You can find it here. Poze in clubul Cucaracha din Mamaia, pe plaja, langa hotel Rex.
Or here … or here. Now fly away!
Go Goagle :)
Category: orice
“Controlul imperfect – lupta noastră continuă cu puterea şi renunţarea”
“Controlul imperfect – lupta noastră continuă cu puterea şi renunţarea” – Judith Viorst, Ed. Trei 2009
– foarte “slabă”, descrieri şi treceri în revistă a teoriilor / cărţilor adiacente subiectului dezbătut în fiecare capitol
– peroratul mult pe faptul ca rezultatul dilemei “determinat genetic” vs. “determinat mediu” este de fapt undeva la mijloc, şi bine face
– controlul ba e, ba nu e în mâna şi în favoarea noastră
– sexualitate, the usual stuff
– mintea peste bolnav, precum gena peste mediu. exemplu cu nebunul cu personalităţi multiple care-şi inducea simptome, una din personalităţi având alergii şi insuficienţe de insulină, cealaltă nu (în acelaşi corp!)
– în capătul opus, despre controlul benefic: credinţa (din nou! credinţa – n.m.) că deţinem controlul – fie că îl deţinem sau nu – ne ajută sa ne simţim bine.
– nice ideea azilelor specializate în îngrijirea persoanelor cu boli terminale precum control imperfect al lui “memento mori”
– pledoarie finală de echilibru între putere şi capitulare
N-o recomand: muieristică, non-practical, aproape inexistent “what to do” (next) ori paşi sau metode. Am avut tentaţia să o arunc catalogând-o precum semi-maculatură, dar nu.
Postul din 11 septembrie 2011
to private or not to private (spice)
Pentru prima oară în ultimii doi-trei ani, din indisponibilităţi întemeiate, iau autobuzul spre plajă ce se dovedeşte o experienţă iniţiatică în sine. Pe lângă conştientizarea faptului că este un serviciu public scump (1,75 RON costul unei călătorii, asta la o paritate de 1 EUR = 4,2657 RON) pentru o populaţie mult săracă care nu ştie să-şi cultive başca valorile cât bunurile pe care le deţine la comun, îmi nimereşte în câmpul vizual o pereche tinerică-frumuşică, şi cumva printr-o ne/fericită întâmplare albul materialului lenjeriei d-rei atunci când cei doi se aşezară pe bancheta din faţă mea (alb?). Cam 22 de ani, brunetă, piţi-superior şi nu prea, manichiură x-tremă – cu steluţe – totuşi culmea! nu chiar un kitsch oribil. Din super-rapida analiză informaţională, raitingul său sexual imobiliar-artistiq – o crescut cu câteva puncte doar pen’că băiatul era chiar ok. Asemeni în involuntarul incidentului privirea-mi a stăruit pentru o milisecundă mai mult decât trebuia pe intersecţia picioarelor ei cât şi ale lui – el ce are, e scutit? – lucru care s-a lăsat cu reacţii promptisime precum încrucişarea cataligelor d-rei din prea scurtul fustei ce nu prea încerca să le acopere şi prin privirea uşor necesar încruntată a începutului de protectorat / provider al d-rului. Dar fără urmări şi fără insistenţe, aşa cum se cuvenea să fie de ambele fronturi; nu-mi stă în fire să fac asta – încerc pe cât de mult pot să eschivez impulsul natural, ceea ce îmi iese de cele mai multe ori, asemeni fără să stărui asupra faptului în sine trecându-l uşor la categoria – fapte diverse, poate “de reţinut” şi/sau “s-a întâmplat”.
