Category: orice

400 posturi de noiembrie

luciditatea acestor dimineţi sigur dansate şi de multe ori bete, de multe ori lately cam nu… luciditatea acestor dimineţi dansate este fantastică. viaţă asta nu-i dată să fim singuri pe pământ, egoişti da. egoişti e bine de cele mai multe ori. dar să ne intersectăm iţele chiar şi la nivel de conversaţie e un lucru minunat. prietenii noştrii sunt extensii ale arhivelor conştiinţei noastre. când îi pierdem suntem mai săraci şi o parte din noi moare. desuet… nedesuet. puştanii merg în club să se sărute, să facă sex. toată lumea merge, e chibiţul social. şi totuşi… pe lângă ne-statul acasă e o interacţiune superbă. mai ales acolo unde ne lăsăm depozitele de tinereţe, care întotdeauna-întodeauna sunt dulci. “Nina, ochii tăi sunt ca de căprioară”. Of, nu vreau să vorbesc despre sex sau despre lipsa lui ci despre alienare şi evident contrariul ei. Suntem făcuţi să ne iubim aproapele. Empatia dată de un set de neuroni vitali supravieţuirii, evoluţie. Jesus Christ Super Star. Deşi am început să fim în căutarea altuia. E nevoie de un sens şi lucrurile se rodează în timp şi trebuiesc reinventate. Şi totuşi Soarele rămâne. Aş vrea să nu sune a aberaţii. Nu sunt beat. Nici măcar trist. Poate mâhnit că sunt uneori mai tot timpul prea încrâncenat când interacţionez cu orice nefamilial – rac. Nu, nu… nu când dansez. Atunci mă pierd… orgasm. Etichete.

Şi zilele trec. Şi eu rămân. Ca întotdeauna. E plăcut să spui că tu, tu şi tu… aţi fost la un moment dat importanţi în viaţa mea, pentru nişte momentele alea. Conexiuni între matematici. Şi să căutăm maximul de plăcere şi minimul de durere nu-i rău. E rău să nu interacţionezi: “connect, be active, take notice, keep learning, give“. Cât mai mulţi, cât mai calitativ. Bucuriile triste a unor foste noiembrii depresive îmi cad uşor la stomac. Pe toamnă. Scaunele goale sunt de regretat. Dacă o viaţă avem şi-o gaură-n coeur … atunci să fie spaghetuită cu alte multe spaghete. Limbaj:) şi mustăţi. Şi dansuri: “They said (he) changes when the sun goes down”. Vreau sa încep să ţin minte numele la toţi.

Postul din 16 octombrie 2010

Rockerul cu ochelari în piele de motor urlând la şase dimineaţă într-un club ce vrea să le împace pe toate dintr-un oraş destul de provincial şi care a ascultat tot felul de rahaturi până să i se pună şi lui nişte melodii mai “supărate” spune apăsat – din toată inima – “ASTA! este MU-ZI-CĂ”. În nişas veritas. Vorba lui Radu, peste 5-6 ani vom avea profil de pedofili veritabili.

mâine îmi fac tricoul.

_work as hell. şi n-aş mai vrea să scap o bilă. deşi pe cealaltă n-am scăpat-o, doar am băgat-o în buzunar. mai mult de orgoliu decât de bani. există şi ăsta. za horoscop şi sin(x) îmi spun că o dră este pe vine. să vie. sunt foarte curios ce valori au TGPul & TGOul pe vremurile astea de stres şi oboseală, şi alcool nu. noroc cu posturile astea private; poate ar trebui să fac şi twitterul la fel. lucrurile nu trebuiesc amestecate: muncă & personal.

blonde

De la inaltimea balconului meu, cel superior chiar, azi am vazut un cuplu ce traversa strada. Ea blonda, subtire, tunsa scurt, uratica si cu ochelari. A dracu’ / preocupata. El inca tinerel, scund, tocilarel, brunet, usor plinut cu parul zburlit, tinea in brate un copil – un baietel blondin si tacut de vreo 3-4 ani. Preocupati pentru ca il duceau la cabinetul medical de alaturi. Faceau o poza buna trecand strada amandoi precipitati. Ah, in Pastele ma-tii, am fi facut o casa buna! Prin ce meleaguri, paturi si greutati financiare te-oi mai zvarcoli p’acu? Pierderea ta – care s-a dus demult – a fost si a mea, tu.

Usor bruxism.

