frica de “never again”, dând culoare şi calitate durerii.
– durerea socia-culturală reprezintă integrarea celorlante praguri în mediul socio-cultural al subiectului precum eveniment şi face parte din procesele cognitive superioare, este impetuos necesară participarea memoriei şi dă semnificaţia durerii.
Toate cele 3 faze pot fi şuntate. Ignorăm deseori faza 2 care e cea mai păcălitoare de multe ori, şi cea mai “falsă” – este în acelaşi registru de “you do it to yourself”. Ba da, e o alegere. Faza 3 este de obicei o rezultantă, un fel de concluzie post-traumatică cu care trăim. Despre durerea fizică: poate fi depăşită prin antrenament – până la un anumit nivel – şi uneori creierul ia singur decizia întreruperii ei în fază 2.
Chiar totul poate fi controlat?
sursă: “The Puzzle of Pain”, Melzack (1973) via Snatislav Grof
Postul din 4 mai 2012
Pe scurt… Vreau sa simt Praga, cu tine.
infotainment blackout martie-aprilie 2012
În perioada 15 martie – 15 aprilie 2012 mi-am autoimpus o deconectare voită de la Twitter, contul personal de Facebook, toate RSS-urile (bloguri, ştiri gen agregatoare de presă, design-teiment şi web-ish, noutăţi muzică & film) şi de la 12B (un mic forum cu foştii colegi de liceu). Concluzile sunt:
- în primele 2 săptămâni m-am simţit de parcă m-am întors “pe Internet” în timp acu vreo 5-6 ani
- apare o ataşare emoţională, gen familie, fără fixaţie în anumite persoane pe termen lung – musai
- ţine loc de o nevoie de exprimare aka bârfă-socializare-crappy-crap-flop-flop-degeaba
- e mult prea multă informaţie în jurul nostru şi avem nevoie de filtre active mai bune
- am “înroşit” ted.com-ul de am ascultat toate prelegerile noi de acolo, fără selecţie. am citit cărţi din hârtie şi am reuşit să-mi golesc readitlater.com-ul – lucru care mi-a luat 1 lună, aveam vreo 100 de articole de recuperat.
- pentru conectare la lumea reală n-am folosit TV-ul, ci http://www.antena3.ro/html5/ care după ce tai ştirile junk tip “de la ora 5” (sunt cam 40-50%) şi pdv uşor partipris&lătrat devine foarte util. raportul timp petrecut acolo vs. informare este foarte bun. mi-aş fi dorit ca TVR1 şi/sau TVR Info să fi avut un serviciu similar, îmi pare că au cele mai bune şi mai pertinente jurnale de ştiri din media TV naţională.
- valorea de conectare a FB nu e chiar de ignorat, grupul din care faci parte te defineşte ca persoană.
- am avut şi mici scăpări de care nu mi-e jenă, şi câteva lucruri chiar au fost importante (precum marcarea împlinirii celor 3 luni fără alcool).
- după revenire n-am simţit că aş fi pierdut ceva, ci din contră am câştigat niscavai linişte, iar ca urmare am renunţat la o parte din rss-uri, şi am reluat de la zero toate persoanele pe care le urmăresc pe TW&FB lucru ce s-a dovedit de bun augur.
- sunt încă în căutarea unui serviciu de ştiri online competent pentru care aş şi plăti numai să dea un raport foarte bun timp consum / informare.
Şi chiar de atunci, untwitt-urile extrase care au legătură cu aceste observaţii:
– social media substituie, cu succes, o nevoie de a fi in contact in permanenta si asicron cu semenii tai. care in viata reala ar corespunde… barfei, cred.
– in perioada de sabat consum SM am ajuns insa sa folosesc FB pt programari&promovari evenimente (locale). la asta chiar e bun.
– SM are legatura cu interactia sociala din jurul TAU, e un bubble mic. sigur schimba metoda de comunicare, dar nu trenduri globale de consum. si poate sa o faca toata lumea. asta la nivel personal, la nivel de bussines e inca o media.
– “pe net”, din plictiseala, fara info-crappy-tainment chiar ajungi sa muncesti :)