Am coborât … însă nu mi-a ieşit din minte pe tot drumul pănă la plajă. Bucăţica aia de chilot nevinovat în spatele căreia se ascundea o întreagă simbolistică mi-a explodat în minte ca în desenele animate expulzând chintesenţa feminităţii, a fertilităţii şi a driverului sexual care împinge cotidianul înainte ca un motoraş Diesel de mare-mare randament. Jerbe de flori de primavară!… Axis mundi, cazanie a “corolei de minuni a lumii” pe care evident că nu voi a o distruge, ci din contră: vreau să o înţeleg, să particip la ea, s-o gust şi să o trăiesc. Şi nu mi se întâmplă zilnic asta şi nici nu băusem ceva care să conţină ori alcool ori cofeină, beat fiind poate doar de penumbra unui prea-copt portocaliu #Septembrie în care mă scăldam ca un porcuşor alintat ce sunt :)
Ori sunt eu cam nefutut ori azi, 11 septembrie 2011 – lună plină chiar pare-se (doaaah!) – a fost o zi mişto.
Postul din 1 septembrie 2011
Am văzut 3 delfini în mare azi la CC, jucăuşi, du-te-vino, aproape de mal. Frumos. S-a ridicat tot golful în picioare ca la circ. Curios, nu ştiu cum – vizual, miros, altfel? – câinii care erau sus la şosea, la cam 50-70 m în linie dreaptă, îi lătrau de mama focului. Doi adulţi şi un pui.
Când Laur a intrat după ei, şi eu la puţin timp după, evident s-au îndepărtat la câteva zeci de metri în larg. Stând mai mult în apă şi fiind mai aproape spunea că îi auzea destul de bine cum comunicau între ei: cu ţiuituri stridente pe care le ştim, dar şi păcănituri, cu o claritate destul de bună, deşi distanţă era apreciabilă. Pe mine urechea stângă nu m-a lăsat să mă scufund.
La începutul ăsta de toamnă are să fie vreme bună ca de vară indiană.
:)
la ale mele sper să crăp din prima
indignarea / furia / neputinţa / mila / resemnarea / bucuria, toate alternând, în ochii lui bunică-miu când îl hrăneam cu lingura la spital la al doilea său “stroke”. la ale mele sper să crăp din prima.
Postul din 30 august 2011
În zile ca astea #Constanţa îşi spală toate păcatele de peste an! :D Valuri bune, butoi, lungi … chiar ‘La Butoaie’ în faţă. Miam-miam-miam. Regulate, cam 1.25 m, luat câteva, dat în stambă puţin :) Mândre zgârieturi şi un ear-plug pierdut, să fie primit. Ah… ce bine e: să încerci să programezi câte ceva toată ziua şi spre după-amiază mai târziu ţup! la nişte valuri bine-venite. “Fericit ca o jivină săracă”, ce sunt! :)
A început sezonul? Amin!
Lo-ve
PS: şi acu’ pe seară să băgăm o Vamă zic :D
Complexul lui Peter Pan
The Peter Pan Complex:
- avoids responsibilities
people tell them they are childish and need to grow uppeople feeds them and takes care of them all the time- would rather live in their head than the real world
wants success to just happen to them- focuses on fantasies more than reality
-
believes they deserve to have whatever they want
- life lacks direction from an outside point of view
- never know what to do next
- does dumb physical things frequently
- inconsistent performance
- lazy
- slacker
- does the minimum to get by
does things without thinking- does not feel they have any reason to accomplish anything
- tend to ignore or put off problems
- believes fun is the most important thing in life
- most people think they are crazy
- forgets scheduled appointments
- more past than future
gets attention through negative behavior
Postul din 29 august 2011
mi-am adus aminte de ce nu-mi place compania oamenilor mari: pentru că nu prea sunt dispus la compromisuri şi-mi prefer alte lucruri (valori) decât marea majoritate. Q.E.D. . de unul singur sunt doar eu cu opţiunile mele. e de rău, nu-i de bine.
excelente valuri azi la plajă H20 – cinci, după prima groapă – manevre alea-alea:) m-a uns pi suflet, băi! trăiască mama lor de webcamuri îndreptate către mare şi anii de buna lor citire. bate a uşor Septembrie afară şi … de abia aştept :). cu BXL n-am mai făcut nimic de săptămâni deja – fără surprize.