Lets Do It Romania – Cheile Dobrogei

Let’s Do It, Romania! Sâmbătă am strâns gunoiele la Cheile Dobrogei, nu Nistoreşti precum alesesem iniţial. Locul turistic primează satului izolat. Cu Alex, Gabi, Levi şi Bogdan. Ultimii trei interesectaţi destineşte din LDIR. Şi Costică – un voluntar adhoc de 11 ani, localnic. Fost foarte mişto, şi făcut treabă bună! Ce-am învăţat din asta :) :


video credit dordeduca.ro

– alocare echipe dinainte
– va lua mai mult timp decât crezi: şi planning şi adunatul efectiv
– ia câţi mai mulţi oameni, maşinile pot fi utilitare doar cu 1 om
– FĂ! diferenţă între gunoi de pădure şi groapa de gunoi la margine de sat. prima primează.
– nişte branding, măcar printat şi agăţat de tricouri cu bolduri. merge şi bandane.
– deciziile să nu fie în contradictoriu, as always management
– mănuşi mai serioase, nu de unică folosinţă
– saci it’s never enough, dar nici să n-ai prea mulţi nu-i ok, costă
– dacă forţezi sacii să intre în ei mai multe deşeuri se pot rupe (uşor)
– pauză de masă
– muncă patriotică mai des
– 2nd! cheie maşină
– as always, ciocolată
– peturile chiar merită reciclate
– când ţi se rapoarteză DO introdu datele în sistem
– info poate conta. ia un laptop cu net cu tine.
– do party la final cu toţi

În final neşte poze de la peştera de la Mănăstirea Casian de după. Frumoase locuuuuri belea, dar de dezvoltat cu altă ocazie într-un post dedicat gen Dobrogea.

Şi să nu-l uităm pe Costică!

Postul din 12 septembrie 2010

Furtună cu valuri berbece. Prima zi prea mari, a doua n-am intrat, fost în Dobrogea cu Pax. A treia zi – dublu întărit umărul: holder + cordelină lângă coaste, şi am intrat cu Cifone, şi-a luat şi el placă, şi un coleg. Luat doar câteva de control – nu reuşeam să le iau în lateral – cât să-mi demonstrez că se poate şi aşa. N-am forţat. Surf up!

Sâmbătă seară party la Ctin. Mai slăbuţ că deh, 32 ci nu 17. Dar să-mi dau seama de longevitatea aceleiaşi formule de succes de gaşcă de prieteni. De 15 ani! E ceva.

Şi cam atât, nu?

Frumoasa-i Dobrogea – update zona Râncu / Nistoreşti


– nimic intersant, dealuri şi sate golaşe şi sărace
– căutat gropi de gunoi cu Pax pe genul http://twitter.com/LetsDoItRo
– luat ţigan bătrân din Nistoreşti până-n urmatorul sat. venise să vândă un ham, făcut de el, dar nu reuşise. n-a luat arvună înainte aşa că se întorcea acasă. deşi femeia cu_calul era serioasă, însă a trebuit să ia haine de şcoală pt copii. “ce fac cu el acum, am să-l dau în sat la cineva”. îşi fracturase tibiile deschis la 26 căzând de pe cal, “mă doare la vreme. pe tine, nu?”. amintindu-mi puternic de Moromeţii şi de bunica-miu.
– satul ăla sinistru gol, cu bălării pe margine. cel mai dezolant şi sărac sat văzut ever – satul Călugăreni, jud. Constanţa. nici asta nu e România reală.
– oprit inainte de cot spre Hârşova, frumos la locul fără nume. pozele sunt de acolo.

plouativă

Intr-o zi o sa am bani. O sa organizez un concurs de frumusete, Miss Toamna. Pentru femeile de peste 40. Castigatoarei i se va da un sotz. Daca are deja unul, i se va lua. Celelalte vor fi omorate cu pietre ponce.” via Kaos Moon.

ş-afară-i soare.

Postul din 9 septembrie 2010

E un Septembrie atât de frumos afară. Încă destul de cald, cu Soarele de-o intensitate fix cât trebuie. Un portocaliu molcom. Vreme de concediu sau de valuri. Din motive obiective nici una din păcate, fără să-mi pară rău. Au trecut 5 luni de când m-am mutat şi nu ştiu dacă am scris 3 pagini. Ar trebui să-mi fie ruşine şi mi-i. Probabil atunci când condiţiile sunt propice mă apucă pofta. +6000 RON peste cheltuielile curente. Şi Timişoara. Dacă ajung în Vamă iar până-n octombrie şi-are să-mi placă la nebunie e ceva defect în capul meu. Curbili viniii-vini.