Unde mâncăm la Shabla
Din ciclul cititorii întreabă redacţia le răspunde: unde mâncăm la Shabla? La minimarketul din interesecţie. Se cumpără doar cu leva, există bancomat chiar lângă el. Asemeni, seara sunt şi nişte terase drăguţe în zonă. La Shabla Tuzla de nicăieri – aint safe. Mai poţi cumpăra ţigări locale la singurul butiq din Tiulenevo şi cam atât.
Şi pentru cei cu o ţâră de chef turistic şi încă neştiutori, evident: scoicile de la Dalboka (cele mai simple sunt cele mai bune), din drumul de la Kavarna spre cap Kaliakra undeva pe dreapta, până-n sat.
Cu drag,
M
“Învaţă cum să-ţi controlezi furia”
“Învaţă cum să-ţi controlezi furia” – Dr. Les Carter , Ed. Teora 2008
O carte mai utilă decât Biblia. Nimeni nu se naşte învăţat. THIS IS (the practical) SHIT.
– mesajul către celălalt ajunge oricum
– nu ignora faptul că poate fi înţeles bine chiar pe un ton moderat
– nu TREBUIE nimic
– nimeni nu reacţionează bine la draci, se trezesc alţi draci
– întotdeauna există o cale mediană bună pentru ambele părţi
– exprimarea violenţei ESTE opţiunea ta, dar oricând poţi să faci altceva cu ea
– schimbarea ca să fie de succes trebuie să fie dorită, nu ca o obligaţie. plăcere şi structură / fond.
– porneşte de la sentimentul de egalitate între oameni, şi descrie diferenţele. nu pissing contest, nu top-that.
– un conflict este un prilej de a manifesta mediere şi armonie
– pretenţiile altora nu sunt treaba ta
– respectul trebuie oferit for granted; este premisa umanităţii din fiecare, pentru un bun start
– acţionând cu calm nu este o garanţie a răspunsului pozitiv al interlocutorului, dar ajută în minimizarea daunelor interioare după dacă
– oamenii furioşi nu sunt oameni fericiţi
Mi-a plăcut mult spre concluzionare:
Nu veţi ajunge niciodată la un punct în care veţi înceta să ai simţiţi mânia, dar vă puteţi categoric aştepta să găsiţi eliberarea din cleştele în care această v-a prins personalitatea.
Cu motivaţii diferite, mi-aş dori să cumpăr câte un exemplar pentru fiecare dintre: Pavel, Ruxandra, Cristi, Mihai, Geo, Mimi, Gică, Laur, Tudor şi Marius.
Politica: cea mai iubită temă
Un excelent comentariu-analiză legat de a noastră mândră patrie în urma altui articol interesant în România Liberă care îmi dă de gândit:
În primul rând românii nu pleacă din ţară doar pentru că pot acum fugi. Românii nu sunt iepuri. Şi nici nu pleacă doar pentru că acolo o vor duce mai bine. Dusul mai bine e relativ. Un imigrant o va duce (poate) mai bine decât o ducea în locul de unde a plecat, dar cu siguranţă o va duce mai prost decât cei care sunt stabiliţi deja acolo. Comparaţia joacă un rol foarte important aici. Şi românii de pe vremea lui Ceauşescu o duceau mai bine decât sudanezii de exemplu, dar comparaţia nu putea fi susţinută, pentru că nu-i vedeam pe sudanezii ăia. Românii de azi o duc cu siguranţă mai bine decât românii în comunism (magazine pline, căldură în casă, apă caldă tot timpul, maşini, plimbări în străinătate, lucruri care erau de neconceput în trecut), cu toate astea românii de azi se plâng mai mult decât românii în trecut. De ce? Din cauza de comparaţie. Azi ai în ochi o pletoră de îmbuibaţi, care o duc mai bine că ţine de politicieni, care o duc mai bine că ţine de securişti, care o duc mai bine că ţine de ţigani întorşi din occident cu căruţă plină de furtişaguri, care o duc mai bine că ţine de … etc. Ei existau şi în trecut, dar nu erau atât de vizibili. Strigător la cer, domnule!
În al doilea rând românii pleacă şi pentru că văd că societatea asta e sfâşiată cu bună credinţă, e făcută praf, şi nimic n-o mai poate pune la un loc. Nu ne interesează ce spune vecinul, opinia lui n-are valoare pentru noi, doar ce credem noi trebuie să iasă deasupra, şi dacă nu iese, atunci democraţia asta e o mizerie, era mai bine în comunism, unde, dacă erai cineva, puteai să-ţi impui voinţa.
În al treilea rând mai e şi rolul presei aici, aşa cum bine subliniază autorul. Chiar tot ce fac politicienii e rău în ziua de azi? Nu mă refer doar la Băsescu, sau doar la PDL, ci chiar şi la PSD, sau PNL. Tot ce au făcut ăştia a fost rău? Totul a fost doar o hoţie de la un cap la altul? Judecând după presă şi televiziuni, da, totul a fost o hoţie. Dacă te iei după comentarii, România e o Etiopie în Europa.
În al patrulea rând imaginea politicianului de azi e înrădăcinată în mintea românului din trecut. Politicianul de azi e asemănat în mintea romanului cu activistul de partid de ieri, la care te duceai umil, cu căciula în mână să ceri butelie şi pe care îl înjurai după ce închideai uşa.
În al cincilea rând românul încă n-a învăţat să se descurce singur. Câţi americani aşteaptă la Obama? Câţi englezi aşteaptă la Cameron? Număraţi românii acum.
Da. Meseria de politician e ceva murdar în România. Ne place să fie aşa. Trebuie să fie cineva vinovat de insuccesele noastre personale.
În România, cea mai iubită temă de discuţie – politica.
Cea mai hulită meserie – politică.Vezi dacă mai poţi să-i înţelegi pe români.
semnat de către Gheorghe Popescu – probabil un pseudonim, oricum un domn de bine.
Farewell-goodbye Interpol
Interpol – obsesia unei adolescenţe întârziate prin izolare. Cum să nu te regăseşti în frustarile lor melodioase de natură amoroasă sau socială? Când slalomul în alcool din cluburi eşuează, mai ales când nu mai ai voie să abuzezi de eficienta aldehidă, următorul refugiu este în dans. Cel potrivit … când devii tot una cu muzica şi muzica cu tine, prin toate fibrele şi prin toate încheieturile. Fără o picătură de alcool, şi musai cu ajutorul uşor ilicit al unui drag DJ. Şi niciodată nu iese bine. Nu poţi să dansezi acasă pe muzică rock, poate doar precum chiar adolescent, poate doar pe Jamiroquai, poate la un ceai dansant. Trebuie un club, trebuiesc alţi nebuni ca tine. Oamenii care simt şi gustă la fel şi care au aceleaşi preocupări, orizonturi. Cu care faci clic. Nu iese de un fullnight – iese de un calup-două pe seară. O melodie, “două dacă ascult în seara asta eu mă declar mulţumit”. Muzica pe care o asculţi acasă nu se pune în club, nu se mai potriveşte în maşină, nu mai merge la bar, la nunţi. Fullplaylist! Trebuie şi srl-ul să vândă, trebuie să satisfaci câte puţin din cele 50 de diferite gusturi totuşi, chiar dacă pe aceiaşi tematică. De obicei nu se înţeleg doi oameni în aceiaşi casă legaţi prin două inele simbolice. Nu, nu… nu. Dar ar trebui să se desfăşoare undeva şi muzichia asta tare potrivită ţie, da? Ar putea fi foarte bine la un concert al unei formaţii preferate, mari. Iese gregarul la suprafaţă, ies conexiunile comune, iese “aproapele” lângă aproape. Toţi ca unul. Orgasm colectiv.