Frumoasa-i Dobrogea – update Carjelari

– făcut şi drumul Ciucurova – Hârşova, ultimul rămas din toată pleaiada
– nu, farmecul Dobrogei nu s-a pierdut, încă mai are secrete de savurat
– drumul Traianu – Dorobanţu nu mai e chiar aşa rău
– foarte fun condus doar cu 1 mână şi copilotul schimbat vitezele printre gropi
– minunată zona Cârjelari. mers cu Alex pe câteva “şei” de acolo. scrutat peisajul de lângă nişte “momâi”
– văzut şi un cârd de căprioare (trei) chiar la mama lor acasă
– n-a sărit umărul şi nici glezna deşi eram în pioneze :)
– seară băgat o Vamă d’adio, una din primele de genul pe anul ăsta
– Pax o condus 450 km dezvirginându-şi fecioria şoferistică
– ne bate gândul şi de-o Dobrogea de SV extrem

Postul din 31 august 2010

tocmai intors de la Peninsula. 4 zile frumoase. la cort. facut pofta mare de un festival de vara prin afara, mai indiot. ajuns acasa sarit umar uratel, cu spital etc. => concediul contiua fortat si anul asta pierd sezonul de valuri.

cronicuta yet to came veni.

Postul din 22 august 2010

Mişto azi. Valuri în două reprize: la prânz pe la 2, la CC, singur, pe mijloc – incomodat de poporu’ de la mal, şi de pietrele de sub apă. În lateral, spre final, m-am dus în larg dar cele mari nu se desfăşurau acolo. Venit acasă ruptus :) Spre seară cu fam. N, toţi trei cu plăcile în apa, vântul mai potolit, dar încă valuri bunicele. Luat valuri împreună, râsete, voie bună şi câteva zgârieturi. Pierdut o labă dar noroc că s-a recuperat repede. Un nene ne făcea poze, soarele pe asfinţit; când să împachetăm ne-am salutat cu alţi board-i ce treacau şi ei pe acolo:) Ce zi frumoasă! Poate bag şi mâine o tură.

Mi-am adus aminte ce se întâmplă dacă mergi la valuri în fiecare zi: vrei mai mari, adrenaline junkie type. D’aia ajung ăştia la Mavericks şi nici acolo nu se opresc. Da, frate, în timpurile noastre asta-i viaţă ce merită trăită: curvă de lux sau surfer profesionist:)

Postul din 21 august 2010

Cred că deja a devenit o tradiţie a verii filmul de sâmbătă seară şi somn. Surclasează o Vamă prea aglomerată şi prea populară. Poţi să mergi şi-n timpul săptămânii, vinerea… e mult mai drăguţ.

(Ar fi trebuit să-mi fi notat vinerea asta. Plină, ciudată şi întrebătoare zi. Cu linuţe cum o făceam odată. De la impozite … la doar 40 min cu 120 km/h extra-urban wayback din Vamă. Dar nu … sunt curios dacă am să uit.)

Postul din 17 august 2010

Nu înţeleg! Bine, înţeleg… dar totuşi nu înţeleg. Cum poate să mă lumineze pe interior atât de mult o mână de valuri bune. Şi nici măcar n-au fost cine ştie ce… After_work la CC 4-5 luate deasupra la pietre. Ohhhh daaaaaaa!:) Pentru asta viaţa merită trăită de multe-multe ori :D .

E curios pentru că taman acu’ câteva zile, urcând aceiaşi faleză m-a pocnit: numa’ e ca la 20, distracţia nu mai e aşa nouă, creierul s-a rodat. Nu înseamnă că s-a terminat, nu înseamnă că nu te mai distrezi, doar că-i mai pe moderat, mai rar, mai semnificativ, mai mult cotidian. (Şi ar fi bine dracului să mă strădui să accept asta). Eh, la două zile distanţă: valuri, şi pooooooc! inside. DupE, fusei la masă şi din tot ce atingeam săreau scântei. Vânzătoarea chiar mi-a spus că “Ce aveţi de sunteţi aşa agitat? Sunteţi nervos? Se transmite”. Neah, nu eram. Eram (încă) sursescitat. Toata lumea zâmbea cu gura până la urechi. Zău dacă înţeleg… Înseamnă că dacă timp de 5-10 ani am să mă ţiu de valuri la un moment dat se vor disipa?

În rest… în rest nu ştiu dacă e bine. Bănui că Septembrie va trece că un tăvălug de Aur peste tot…