Eu asta am aşteptat de la Interpol dar nu fu. Probabil trebuiau văzuţi acum 3 ani în NY; îi simt că în următorii doi se vor destrăma. Sper să aibă demnitatea şi lipsa de rate necesare să nu ajungă un band ratat, auto-pastişat. Sunt destule formaţii în peisaj care ar fi trebuit să se retragă de ceva ani deja. Reveniri există – Manics Street Preachers, reinventări asemeni – Madonna – dar “pe val” şi în plină glorie este o singură dată.
În muzică ca şi în dragoste fiecare este pentru sine. O groază de chestii sunt în capul nostru, şi funcţionează doar pentru noi. Nu există destin în sensul fatalist, că aşa ţi-e scris. Ţi-e scris în gene, precum rezultat al adaptării şi al selecţiei naturale. Interacţionezi cu mediul prin legile sale: gravitaţie, timp, atracţie, conservarea energiei şi al II-lea al termodinamicii. În viaţă ta apar şi dispar persoane noi şi întâmplări nu conform unui plan dedicat ci legilor universale. There is no magic, there is no butterfly effect. Bila pusă pe un plan înclinat se va rostogoli în punctul cu potenţialul cel mai mic, o picătură de apă în vid&imponderabilitate va avea formă sferică, nu cub, nu piramidă, nu floricic elicoidal. Matematică. Fiind incredibil şi făr’ de-nţelegere prea complicat ca să fie determinat.
Muzica nu se reduce doar la o înşiruire de note şi la armonii interpretate într-un mod nedefectuos. Prin muzică se TRANSMIT emoţii şi uneori idei. Prin muzică există o legătură între cel ce codifică universul prin transmitere de mesaj şi cel care îl decodifică, redescoperindu-l (pe el, universul) primind în schimb plăcere şi lecţie, receptorul aducând la rândul său feedback. Şi ciclul se reia, cu amprenta sa proprie. Să cânţi corect şi să aştepţi ca minunea să vină prin amintirea unui fapt postum nu se numeşte act artistic. E ieftin porn şi vitrineala. Kings of a fake empire. Dacă nu te conectezi la publicul tău pentru ce atunci performezi? Pentru alte motive decât cel al “transmiterii”, evident, că sunt o droaie. Cu obligatoriul addendum că sunt zile şi zile, că nu poţi face asta pe bandă automată, câteodată iese fără efort, câteodată deloc oricâte circumstanţe favorabile sunt.
La Interpol la Summer Well 2011 Buftea n-a fost orgasm. Îl voi caută în următorul apropiat concert live pe un stadion mare la Foo Fighters, că la “Nirvana” nu mai am cum.
Postul din 12 august 2011
Văluşoare. Primele pe anul ăsta, max 40 cm. Stat ceva în apă să prind trei onorabile. Şi prins:) Cam am nevoie de holder pentru umăr şi-mi dau seama că ţinând cont de forţele cu care te contrezi la cele mari de aproape 2 m nu ştiu dacă… e bine ce fac. Se prea poate că până spre posibila viitoare operaţie treaba cu valurile să se fi cam terminat pentru mine. Cel puţin nu grupa mare, alea pentru care viaţa merită trăită. Dar… bun şi aşa.
Şi dacă tot ar fi de consemnat, undeva după jumătatea lui iulie, cam la 1 lună după ce m-am mutat iar acasă, unde nu mă ridic din canapea decât pentru chestiuni vitale şi la 2-3 m distanţă… au cedat genunchii. Amândoi, pe rând. Iar acum, în fiecare seară înainte de apus câte o plimbare obligatorie de 30 de minute prin parc că totuşi vreau să prind 45 de ani fără bastoane. Apucat de citit despre articulaţia genunchiului şi-i muuult mai complicat decât la umăr. Asemeni patologie.
În rest de bine.
Postul din 31 iulie 2011
Am un mare regret. E foarte nedrept timpul ăsta. Aş vrea să fi rămas pe loc când erau nepoţelele mici de avea Andra 2 ani. Endless time atunci. De puteai să le fi pupat în voie fără să facă atâtea figuri şi să le tachinezi mult mai mult decât acum. Parol.
“Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte”.
E frumos în Vama Veche când te duci cu oameni frumoşi. Iese mişto. Toţi francezii când ajung pentru primele dăţi în Vamă dau în entuziam tâmp de cât de mişto e acolo: muzică, tineret, alcool ‘pe stradă’ şi libertinaj.
Postul din 8 iulie 2011
Îmi place marea. Ştiu ca este o diferenţă imensă între valurile pe timp de toamnă-iarnă cu apa rece şi cele pe timp de vară. Diferenţa constă între concentrarea pe instinctul de supravieţuire vs. distracţie. Adrenalina +/- este aceiaşi, dar… sentimentul general diferă la un unghi cu cel puţin 100 de grade.
Îmi storc creeri iarna de ce sunt depresiv şi nu mă simţ bine. Acu e un soare afară, o căldură fix bună şi o vreme frumoasă de-mi pocneşte pipota-n mine de fericire. Şi nu… n-am mai mulţi bani, mai multă dragoste, relaţii mai bune şi alte împliniri. Sau mai puţine. Băi… e atât de simplu.
Meteo-sensibil.
Incendies (2010)
– bun film. şi artsy şi pentru popor. film căutare.
– o dramă bine conturată
– incursiune în lumea arabă, în războiul civil din Liban. conflict musulmano-creştin, asemănător celui din Bosnia bazat pe aceleaşi motive religioase.
– based on a true story, far’ de dar’poate dar nu – e după piesă de teatru iar elementele reale sunt în acest interviu
– foarte bine regizat, bravo! descoperit un nou regizor:
Denis Villeneuve canadian, de urmărit. îmbogăţit towatch.txt cu încă 3 titluri
– bune scene “freezing” de legare
– cere şi a doua vizionare, ce relevă multe detalii bine puse la punct
– nici o scenă nu e gratuită
– memorabilă cea cu autobuzul incendiat – din poster, cea mai cruntă din tot filmul
– regie excelentă, pe alocuri minimalistă. unghiuri de filmare perfecte, bun montaj.
– foarte mişto filmările în apă
– mişto actriţă Lubna Azabal, cea din Loin. dar şi fiica.
– da, chiar are pe Radiohead în soundtrack
– un sfârşit cu un pic telenovelas cu soluţie cam hollywood, da-i iertat
– excelentă construită tensiunea şi plot-ul
– filmul are un fir personal, în afara războiului, prin care se oferă tocmai lecţii asupra acestuia
– ce vrea să imprime este că familia trebuie să fie familie, ci nu duşmani de moarte/război. că lucrurile să reziste trebuie să pornească din iubire ci nu ură.
– două citate:
din script: “La mort c’est jamais la fin d’une histoire”
şi un imdb: “There is no peace to be found in war, and its repercussions resonate through generations”
PS “mă-sa era un fel de a) Doina Cornea b) Fefeleaga c) Ecaterina Teodoroiu” =))
Postul din 30 iunie 2011
Amintiri (uitate):
– când săream gardul la creşă cu câte o pătură în mână, cartea şi ochelarii. după-amiază şi citeam până dispărea lumina.
– zecile de dimineţi de îndoială din sufrageria de la ai mei. şi adolescent şi după.
– lalele de mai, tot în sufragerie, pe lumina lu’ 11 AM.
– tartă de mere şi platoul cu ştrudele (concurând “La Albina”, după liceu, lângă staţia de 43, la câte un pahar de suc TEC). în bucătăria imaculată. momente perfecte de fericire.
– valurile luate între Vamă şi 2 Mai, văi! ce frumuseţe. cele mai, ever. ce dulceaţă. cum atârnam pe placă ridicat şi coborât de valuri cu Vama estivală-n zare. ce moment!
– norii şi cerul priviţi cu orele în balconul de sus de la Trocadero, uneori cu muzică portugheza-n acompaniament.
– când mă uităm cu tata la filmuleţe cu Andra la 2 ani, când ea avea 4. emoţionant.
Vama Veche, cadeaux:
– 3 zile de o minunată re-racordare la mine însumi. pierdut unde?
– Vamă minunată, ca-n Septembrie, dar deschisă toată. foarte puţină lume şi Talulah lu’ Jamiroquai în faţă la Goblin: nisip şi mare-n multe culori reci. minunat :)
– plimbarea pe dealul de sus, statul pe stâlp cu spatele la mare-n asfinţit înnourat. kitschy and forever working.
– ciorbă la Bibi 4/10 – aproape digerabila, la Şoni – da, da – 8/10. o bere la Bibi -> 8 RON ! să trăiască Silva Black, minunată – caramel, lighty, nu foarte dulce.
– frumos pe str. Meduzei :) ingenuu, old VV
– ah!… de ce nu e aşa în fiecare zi?
– deşi am avut telefonul închis l-am urât că trebuia să-l deschid seara să verific necesarele sms-uri.
– importanţa maşinii de scris constă în lipsa Internetului, jocurilor etc.
– să-ţi iei în vacanţă: un capsator şi un player de muzică. se pare că nu prea rezist fără.
– câtă tehnologie este într-un mobil: telefon, ceas, calculator buzunar, lanternă, cronometru, calendar, alarmă, aparat foto, SMS, google (dicţionar, spelling, info, twitter şi email).
Nothing Personal (2009)
you
Dear you
Sorry to leave you like
this.
Talent knows when to stop…
The place is yours.
My will is in the
left hand drawer in
the dresser
There’s money in the
teapot.
Tá grá agam duit
(I love you.)
Guernsey (2005)
Guernsey (2005)
– m’uns pe suflet filmul ăista
– bun, al drq de bun. film artistic, imagini statice, cadre lungi, fără explicaţii. bun plot.
– la fel de zgârcit în explicaţii precum “Aurora” lui C. Puiu, aduce mult ca regie cu.
– are ceva din ‘răceala’ filmului nordic în care nu se întâmplă mare lucru.
– excelentă gestică, rolul principal interpretat mişto. multă mimică minimă.
– highlight-ul filmului:
Sister1: “You can’t stay mad at me for the rest of your life.”
Sister2: “Yes, I can.”
Sister1: “No.”
– legături de familie reci, cu înşelăciuni colaterale.
– late grief
şi una excelentă de pe imdb: “Because of lacking texts the story becomes a quiz. An introvert person suggests to have depth, but sometimes it turns out he has nothing to say. This film acts like an introvert person.” Însă de spus are multe, dacă ai atenţia necesară.
şi încă una de pe avax: “nudity […] is crucial to remind us that these people are very naked underneath their cold Germanic appearance, which is so well portrayed”.
Postul din 19 iunie 2011
O nuntă şi două concluzii, şi una adiacentă:
- ce mult ne-am îndepărtat de viaţa de la ţară. gastronomic. mâncăm numai prostii – sărate, foarte dulci şi toate procesate. până şi carnea de pe mesele noastre şi-a dobândit această “calitate” de procesată. o să crăpăm? nu, ne vom adapta.
- la 25 de ani, undeva pe acolo, crezi că viaţă alături de the future signifiant other va fi plină de fericire, că de, de aia “te iei”, de ‘miere’. după, îţi trece, şi împlinirea vine şi din multe altele, fără să stau să intru în detalii, destule chiar din zona gri de nu cenuşii de tot. şi nu ştiu care din cele două moduri de a gândi “greşeşte” mai mult.
- secundar: mă distrează cumplit efortul cuplurilor de a-şi face viaţa mai bună şi de a controla… relaţia – să nu zică, să nu spună, să facă, să nu, să (nu) afle, să nu se supere, să… de parcă ar fi în controlul lor ce-i ţine împreună, aint.
Îndrumând-o azi pe Andra, şi explicându-i, cum se scrie cuvântul RÎMĂ am avut parte de un rar sentiment de împlinire, pe care la Trocadero n-aş fi avut cum.